Random thoughts...

Intr-o zi ti-am daruit o portocala...

2012-02-13T21:41:00.007+02:00

Luni. Nici iarba nu creste. Clar nu in lunea asta. Frig. Ninsoare. Nameti. Nu imi place iarna. Vremea asta m-a rapus si a castigat. Sunt prea plictisita sa scriu, prea deprimata sa ies din casa, prea fara vlaga sa ma distrez. Hibernez. Astept primavara sa infloresc.

Dar pentru ca se apropie "Triunghiul mortii" (V-day/Dragobete, 1 martie, 8 martie) si am auzit prea multi barbati in jurul meu plangandu-se de aceasta perioada care se apropie (parca vine ciuma dom'le!) m-am decis sa ii eliberez pe toti si le scriu reteta fericirii si a scaparii rapide din acest calvar. Nu de alta dar sunt prea sictirita sa ii mai aud plangandu-se!

Inainte de toate tin sa precizez ca mi se pare o mare minciuna ca sunteti exasperati de prea bunele jumatati. De ce zic asta? Din simplul motiv ca nu cred ca sunt atatea femei cu capul pe umeri innebunite dupa V-day sau 1 martie. De exemplu eu am extrem de putine prietene care tin la aceste sarbatori cu dintii (si nu ma refer la 8 martie, ca nu cred ca e atat de greu sa aruncati in ea cu o lalea cand tocmai a inflorit natura! - got it?). Parerea mea este ca ca sunt prea putine femei care chiar se asteapta de la voi sa faceti nu stiu ce sacrificii in perioada Triunghiului. Dar fie, sa zicem ca sunt eu Gica contra, ca nu vad ce rele e femeile si cum bietii de voi va chinuiti sa le faceti pe plac (iar ele nu sunt niciodata multumite!).

Secretul cel mai mare pe care l-au descoperit doar unii dintre barbati este ca cel mai simplu si usor cadou pe care il puteti lua unei femei este o FLOARE. Deci cu florile scapati de multe certuri, lacrimi, reprosuri, florile topesc chiar si cele mai inghetate inimi de scorpii, florile aduc zambet chiar si pe cele mai acre fete!

Reteta pe care v-o propun azi ar fi urmatoarea:

V-day/Dragobete - bomboane
1 martie - un martisor handmade
8 martie - un buchet de flori

Am combinat ca sa va dau mai multe idei, desi varianta basic ar fi flori in toate cele 3 ocazii! Simplu? Eu zic ca da.

Daca totusi sunteti in categoria profesionistilor (adica deja stiti regula cu floarea) si vreti sa impresionati puternic schimband ceva in reteta de mai sus, am si pentru voi niste idei.

Cum tot este frig afara si ninge incat sunteti blocati (mai in gluma, mai in serios) in casa, ar merge un puzzle fain si greu. Garantez ca pana il terminati a venit primavara! Cand mai faceti pauza la puzzle alternati cu niste lenjerie dragalasa si suava de la Oysho. Cat voi spalati vasele/faceti focul/faceti mancare/spalati rufe :D, ca sa nu se plictiseasca ii puteti oferi in dar o carte despre calatorii (imi vine acum in minte Jack Kerouac - Pe drum) sau despre lumi paralele (mi-e gandul la 1Q84 a lui Murakami).

Sa vad eu care se mai plange acum! :)

Sursa foto

2011 s-a terminat!!!

2012-01-15T19:35:00.007+02:00

Ca in nici intr-un an, 2012 nu l-am inceput facand planuri sau rezolutii. De aceea nici aici nu voi incepe cu de astea.

Desi mi-ar placea sa fac o listuta (imi plac, iar anul asta imi dau arama pe fata) cu ce as vrea sa bifez, prefer sa fac decat doar sa scriu.

Si nici un rezumat al celor mai citite postari din 2011 de pe blogul subsemnatei ca pe langa faptul ca scriu rar, ma citesc doar iubitul si doua prietene fidele plecate peste mari si tari (cred). Deci as fi nostima.

Revenind la faza cu inceputul fara planuri, ceva total necaracteristic fecioarei control freak din mine, mi-am inceput anulul fara sa ma gandesc ce as vrea de la 2012.

2011 a fost un an aiurea, nasol prin unele parti, nu tot, dar destul incat sa fie de la sine inteles ca 2012 inseamna sa fac tot ce imi sta in putere sa fie mai bun decat 2011, la capitolele la care a ramas repetent.

Sunt sigura ca sunt mai multi in situatia mea, pentru care 2011 a fost an cu rele, cu bune, cu rele, asa ca eu va doresc sa gasiti mereu migala (cum frumos mai scria Lore aici) si sa traiti cum va zice inima.

Readings from 2011

2011-10-30T14:33:00.002+02:00

Yup... books again! :D

Ca sa va inspirati, am o lista mai jos cu ce am citit eu pana acum in 2011. Nu e prea mare lista, in comparatie cu a altora, poate cu mai mult timp la indemana, dar recunosc progrese fata de anii precedenti :D

Bantuitii - a lui Palahniuk
Flori pentru Algernon - Daniel Keyes
Pierderea virginitatii - autobiografia lui Richard Branson
Cu sange rece - Truman Capote
Uimire si cutremur - Amelie Nothomb
Igiena asasinului - Amelie Nothomb
Antichrista - Amelie Nothomb
Atentat - Amelie Nothomb
Orasul si cainii - Mario Vargas Llosa
Padurea norvegiana - Haruki Murakami
Iubita mea, Sputnik - Haruki Murakami
La sud de granita, la vest de soare - Haruki Murakami
Domnul cu coasa - Terry Pratchet (in seara asta isi gaseste sfarsitul)

Anul mai are vreo 2 luni pana sa se incheie, asa ca cele 4 carti de pe noptiera mea, care isi asteapta randul, sper sa incapa in acelasi 2011.

Parerea mea despre Amelie Nothomb

2011-10-20T19:24:00.006+03:00

Am ramas datoare sa va spun despre mine si Amelie Nothomb. Tin sa rectific ce am scris, nu a fost o obsesie, ci mai degraba o curiozitate de a o citi. Dar care nu s-a oprit la primul roman, caci nu am fost convinsa. Nu am putut de la primul roman sa imi fac o impresie.

Nu sunt un mare fan "hai sa citim ce e la moda", insa auzind pe atatia cat apreciaza romanele lui Amelie Nothomb nu pot sa ascund ca am fost curioasa sa vad si eu despre ce este vorba. De asemenea, nu stiu daca mai e in voga Amelie, dar eu fiind ceva mai in urma cu stirile abia anul asta am citit mai multe recenzii (cel putin la unii) pozitive in legatura cu romanele sale.

Amelie Nothomb m-a intrigat prin faptul ca scrie mult, vreo 2-3 romane pe an, din care publica unul. Dupa cum marturiseste ea, asa se pare ca s-a vindecat de anorexie. Mi s-a mai parut fascinant, de data asta, faptul ca s-a nascut in Japonia si intreaga sa copilarie/adolescenta a fost o calatorie lunga prin lume: a trait in Japonia, China, SUA, Bangladesh, Birmania, Laos.

Uimire si cutremur - mi-a dezvaluit o fata a Japoniei care nu mi-a placut in mod deosebit. Nu stiu daca mai este valabila si in zilele noastre (totusi romanul a fost scris in 1999), dar cred ca exista stropi de actualitate; practic este un roman autobiografic, povestind socul cultural de care are parte Amelie in momentul cand se intoarce in Japonia idilica (cum o avea ea in minte, de pe vremea cand era copil si crescuse acolo) ca angajata a unei companii japoneze. "Amuzamentul" consta in faptul ca din cauza unor mentalitati culturale diferite, Amelie comite "greseala" dupa "greseala" ceea ce o retrogradeaza in job pana la pozitia de femeie de serviciu la toaleta firmei japoneze. De-alungul intregului roman scriitoarea nu isi pierde umorul si optimismul, ceea ce face din carte o lectura delicioasa. Cu toate acestea, romanul e subtirel, compozitia usurica, finalul brusc si abrupt.

Igiena asasinului - iarasi o carte subtirica, cu titlu de film, dar cu ceva mai multe idei complexe decat lasa sa se intrevada la prima rasfoire. Cartea e povestea trecutului personajului principal, un scriitor obez si misogin, laureat al premiului nobel pentru literatura si un presupus geniu. El este bolnav de un soi rar de cancer si inainte sa moara este de acord sa dea 5 interviuri la 5 ziaristi. Romanul este de fapt doar un dialog intre scriitorul arogant si acesti ziaristi, ultimul dintre ei fiind si singurul care se ridica la inaltimea cinismului personajului principal. Partea mai filozofica expune de fapt ideile scriitoarei despre literatura, ideal si dragostea absoluta. Am apreciat cartea pentru cinismul cu care este scrisa si umorul negru, dar iarasi m-a dezamagit ca pe cat de bine este structurat personajul "negativ" pe atat de repede este si lichidat la final.

Antichrista - cred ca mi-a placut cel mai putin din cele 4 citite, insa nu e de lepadat. Are umor, ironie, cinism (ingredientele care mi-au placut la Amelie Nothomb), insa probabil subiectul nu l-am savurat. Este vorba despre relatia dintre doua studente, una cam antisociala, retrasa si plina de complexe si alta foarte populara, seducatoare si mereu in centrul atentiei. Relatia (bolnava) dintre cele doua se dovedeste a fi una de sadism si manipulare, studenta singura fiind cea supusa torturii, dar care in final se hotaraste sa isi schimbe soarta.

Atentat - este povestea celui mai urat om din lume care se indragosteste iremediabil de o domnisoara (in viziunea sa, cea mai frumoasa de pe lume). Ea insa e indragostita de un pictor plin de sine, care o trateaza cu indiferenta, incat personajul principal incearca obsesiv sa o desparta de el. La sfarsit nu are nimeni de castigat :)

Plusuri:

- ma repet cand spun umorul negru, ironia si sarcasmul din plin

- personajele negative sunt atat de bine conturate incat ajungi sa le urasti chiar daca nu participi efectiv la actiune

- carti subtirele si ok de concediu

Minusuri:

- cartile sunt subtirele, mi se par mai mult nuvele si mai putin romane

- finalurile sunt prea din scurt, nu ti se da satisfactia unui sfarsit pe masura personajului negativ, ramai cu senzatia ca nici pe tine ca cititor autoarea nu te place prea mult

Update la septembrie

2011-09-29T16:38:00.003+03:00

E tare nasol sa te muti, mai ales ca mie nici nu imi place! Imi aduc aminte cand eram mica ma jucam de-a facutul bagajelor si de-a schimbatul caselor, atunci era palpitant, acum mi se pare o corvoada. Realizezi cate prostii ai putut strange de-a lungul timpului si oricat ar incerca sa te ajute cineva la impachetat, decizia unde sa pui un lucru (intr-o cutie sau la gunoi) iti apartine. Asa ca sfatul meu este, cand va mutati, daca aveti multe chestii adunate, chemati-va ajutoare doar la carat :)

Petrecerea a iesit bine, fara modestie mancarea si tortul mi-au fost laudate si nu am sa ma ascund :D Dar e multa bataie de cap si risti sa nu apuci sa te distrezi daca incerci sa o faci cat mai clasica (de ex, cu tacamuri normale si vesela de ceramica). Cand sunt multe persoane se aduna la final o gramada de spalat, de fapt nu doar la final, ci si pe parcurs ca nimeni nu mai stie ce furculita a folosit acum 5 min si cand tocmai a venit un platou ar prefera un tacam curat. De aceea transmit si eu mai departe ce am invatat - plasticul e buuuuuun! Tacamuri de unica folosinta, farfurii de unica folosinta, pahare de unica folosinta si un cos mare sub masa! Iar la sfarsitul petrecerii ajungi chiar sa te si odihnesti! :)

Si daca azi tot mai simt "tare" in sfaturi... inchei cu "atunci cand iti merge prost, se continua prost. shit happens."

Toate bune!

Un zambet trist

2011-09-15T21:56:00.002+03:00

"Ei bine, stai linistit, Kizuki, a fost a ta de la bun inceput. Probabil ca asa a fost sa fie, acolo-i locul ei, dar sa stii ca in lumea asta imperfecta in care traiesc eu, am facut tot ce s-a putut pentru Naoko. Mi-am dat toata silinta sa ne fie bine la amandoi, sa incepem o viata noua. Asta e, n-am ce-i face. E a ta acum, pe tine te-a ales. Naoko si-a pus funia de gat in padurea aceea intunecata precum adancul sufletului ei. Candva, de mult, Kizuki, ai luat o particica din mine si ai dus-o pe lumea aceea a mortilor. Acum, Naoko a mai luat o particica cu ea. Uneori am impresia ca sunt doar un paznic de muzeu. Dar stii ce muzeu? Un muzeu gol, pe care nu il viziteaza nimeni si pe care eu il pazesc doar pentru mine." (Padurea norvegiana - Haruki Murakami)

Anul asta am facut o obsesie, pentru Amelie Nothomb, despre care am sa dezvolt cu alta ocazie, iar acum am trecut la alta: Murakami. Nu as sti daca sa il recomand, stiu doar ca nu l-as recomanda oricui, mai ales daca este intr-o stare emotionala mai fragila. Caci Murakami parca vine la pachet cu o lama. Pare straniu, pare trist, deprimant, uscat, te lasa fara aer, te ridica, te face sa zambesti, te aduce la lacrimi, nu te lasa indiferent. Ajunge sa devina addictive. Nu il poti lasa din mana. Eu trec la urmatoarea carte.

Let's party!

2011-09-15T21:44:00.004+03:00

A venit toamna... Este luna septembrie, luna mea. O luna in care in fiecare an imi doresc si imi planific activitati pasnice, doar pentru mine, dar iese altceva. Iar anul asta luna pare mai agitata ca nicicand!

Asta pentru ca luna asta m-am decis sa ma mut, dar sa imi fac si ziua :) M-am decis sa ma mut mai de mult, dar in aceasta luna are efectiv loc "transhumanta". Imi faceam ziua si in alti ani, dar ieseam in oras pe rand cu diferite(i) prietene(i) si mi s-a facut dor de un party cum aveam cand eram mica. Well, nu va fi chiar ca atunci, plus ca nici nu imi doresc sa imi gasesc invitatii pe sub mese sau mancand pasta de dinti (dap, cam asa era la mine in bloc :D), dar as vrea for once sa fie cei dragi mie la un loc si pentru o seara sa ne bucuram ca ne cunoastem.

Spun asta pentru ca nu o data am avut nostalgia studentiei, cand viata parea un pic mai usoara, mai lipsita de griji, cand clar aveai mai putine responsabilitati; si chiar daca nu mai suntem studenti, pana nu plecam in 7 zari sau nu ne inmultim ca iepurii si nu ne mai vedem capul de treburi, e timpul sa profitam ca inca nu bifam casuta cu 3 in fata, sa ne imbracam cu dichis, sa scoatem din cutie pantofii inalti, sa zambim cat mai mult la poze si sa dansam!

Eu asta intentionez sa fac, asta daca ajung cu bine in ziua X, ca acum nu imi vad capul de cautat retete pentru marele eveniment si de facut ordine si curatenie pentru primit oaspeti :)

Oleeeeeeeeee!

2011-07-28T18:16:00.012+03:00

La provocarea Lilianei, m-am decis sa povestesc o amintire hazlie din calatoriile mele. Initial, as fi vrut sa povestesc despre un loc care imi va ramane mereu in suflet, care m-a impresionat tare mult, dar am sa las acest post serios pe alta data, caci cand am vazut ca Lili a inceput cu Kiev-ul, mi-a facut pofta de ras, asa nebun si colorat! :)

Well, la mine actiunea se petrece prin anul 4 de facultate cand am plecat eu prima data din tara, cu bursa de studii in Granada. Pe vremea aceea aveam buletin de Bacau, iar primaria din Bacau ne sponsoriza biletul de avion pana in locul unde mergeam cu bursa de studii. Insa nu am ales aceasta cale din solidaritate cu prietena cu care plecam (care era din Iasi si primea doar 200 de euro de la Universitate), in plus m-am gandit ca ne vom descurca mai bine in doua, iar un drum de trei zile cu autocarul suna fascinant... Nici nu stiam in ce ma bag.

Ca sa ne incadram in limita a 200 de euro dati de Universitate, am ales un bilet promotie de la o companie de transport european (nu facem reclama), care ne lasa nici mai mult nici mai putin in Roquetas de Mar, de care nu auzisem vreodata. Insa nu ne-am lasat intimidate, din contra! :)

Nu vreau sa va spun cum am ajuns dupa 3 zile de locuit in autocar, cu niste picioare umflate ca de Shrek, cu dureri de spate, coccis si gat, cu haine care se doreau schimbate... o placere... Planul nostru era ca din statia de autobuz unde ne lasa autocarul, sa luam un autocar din "cursele interne" spre Granada. In Granada ca student nu se sta la camin, se sta in chirie. In acest sens, ne-am facut o rezervare la un hostel pana gaseam chirie. Naivele de noi credeam ca vom ajunge in acea seara intr-un pat confortabil dintr-un hostel din Granada.

Stiti cum e socoteala de acasa, aia din targ... Roquetas de Mar pe vremea respectiva era tare mica, partea mare a statiunii era reprezentata de un amplu santier (pesemne erau multi romani acolo la construit hoteluri, locuinte etc si o asemenea cursa era o afacere), nu exista vreo "estacion de autobuses" cum vazusem noi prin alte locatii din Spania de cand intrasem cu autocarul in aceasta tara, am fost pur si simplu lasate cu ditamai valizoaiele intr-o parcare mare si goala. Trebuie sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa va inchipuiti cum am ramas amandoua perplexe acolo, clipind des si naiv, dupa ce toata lumea s-a evaporat din jurul nostru, plecand fiecare cu diferite masini care ii asteptau (am calatorit cu romani veniti la munca, care odata ce s-au vazut acolo ne-au lasat sa ne descurcam), langa doua bagaje mari si rosii :D Iar pe o raza de un km nici tipenie de om.

Vedeam ca vine seara si ne-am gandit ca nu ar fi o idee buna sa innoptam intr-o parcare. Am inceput sa mergem in directia locului ce semana a oras tragand dupa noi trollerele, ca sa dam de un om. Am dat, de unul in varsta, care a inceput sa ne zica ceva la ce il intrebasem noi, insa noi nu ii pricepeam nici accentul si vorbea si prea repede pentru noi, obisnuite sa ni se vorbeasca ca la cursurile de limba spaniola, rar si clar. Intr-un final am priceput sa stam langa un stalp ca e posibil sa vina un autobuz care sa ne duca in Almeria :) Am asteptat cred ca 20-30 minute, dar au fost cele mai lungi din viata mea.

Ajungem noi in Almeria, intr-o statie normala de autobuze, cu informatii, peroane, banci de asteptat. Ne ducem sa cerem doua bilete pentru Granada, insa suntem anuntate ca urmatorul autobuz pleaca a doua zi dis-de-dimineata. Prietena mea intreaba daca autogara se inchide peste noapte si este anuntata ca da. Aici fac o paranteza: acum daca s-ar intampla asa ceva, oricine care calatoreste ar avea un buzunar de backup cu niste euroi, insa noi atunci eram studente, banii erau destul de calculati pe transport, hostel, prima luna de chirie si mancare, bani pe care ii primisem la inceput de la parintii nostri, pentru ca la mine la Universitate banii pe bursa intrau pe card cam la o luna dupa ce ajungeai in locatie si te inscriai la facultate ca student erasmus. Deci de aici si varianta cu dormitul in autogara.

Intelegand ca nu se poate, am rugat sa ne indrume spre cel mai apropiat hostel de langa autogara cu preturi rezonabile ca de studenti picati din cer. Intr-un final am ajuns sa simt un pat pufos, un dus racoros si un schimb nou de haine. Absolvisem in cateva ore si cursul de "Spain Introduction", plina de adrenalina aventurii ma simteam ca un bebe proaspat schimbat si hranit, aveam energie sa ajung pe jos in Granada si sa primesc cu bratele deschise in acea noapte si restul experientelor ce urmau sa imi schimbe viata :)

When pain is not a muse

2011-07-05T18:17:00.004+03:00

Mi-a fost dor de scris...

Nu am scris pentru ca nu am avut starea necesara, desi am avut idei, tentative... Am ajuns la concluzia ca exista o stare de suferinta si de nefericire care nu e posibila sa iti fie muza. Daca intr-o perioada am observat ca sunt mai obisnuita sa scriu cand sunt mai trista, cuvintele curg altfel, acum mi-am dat seama ca exista un nivel de suferinta despre care nu se poate scrie. Sau cel putin eu nu pot. Pentru ca nu imi pot da sufletul pe tava afara din mine, nu pot vorbi despre mine mai mult decat atat. Pentru ca am ajuns sa simt ca unele suferinte se duc mai usor in singuratate, nu in scris.

Si as fi vrut sa vorbesc, sa urlu, sa tip, sa zic in gura mare care mi-e durerea, insa nu ar fi ajutat cu nimic. Nu as fi vrut nici compatimire, nici reprosuri, nici idei salvatoare, nici mila. Probabil un umar pe care sa imi rezam capul si care sa ma lase sa vorbesc pana ma doare gura, fara sa ma judece. Si am avut, cred ca doar doi am lasat langa mine. Unul din cei doi era langa mine cand ma trezeam dimineata tremurand de frica, pe care il bombardam cu intrebari desi nici bine nu facuse ochi si nu lega doua sinapse, acelasi care era langa mine seara cand imi doream sa adorm si sa ma trezesc a doua zi crezand ca a fost un vis.

De restul oamenilor mi-a fost rusine. O rusine cum nu am mai simtit pana acum. Si pana nu imi trece rusinea, nu le voi putea povesti ce s-a intamplat cu mine.

De cateva saptamani bune am descoperit ce inseamna starea de a zambi cand ti-e a plange. Cand te prefaci ca ti-e bine, cand de fapt in interior mori incet. Inainte de a simti si actiona in acest mod fata de cei cu care am interactionat, am considerat ca starea asta e de maxima ipocrizie, mai ales fata de prietenii pe care ti i-ai ales aproape de sufletul tau. Dar nu e asa. Paradoxal, mintind in exterior, uiti in interior. Pentru momentele cand nu eram doar eu cu gandurile mele, cand eram prea preocupata sa imi fac taskurile la job, sa ascult la masa ce au mai facut prietenii mei, cosmarul meu interior disparea. Aceste momente m-au ajutat sa zambesc si sa rad in tot acest timp.

Se tot spune ca omul cat traieste invata. Pe la 20 de ani eram naiva sa cred ca stiu tare multe, ca detin raspuns la multe din dilemele vietii, dar de curand am realizat ca nu mai stiu nici cat stiam atunci, ca lumea mi se arata tare complicata si incalcita, ca oamenii o tot fac asa si ca putini dintre ei se straduiesc sa o traiasca simplu si frumos. Ca prefera sa se muradareasca de minciuni, sa insele increderea familiei lor, sa adune cat mai multe obiecte crezand ca astea le vor umple sufletele, sa munceasca la o falsa imagine de sine, crezand ca asa vor fi tinuti minte. Iar eu acest lucru nu mi-l doresc, nici pentru mine, nici pentru voi.

Recomandari de filme

2011-05-11T20:49:00.000+03:00

Cum sa (nu) faci afaceri in Ro

2011-04-20T20:51:00.003+03:00

Zilele trecute primesc telefon de la Omniasig daca vreau sa imi reinnoiesc polita casco. Agentul din telefon ma anunta vesel cat ar fi polita pe anul in curs si cat m-ar ajunge fiecare rata.

In timp ce agentul imi vorbea precipitat si entuziasmat in telefon si imi explica de ce se scumpise fata de anul trecut, eu calculam de zor in cap si ajung cu stupoare la concluzia ca mi-au crescut polita cu 20% pentru o amarata de dauna de 15 milioane. Ii pun frana agentului care nu mai contenea si il intreb cum de a ajuns la o asemenea suma: stie ca masina s-a devalorizat? stie ca ar trebui sa imi bage un bonus de fidelizare ca raman inca o un an tot la ei? Da, dar vedeti ati avut dauna! Ii explic ca dauna a fost mica, ca numai dauna nu se numeste, ca stim amandoi ca de obicei se poarta sume mult mai mari. La care el angelic imi explica: Pai vedeti, dvs anul trecut ne-ati dat 11 milioane, iar dauna a fost de 15 milioane, ne datorati bani! :)))))))))) M-a bufnit rasul in telefon si printre lacrimi de ras ii zic ca i-am platit mult mai mult, sa mai adune si inca 2 ani dinainte, daca este sa calculam asa.

I-am spus ca ma mai gandesc si am pornit apoi la vanatoare de un casco mai avantajos, of course la o firma care in caz de vreo problema sa imi plateasca pagubele, nu sa ma tina prin tribunale. Ma duc la un broker de asigurari, ii explic domnisoarei (cred) la ce firme imi doresc sa inchei o polita, schimbam nr de telefon si urma sa astept de la ea ofertele prin mail.

Dau sa ies din Carrefour, Vlad imi zice sa mai mergem la una. Eu, naiva, cum sa o "insel" pe cealalta?

Ma duc rusinata la al doilea broker, care din prima imi dovedeste ca este mult mai profi: imi ia o gramada de date, imi face si o simulare pe loc sa imi fac o idee si stabilim cand sa imi trimita ofertele si la restul de firme.

Vesela ca exista posibilitatea sa scap de Omniasig, pornesc zglobie prin magazine sa vad pe unde as putea sa cheltui diferenta de bani. Nu am avut prea multa liniste ca a si inceput telefonul sa sune, primul agent cerandu-mi tot felul de date de care avea nevoie pentru simulari. Plec spre casa, telefonul tot mai suna. La fel a doua zi. Intre timp am primit ofertele de la al doilea broker, primul agent inca ma mai suna sa imi ceara date.

Intr-un final dupa ce deja imi incheiasem o noua polita tot la Omniasig (deoarece conform celor spuse de al doilea broker alte firme serioase precum Groupama, Generali sau Tiriac imi fac numai full casco si se ajungeau la sume mai mari decat ce imi oferisera cei de la O) primesc mail de la primul broker cu ofertele. Numai ca nu pentru masina mea, ci pentru un domn, pentru un ford, la cu totul alte firme decat mi-as fi dorit. M-am distrat: i-a luat o saptamana ca sa imi trimita oferta altcuiva.

Concluzii:

1) desi muncesc pe comisioane, multi tot fac treaba de mantuiala

2) tinand cont de (1) mereu sa faceti in asa fel incat sa iesiti voi in avantaj, in sensul ca nu porniti cu ideea ca toata lumea isi face treaba la fel ca voi - cu aceeasi seriozitate (eu asa tot gandesc si gresesc)

3) se pare ca ma voi duce personal la Groupama si Generali sa verific informatiile si sa vad daca voi mai schimba firma de casco sau voi renunta la anul de tot la o asemenea asigurare.

Momentan am platit o rata din casco si sunt asigurata (a se citi si linistita), dar daca cei de sus imi fac o oferta mai buna, ma reorientez :D

Sursa foto

I did it my way...

2011-04-13T18:00:00.005+03:00

De curand am terminat de citit "Pierderea virginitatii", autobiografia lui Richard Branson. De felul meu, nu citesc carti despre afaceri, negociere, management sau leadership, dar din cate auzisem aceasta carte era ceva mai mult decat atat.

Desi este o lectura usoara (mai putin ultimele 2 capitole :)), cartea e plina de aventura, te tine in priza si reuseste sa te fascineze modul in care din nimic, prin multa perseverenta si determinare, s-a nascut ceva - brandul Virgin.

Richard este un tip non-conformist, carismatic, caruia ii plac provocarile, tentat mereu de tot ce este nou. Aceste lucruri si-au pus amprenta pe ceea ce a vandut si a reprezentat de-a lungul timpului brandul Virgin si, desi de multe ori a fost considerat (chiar si de mine, cand citeam) nebun/incapatanat in deciziile pe care le-a luat, s-a dovedit in final ca reteta succesului a functionat! Iar dupa parerea mea, acest lucru a fost datorita faptului ca nu a urmarit niciodata direct profitul, ci calitatea ridicata a serviciilor oferite clientilor. De la case de discuri si magazine de muzica a ajuns la companii aeriene, transporturi feroviare, bauturi racoritoare, telefonie mobila, cosmetice, asigurari, cluburi si.... turism spatial.

Intr-o lume in care practic nu mai ai timp de nimic in afara de munca, la Richard timpul se imparte intre afaceri si familie, prieteni, distractie si aventura (A fost primul care a reusit sa traverseze Atlanticul cu ajutorul balonului cu aer cald si mai apoi a traversat oceanul Pacific, din Japonia in Canada, doborand astfel doua recorduri mondiale).

Este o carte plina de optimism, un model interesant nu numai pentru afaceri: sa iti urmezi visele, oricat de imposibile ar parea la prima vedere...

O recomand printre cartile de concediu :)

Imi place la nebunie...

2011-04-13T17:58:00.002+03:00

Time goes by...

2011-03-31T19:33:00.003+03:00

Astazi mi-am facut ordine prin mailuri (ma apuca cateodata... incredibil, dar nu sunt ordonata all the time sau in orice aspect al vietii.. :D) si am dat de o "corespondenta" mai veche cu un drag prieten pe care l-am cunoscut in facultate. Ma rog, ne-am cunoscut in facultate, am lucrat in aceeasi organizatie studenteasca, insa fiind mai mare a si absolvit inaintea mea. Fapt pentru care am tinut legatura la distanta prin mailuri. Spun distanta pentru ca nu a ramas in Iasi, iar intreaga noastra corespondenta s-a derulat pe fundalul unor deziluzii sentimentale pe care amandoi le traiam in acelasi timp.

Intotdeauna l-am simtit apropiat si dornic sa ma protejeze, un fel de frate pe care nu l-am avut niciodata, insa pana astazi nu mi-am dat seama niciodata cat de prostuta puteam fi. Atatea sfaturi bune mi-a dat (pe care abia acum imi dau seama de ele), iar eu pur si simplu imi doream in acel moment sa imi zica solutia salvatoare, rapida, care sterge totul cu buretele si ma ajuta sa ma ridic a doua zi din pat si sa uit ce s-a intamplat.

Ne scriam mailuri lungi, precum foi din jurnal adolescentin, cu tot ce faceam, insa mai ales cu ce imi "recomanda" el sa fac atata timp cat inca mai eram in facultate si detineam ceva tare pretios: timp. Astazi mi s-a umplut inima de nostalgie si de un pic de regret: ca nu am inteles la momentul potrivit ce a vrut sa imi spuna. Ca au trecut 6 ani si abia acum totul e evident. Nu, nu am inteles de vorba buna :)), mi-au trebuit lectii....

Ce am scris mai jos, face parte dintr-unul din mailurile noastre, un citat imprumutat de la Jorge Luis Borges:

"Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…"

Privind inapoi (cu toate greselile pe care le-am facut) anii facultatii au fost niste ani minunati :)

Tip top minitop

2011-03-21T18:21:00.005+02:00

In ultima perioada sunt un mic dezastru in bucatarie: intai am facut un risotto cumplit, apoi am inundat cuptorul cu mierea care imi curgea din prajitura mea cu caramel si portocale - incat am ajuns sa pun tava prajiturii intr-o a doua tava, cea de a doua tava ramanand cu grave arsuri de gradul 3 (care poate doar un burete de sarma cu experienta mai are sanse sa i le scoata...), in final ajungand si un simplu pui cu cartofi la punga sa il ard si sa il usuc (reteta pe care o faceam cel mai rapid si cel mai bine, oricata treaba aveam). Acum sunt sigura ca si mancarea pe care i-am dat-o Denisei (tinea post) avea legumele nefacute si sunt sigura ca mai mult foamea si frica sa nu fac o criza de fata cu ea in bucataria mea mica, au indemnat-o sa manance cuscus-ul cu legume... Cred ca am sa stau departe o vreme de bucatarie. Nu de alta, dar poate intoxic pana la urma pe cineva.

Dar nu de asta sunt trista. Ci pentru ca o perioada trebuie sa fac o pauza la citit belestristica si sa ma apuc de ceva mai legat de profesia mea. Asa ca in ultima vreme sunt precum un copil in fata unei vitrine de cofetarie... Citesc recenzii, imi doresc o gramada de carti sa le cumpar si imi ard manutele sa incep sa le rasfoiesc si sa le citesc. Abia astept sa citesc Cu sange rece si apoi sa vad filmul Capote. Da, in ordinea asta.

Dar pana apuc sa fac ce am zis mai sus, am sa va povestesc despre ce carti mi-am mai cumparat (si nu le-am citit) si am sa ma mai plang ca stau si se uita rugatoare la mine :) Pana la urmatoarul post bocitor insa, m-am gandit la trecut :D Mai exact la ce mi s-a lipit de suflet din cartile citite post-facultate :) si pe care le-as recomanda daca as fi intrebata. Si cum imi place sa fac liste, am copt-o (fara sa stric nimic) si pe cea de jos, cu mentiunea ca nu conteaza ordinea

Arta conversatiei - Ileana Vulpescu
Eseuri de indragostit - Alain de Botton
Mandrie si prejudecata - Jane Austen
Flori pentru Algernon - Daniel Keyes
Insuportabila usuratate a fiintei - Milan Kundera
Micul print - Antoine de Saint-Exupery
Doamna Bovary - Gustave Flaubert
Marele Gatsby - F. Scott Fitzgerald
Colectionarul - John Fowles
Cartea despre femei - Osho

Want to leave far...

2011-03-17T20:28:00.007+02:00

O floare pentru toate

2011-03-08T18:54:00.005+02:00

Azi e zi de rasfat, e zi de voie buna si de soare. O zi in care merita sa ne indragostim din nou. De noi!

E o zi in care trebuie sa ne amintim sa nu ne mai lasam pe mereu pe ultimul plan, in care sa ne aducem aminte ca suntem femei si sa ne comportam ca atare.

Nu am sa fac referire la barbati si la faptul ca macar azi trebuie sa isi pretuiasca mama, sotia, prietena, sora, logodnica, iubita. E ziua noastra si in primul noi trebuie sa invatam sa stim sa ne pretuim, sa ne iubim, sa ne respectam.

Iubeste-te si pleaca cand esti inselata, batuta, murdarita si injosita.

Respecta-te si fa curatenie in viata ta.

Fii o mama responsabila si nu distruge viata copilului tau, nu il abandona, nu il priva de dragostea ta, nu il priva de scoala.

Nu uita de sanatatea ta, e importanta ca sa ai grija de restul din jurul tau la care tii.

Nu uita de locul pe care il ocupi in cuplu, in familie, in viata prietenelor tale, in viata parintilor tai, fii tu cea care aduce o vorba buna, o speranta, alinarea, iubirea.

Azi e zi de rasfat, o zi de voie buna si de soare...

Cescuta

2011-02-21T19:41:00.003+02:00

Am sa va scriu astazi o poveste care mi-e foarte draga mie. Ea zice asa:

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandorora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”

In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”

Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: ”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa ... “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: ”Inca nu.”

Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! ”Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” El doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!” Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt.

Chiar atunci usa s-a deschis si El m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: ”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?” O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: ”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu Olarul. :)

Motanul incaltat

2011-02-17T20:41:00.003+02:00

Mda... deci ninge din nou. Credeam ca iarna e pe sfarsite. Ca a venit Sfantul ala Valentin, a umplut tara de inimioare si a dat caldura. Si nu in calorifere. A, nu?? Hmm, probabil am visat.

Si tocmai cand ma pregateam sa imi port din nou cizmele noi reparate, ea se decide sa mai arunce cu niste lopeti de zapada, sa mai dea un viscol, un inghet sau vreo mazga. Asa, sa nu ne pice bine martie... I(winter) = !like.

Sa va spun patania cu cizmele. Deci cizmele mele preferate, purtate mereu cu grija, luate la reduceri exact anul trecut in ianuarie, de la Zara, anul asta s-au desprins. Sa nu imi vina sa cred. Eu cu Zara am fost dragoste la prima vedere, din acel an in care am stat in Spania. Si nu ma asteptam la asa ceva din partea ei. Nu as fi crezut vreodata ca ma va dezamagi si ma va lasa la greu. Nu ea.

Cu aceasta ocazie mai multe voci feminine din randul prietenelor au inceput cu marturisiri legate de cum au fost si ele tradate de Zara, au inceput triste sa imi povesteasca infidelitatile ei si cum mai nou prefera sa isi vanda produsele de o calitate mai slaba, doar ca sa cumperi mai des. Pacat, noi oricum am fi revenit. Rusinica...

Incerc sa o iert, ma concentrez asupra iernii pana una alta. Ma uit din cand in cand pe fereastra cu speranta ca s-a oprit din nins, ca ce era pe jos s-a topit intre timp si maine dimineata gasesc culori gri in jurul meu si nu albe. Ca nu va dura mai mult de 1 minut sa plec din parcare si voi pasi vesela in weekend gandindu-ma ca primavara e aproape.

Vizionate recent

2011-02-07T20:31:00.018+02:00

Ce ne face fericiti?

2011-02-05T20:56:00.008+02:00

"Inteligenta este unul dintre cele mai mari daruri ale omului. Dar de prea multe ori cautarea cunoasterii alunga cautarea dragostei. Am descoperit de unul singur si altceva, in ultimul timp, si va ofer o ipoteza: inteligenta fara aptitudinea de a darui si de a primi afectiune duce la epuizare mintala si morala, la nevroza si posibil chiar la psihoza. Si afirm ca preocuparea si implicarea exclusiv intelectuala care neglijeaza relatiile dintre oameni nu poate duce decat la violenta si suferinta." (Flori pentru Algernon - Daniel Keyes)

Mi-am dorit de mult timp sa citesc aceasta carte, nu am gasit-o usor, dar efortul si asteptarea au meritat. Recunosc ca am citit pagini din ea chiar la serviciu si a trebuit sa ma abtin sa nu dau apa la soricei ;)

Charlie este un barbat de 32 de ani cu un IQ de 68, selectat pentru un experiment de marire a inteligentei printr-o interventie chirurgicala. Aceasta tehnica mai fusese aplicata cu succes lui Algernon, un soricel de laborator, iar in urma ei Charlie "primeste" un IQ triplat.

Odata gustand din fructul oprit, noul Charlie incepe sa descopere lumea prin niste ochelari noi: isi da seama ca inteligenta si fericirea nu merg mereu de mana, isi aduce aminte de copilarie si de parinti - intelegand cum o serie de intamplari din primii ani il influenteaza in viata de adult.

Sfarsitul...? Cred ca nu sunt prea multe posibilitati, deci poate parea previzibil. Chiar daca il veti intui pe parcurs, sunt sigura ca veti citi cu placere cartea pana la ultimele randuri. Pentru ca frumusetea romanului nu sta intr-un final spectaculos, ci tocmai in drama eterna a conflictului dintre intelect si emotii.

"Orice om cu judecata isi va aminti ca tulburarea vederii este de doua feluri si are doua cauze, fie intrarea din lumina in intuneric, fie iesirea de la intuneric la lumina, ceea ce este tot atat de adevarat pentru ochiul mintii ca si pentru ochiul trupului." (Republica - Platon)

Cum se face un bagaj

2011-01-28T19:00:00.001+02:00

Am un dor nebun de o calatorie... chiar daca stiu ca nu se va concretiza in urmatoarele saptamani, visez... :) planific... :) cercetez.... :) De exemplu, cum sa impachetez incat sa imi incapa cat mai multe ;) (aka bluzite, rochite, balerini si cercei :P)

A fi sau a nu fi............ romantic

2011-01-18T07:48:00.006+02:00

Recunosc ca nu am stat niciodata atat de mult pana sa scriu/sa compun un post. Totul a pornit de la o idee nastrusnica de a da cuiva peste nas, care ma "jignise" cum ca as fi o romantica incurabila; ceea ce mie mi se parea o absurditate datorita timpurilor pe care le traim. Pentru ca nu m-as fi gandit ca exista un oscior romantic in mine daca eu asociam aprinderea lumanarilor cu lipsa curentului electric...

Asa ca le-am intrebat pe prietenele mele ce cred despre boala asta numita "romantism" si a fost tare interesant ce mi-au raspuns :)

Nicoleta: "Exista romantismul de la tv si cel real; in cel real m-as incadra. Sa faci lucruri marunte care stii ca celuilalt ii fac placere (sa ii aduci flori, sa ii pregatesti baia, sa ii lasi biletele prin casa, plimbari lungi pe Copou, imbratisarile dragute). Relatiile sunt in primul rand multa munca si fara romantism nu s-ar mai pastra indragosteala. E necesar romantismul si in zilele noastre chiar exista... inca mult. E mai usor sa fii romantic cu o femeie, decat cu un barbat - nu ai cum sa ii daruiesti in fiecare zi o masina :)))"

Roxana: "Ce inteleg eu prin romantism acum? Nu ceea ce intelegeam cu ceva timp in urma. Romantismul, ca si dragostea, sta in detalii. Sau, cel putin, asta simt eu. Si imi place, nu cel de inceput, de cucerire si gata!

Hai sa-ti dau si cateva exemple traite :)) : pai, cuvinte spuse efectiv cand nici nu te astepti sau nu se asteapta, cina la cate un restaurant dragut, si nu faimos pentru dichis...(si asta iarasi in seri ''neasteptate''), un buchet de flori cu 31 de fire, ''insotit'' de rugamintea sa-i mai oferi o luna din viata ta :), cate un dejun sau un pranz pregatit care te poate surprinde atat in cine stie ce zile mohorate!..., o hotarare de-o clipa si o invitatie intr-un oras romantic sau in orasul preferat...Si cate si mai cate!!! Si, evident, ca partea materiala e un fleac aici, ce conteaza e ceea ce vezi in ochii lui si ce vede el in ochii tai. (deci, si romantismul se ''priveste in ochi'' :) )

Da, romantismul se mai manifesta. Sunt oameni care inca mai stiu ce inseamna . Si cei care il simt si nu-l fac ''pe de rost'', vin cu aceste detalii nu doar la inceput.

Ti-am dat cateva exemple din ce am trait in ultima perioada mai ales. Pentru ca, ce-i drept, nu se intalnesc oamenii acestia foarte des; sunt putini care sunt educati sa fie asa si care hranesc cu aceste detalii dragostea pentru celalalt. Dar, sunt."

Oana: "Dead and buried. Obsolete pentru vremurile noastre. Acum totul se petrece cat mai repede, pragmatic - "vrei sa ne'o punem?" s-au dus vremurile cand el ii compunea ei poezii, scrisori de dragoste din tinuturi indepartate, s-au dus timpurile cand si-ar fi riscat si viata ca sa ii sarute mana domnitei. Normal ca se mai intampla cate un sms dragut sau o floare sa apara, dar tehnologia a omorat romantismul :)) si chiar daca nu esti romantic, ai vrea ca celalalt sa fie cu tine :D"

Linda: "Cred ca mai exista romantism, mai ales la inceputul unei relatii, dar se mai gaseste si dupa mai multi ani de convietuire in unele momente.

Eu nu m-as putea defini daca sunt romantica sau nu. Cred ca nimeni nu ar putea face asta. Pentru ca fiecare avem momente si mai bune si mai rele si chiar nu cred ca cineva poate fi in starea aia "high" care te face sa fii romantic, tot timpul. Desi daca ma gandesc mai bine, cred ca unele persoane ar putea pur si simplu sa nu fie deloc romantice. Nu le place sa-si manifeste dragostea cu dulcegarii. Si uite asa am ajuns la definitia romantismului.... Sa fie romantismul doar dulcegarie? Poate ca nu, dar cam asa il vede toata lumea. Desi, orice ai face cu dragoste si cu gandul la cel drag se poate numi un gest romantic (chiar si curatarea unui grepfruit pt cel drag :P). Dar pentru mine, ca fata, parca tot dulcegariile si alintarile inseamna romantism. Si poate pentru majoritatea fetelor. Dar pentru barbati cred ca are o cu totul alta definite. Trebuie intrebati. : ) Si romantism ar mai fi sa mi se daruiasca flori fara motiv, sa plecam amandoi inopinant de la servici sa ne petrecem ziua in parc (:P), sa stam imbratisati, sa ne sarutam pe strada, sa ne iubim in mare... "

Maria: "Daca ar fi sa fiu ironica, as spune ca romantismul se manifesta acum printr-o schimbare a relationship status-ului pe facebook sau printr-o declaratie cu pupicei pe "wall"-ul partenerului. Sau printr-o imbratisare in Vama Veche, unde, oricum, toti, de la o anumita ora, se imbratiseaza.

Dar pentru mine, romantic a fost cand am fost luata de mana si nu ma mai asteptam la asta, cand am inchis ochii si m-am lasat purtata de clipa, negandidu-ma ca nu e bine ce fac. Cand am primit un cadou, din mana lui (si nu, nu era un inel), cand am fost incheiata la sireturi, cand l-am vazut plangand, pt relatia noastra..."

As mai putea spune ceva dupa prietenele mele? Don't think so... Au zis ele tot.

Bantuitii lui Chuck Palahniuk

2011-01-17T22:14:00.006+02:00

Datorita faptului ca mi-a mers bine in w/end si biscuitii cu ciocolata si prajitura tiramisu mi-au iesit demential, cred ca si laptopul pe care il credeam mort acum merge (aici multumiri si plecaciuni lui Vlad), mi-am zis sa incerc ceva si aici pe blog :)

Desi mi-am despodobit bradul mai devreme ca in nici un an (deobicei asteptam sfarsitul lunii ianuarie), spiritul unor mici rezolutii pe noul an tot mai imi da tarcoale. In fiecare an "numar" cam cat am citit cu un an inainte si ma gandesc cam ce as vrea macar in primul quarter sa citesc in noul an. Ma mai gandesc si la calatorii, dar despre asta va povestesc alta data.

Asa ca la mine arata cam asa anul 2010:

Eficienta in 7 trepte – Stephen Covey
Jurnal - Oana Pellea
Dincolo de bine, dincoace de rau – Alice Nastase & Aurora Liiceanu
Iubirea – Lazarev
Ma numesc Rosu – Orhan Pamuk
Marele Gatsby – F. Scott Fitzgerald
Toate numele - Jose Saramago
Jurnal filozofic -Constantin Noica

Si 2 carti incepute si neterminate in 2010.

Cartea pe care nu am terminat-o anul trecut, ci in w/endul care tocmai a trecut (daca va spun ca am avut un w/end prolific... :P), e Bantuitii a lui Chuck Palahniuk, un experiment pentru mine care s-a dovedit in final o placere mai mare decat alte carti de la care aveam asteptari mai mari. Trebuie sa recunosc ca nu pot sa ma apuc imediat de inca o carte de a lui Palahniuk, nu ca nu mi-ar placea stilul in care scrie, ci pentru ca nu am destul optimism in mine sa compensez cu drama, durerea si raul care revarsa din realitatea ilustrata in romanele lui.

Bantuitii este o satira adusa societatii contemporane ahtiata dupa realityshows, explorand in acelasi timp pasiunea noastra morbida pentru suferinta si tentatia de a face din ea profit.

Pe scurt, un grup de 17 persoane se decid sa participe la o "tabara" secreta de scriitori timp de 3 luni. La inceput grupul traieste in conditii normale, favorabile, insa ulterior cu totii isi dau seama ca ar vinde o poveste mult mai buna daca ar suferi in aceste 3 luni, devenind mai bogati dupa ce oamenii ii descopera. Fiecare incepe sa distruga conditiile in care traiesc, negandindu-se ca si ceilalti actioneaza asemanator, sabotandu-se in acest fel si ajungand in final sa se lupte cu foametea, frigul si intunericul.

Palahniuk are si un short story dupa unul din capitolele din carte, [corect ar fi ca mai curand unul din capitolele din carte este nuvela pe scurt - nuvela Guts aparand in 2004, romanul Haunted in 2005], care se pare mereu aduce valuri de lesin in diferite turnee de promovare a romanelor sale cand o citeste audientei.

Va recomand cam orice de Palahniuk, pe mine ma mai asteapta acasa o carte de-a lui (dar o sa ma mai stea un pic), caci sunt sigura ca nu o sa va lase reci: veti fi fie prea scarbiti, fie prea tristi, fie prea deziluzionati, fie prea revoltati, dar o veti tine minte.

Ganduri la inceput de an

2011-01-06T19:08:00.006+02:00

Am amanat sa scriu ceva spre sfarsit de 2010, in principal din cauza faptului ca nu mai imi vine sa scriu despre finaluri, sa tai linii si sa fac calcule, sa pun in balanta ce a fost bine si ce ar putea fi schimbat in urmatorul an. Parca spre deosebire de alti ani nu a fost nici atat de asteptat sa se termine si sa inceapa unul nou, pentru ca dupa mult timp a fost un an interesant - cu bune, cu rele, dar vesel... M-am simtit ca la prima ninsoare in Iasi: cand unii fascinati scriau despre cat de fain poate arata o urbe asa veche precum Iasiul, cu lumini calde de Craciun, in ninsoarea abundenta a iernii, eu ma gandeam doar la ghetus, dezghetat si curatat masina.

Ma simt insa bine sa scriu ceva despre inceputuri. Pentru ca inceputurile sunt frumoase, ramane o amintire nostalgica mereu despre ele, cateodata nu sunt apreciate la adevarata lor valoare si poate ar trebui pretuite mai mult.

Inceputurile sunt ocazii de noi trairi, noi lectii si experimente. Sa ne bucuram in noul an cand recunoastem anumite inceputuri si sa traim diferit experienta, clipa, sa apreciem altfel noua sansa care ne este data. Sa nu ne fie frica de nou, de schimbari (aici subscriu), sa fim singuri sau alaturi de cineva, sa plecam departe in locuri din afara spatiului nostru de confort, dar nici sa nu uitam sa mai aruncam cate un ochi in interiorul nostru.

Sa invatam ceva din fiecare intamplare si sa nu avem impresia ca nu exista nici un aspect pozitiv dintr-o faza nasoala - nu avem imaginea de ansamblu a lanturilor de consectinte ale actiunilor noastre si ale celorlalti.

Sa preferam sa zambim in loc de o incruntare.

Sa ascultam bine in interiorul nostru cand cautam raspunsuri.

Si cel mai important, sa apreciem orice forma de iubire pe care o traim: sa ne bucuram cand avem timp sa stam cu copilul nostru in pat si inventam povesti din imagini colorate, sa ne bucuram cand am gasit la mii de kilometrii fratele pe care nu l-am avut niciodata, sa ne bucuram cand ne suim din nou in avion spre o noua destinatie si reusim sa ne mai hranim sufletul cu o noua calatorie, sa ne bucuram cand dam peste iubirea mult cautata, gasita numai o data.

Evaluare

2010-10-12T18:24:00.006+03:00

Ma gandeam ieri dupa ce am dat click, ca titlul a fost ales fara sa gandesc prea mult, dupa un tricou preferat si din cauza faptului ca Rox ma mai alinta asa. Am realizat ulterior ca, mai in gluma sau mai in serios, sunt alintata dupa numele unui "anti-hero", a unui "villain", simpatica de altfel prin natura sa pisiceasca... but still, a villain! :)

Am inceput sa imi recitesc din vechile postari (sub forma de evaluare) si mi-am dat seama (pe langa faptul ca dupa un timp nu mai imi sunt asa simpatice ca atunci cand abia le postez) ca nu sunt deloc rea, ca as fi spus mai multe despre unele subiecte dar nu am avut curaj, ca sunt si pe blog ca in restul vietii: diplomata, rezervata si politicoasa. Fara rost!

Mi-am amintit apoi de ce de fiecare data aparea cenzura in ceea ce postam. Urasc sa dau detalii din viata celor apropiati. Citisem mai de mult pe alt blog o intamplare absolut trista intr-un cuplu, care implica o relatie lunga de vreo 3 ani de zile, o plecare in tari indepartate precum Australia si lipsa unui "te iubesc" in tot acest timp. Ea a povestit fara jena intreaga scena petrecuta in prag de seara intre niste cearceafuri cu miros de portocal. Am intrat eu in pamant cand am citit. Si am stiut in clipa respectiva ca nu as putea sa povestesc asa ceva despre relatiile mele sau despre cele ale prietenelor mele.

Cu toate astea sunt multe de spus si cred ca trebuie spuse, provocarea constand in faptul de a vorbi despre subiecte delicate neranind pe nimeni. Se poate sau e doar un fel de a fi pe placul tuturor (atat de gresit in viata)? Time will tell... Caci imi doresc ca revenirea sa aduca si un aer nou printre postari, subiecte inchise datorita sensibilitatii, pe care tot le-as mai aborda chiar daca in viata mea s-au produs unele schimbari.

"Catwoman" revine :))

2010-10-11T18:36:00.010+03:00

Am revenit. La scris. Pauzele sunt bune :)

Cine locuieste in Iasi stie foarte bine ca in luna octombrie, in special saptamana asta, traficul este ingrozitor, iar orasul e foarte aglomerat. Tocmai la o ora de varf si-au gasit astazi vreo 3 Gigei sa vopseasca o trecere de pietoni pe Sf Andrei... Au reusit in cateva minute sa blocheze toata soseaua :) Dar nu e problema, mergem incet si cantam tare... :)

Ce se mai intampla in Iasi? Pai a fost IIFF saptamana trecuta si am reusit sa merg la doua filme, care mi-au placut tare mult: The Killer Inside Me si Away we go. Imi pare rau ca am fost doar la doua, pentru ca programul era bogat, iar biletul ieftin. Am fost placut surprinsa ca au fost multi studenti, iar evenimentul destul de mediatizat.

In timpul acestei pauze am fost in Spania, am revenit pentru o scurta perioada pe meleaguri dragi mie, in ritmuri de flamenco si gust de jamon (hihi), mi-am adus aminte de cum e sa traiesti printre zambete si oameni plini de pasiune... Am reusit insa sa bifez doar Sevilla si Cordoba, caci vremea nu a tinut cu mine pana la capat.

Anul asta ziua de nastere m-a prins prin Bucuresti, pe picior de plecare spre Madrid, dar nu mi-am refuzat o bere in Hard Rock Cafe si apoi o bucata efectiv obscena de tort de ciocolata. Dovada mai jos:

Drumul lung pana in Sevilla mi-a oferit si un prilej sa "meditez" la anul ce a trecut si sa trag o linie. M-am uitat ce am bifat de pe "lista", ce am facut in plus, daca da cu minus sau nu, daca schimbarea cu "jumatatea plina a paharului e cea care conteaza" chiar a dat rezultate... Dar analiza a cam fost degeaba, la final conteaza sentimentul pe care il ai cand te gandesti la ce a trecut: te uiti in urma si ai un gust amar sau, din contra, ai un zambet "secret" in coltul gurii si abia astepti sa vezi ce urmeaza?

...

Urmeaza cateva saptamani fara caldura pentru un cartier din Iasi, iar vremea din urbea mea nu da semne sa ma incalzeasca oricat de draguta si zambareata as fi eu... Ce inseamna asta? Mai putin stat in casa :P

M-am culcat langa glasul tau si uitasem de mine

2010-08-21T10:46:00.005+03:00

Mai este o luna (pentru cunoscatori).

Ma innebuneste o melodie in ultima vreme (in sensul bun - hihi). Indiferent unde as fi. Mai ales la serviciu, cand ii vine randul in shuffle-ul de la winamp imi vine pur si simplu sa salt de pe scaun, sa incep sa tzopai ca un iepuras vesel de Septembrie, sa arunc cu tastatura in sus si cu mouse-ul pe post de lasou, sa o cant in stilul japonese karaoke, sa dau din plete in timp ce ma indrept spre usa biroului si ies in stil rock star... E vorba de "Don't go back to Dalston" de la Razorlight.

No se que pasa :) Dar pur si simplu ma cuprinde o euforie greu de descris, ma situeaza intr-o multime frenetica, ce canta acelasi lucru pe care il aud in casti, in care toata lumea isi doreste acelasi lucru: ceva/cineva sa se intoarca. Ca o fi trecutul glorios din tinerete, cand erau mai putine griji si "incrancenisme", ca o fi un el sau o ea care inca ii mai bantuie sufletelul plin de dor, nu stiu. La mine stiu sigur ca la momentul culminant al piesei ma gandesc la acele ore/zile/luni cand am trait si punct (din anul asta). Cand am fost deasupra multimii si aveam o alta perspectiva, cand am renuntat sa vad numai partea goala a paharului, cand nu m-am oprit din calatorit, cand m-am ridicat si am continuat sa merg inainte dar nu in stilul victima - nu, nu, nu, like a winner :D -, cand am ales bine in bratele cui sa fiu chiar si pentru o secunda (fericirea sta in clipe - hihi), cand am facut ce m-a taiat capul (vorba aceea: regretam ca NU facem), cand am plans, am ras, am dormit si am dansat.

Si acum, of course, piesa!

Just give me time...

2010-08-13T20:40:00.005+03:00

Ne place sa ne grabim: spre serviciu, in trafic, de la serviciu, sa treaca saptamana sa vina w/end-ul, sa treaca canicula, sa treaca ploile, ca apoi sa treaca gerurile; tot grabim timpul prin toate mijloacele posibile uitand de fapt ca ne scurtam noua zilele.

Imi aduc aminte ca ziua avea mai multe ore cand eram copil, ca un trimestru trecea greu, anul si mai greu si nu ma mai faceam odata mare (ce era in capul meu?). Si imi stabilisem niste piloni in fiecare anotimp care ma duceau mai repede spre anii semnificativi din viata: abia asteptam Pastele sa vina Iepurasul si sa pap cozonac, vacanta de vara era uber cool, ziua mea din toamna cand speram ca ai mei sa vina exact cu acele cadouri mult dorite si Craciunul in iarna.

Spre ce ma grabeam? Spre responsabilitati mai mari? Spre relatii complicate? Spre momente aiurea cand esti la pamant si trebuie sa te ridici singur? Spre zile in care efectiv nimic nu merge ca lumea si toti sunt hotarati sa iti dea in cap oricat te straduiesti sa stai la suprafata sa iei aer? Da... exagerez, dar ma deranjeaza rotita pe care tot o invartim ca niste hamsteri obositi si prostuti in acelasi timp: da'te, frate, jos de pe ea. Ia o pauza, nu te gandi la nimic, nu mai lua lucrurile in serios, nu iti mai asuma tu toate problemele, ca ele nu se vor rezolva niciodata toate si chiar nu poti mereu sa le faci fata, si pur si simplu ia-ti liber.

Omul crede ca fericirea se gaseste in afara lui, in acumularea de cat mai multe lucruri si asumarea a cat mai multor responsabilitati (da, asta inseamna familie si copii ;) ) si e tare aiurea ca abia asteptam sa le avem, ignoram total prezentul cu toata bogatia lui, ignoram de fapt viata. Grabindu-ne sa fim odata fericiti, de fapt uitam sa traim si ne multumim doar sa vietuim.

Ziua celor patruzeci si trei de asfintituri

2010-08-03T19:31:00.006+03:00

"That is the hardest thing of all. It is much harder to judge yourself than to judge others. If you succeed in judging yourself, it's because you're truly a wise man."

"One sees clearly only with the heart. Anything essential is invisible to the eyes."

“Life has taught us that love does not consist in gazing at each other, but in looking outward together in the same direction”

“Perhaps love is the process of my leading you gently back to yourself”

“I know but one freedom and that is the freedom of the mind.”

“A single event can awaken within us a stranger totally unknown to us. To live is to be slowly born.”

“The one thing that matters is the effort.”

“The meaning of things lies not in the things themselves, but in our attitude towards them.”

“It is such a secret place, the land of tears.”

“Love does not cause suffering: what causes it is the sense of ownership, which is love's opposite”

“What makes the desert beautiful is that somewhere it hides a well.”

“Each man must look to himself to teach him the meaning of life. It is not something discovered: it is something molded.”

“Men have forgotten this truth," said the fox. "But you must not forget it. You become responsible, forever, for what you have tamed.”

“What saves a man is to take a step. Then another step.”

“To be a man is, precisely, to be responsible.”

A balanced diet is a cookie in each hand

2010-07-29T17:58:00.005+03:00

Iau vitamine din cauza kilelor pierdute pe drum de seara, iar una din distractiile mele este sa fac briose. E mai aiurea vara cu caldura (care este).

We don't save, we kill!

2010-07-24T12:19:00.006+03:00

Am zis ca nu voi aborda acest subiect insa mizeriile actuale din media ma determina sa incep sa scuip.

Imi pare rau, Rox.

Ma enerveaza pofta de morbiditate din presa actuala legata de cazul Madalinei Manole. Ma enerveaza ca se cauta motive, se fac emisiuni intregi pe tema asta, se transmite in direct inmormantarea, se filmeaza cat mai aproape de sicriu, se intervine abuziv in viata familiei indoliate, se discuta despre ei ca si cum e normal ca ceva intim sa fie pus pe sticla si toata lumea sa comenteze. Ma enerveaza la culme ca a fost faimoasa aceste zile in presa pentru ca a murit.

Presa, a patra putere in stat (s-a schimbat ceva? eu asa invatasem la educatie civica, insa cred ca am fost pacalita), este efectiv o prostituata care ar face orice pentru raiting. Nu comentez existenta emisiunilor in care apare Ogica sau Nikita, a canalelor de "muzica de petrecere", de promovarea unor nulitati precum Senzual sau Braileanca, ci ma revolt cand vad ca presa baga in aceeasi troaca si putinele valori pe care le aveam.

Veti spune cu siguranta ca daca asta se cere, asta se da. Ca publicul e "vinovat", ca el e cel insetat de "reality show" si sange, de muzica proasta si castiguri usoare. Eu spun ca gusturile se educa.

Ma refer la faptul ca mi se pare de o cretinatate iesita din comun sa spui cu lux de amanunte cum s-a sinucis, sa dai idei. Metodele clasice cunoscute cred ca sunt de ajuns. Chiar auzeam la radio ca vreo cativa pacienti de la Socola au spus la medicul lor ca ar vrea sa sfarseasca in mod asemanator. Mi s-ar parea mult mai corect sa fie promovate cazuri de persoane (celebre sau nu) care au trecut peste asemenea probleme, care au o poveste interesanta, care apreciaza viata, care au infruntat greutatile, care au dovedit un caracter puternic. Sa se arate ca se poate. Sa se militeze pro-viata. Dar ce stiu eu...?

Pentru cei care au urechi sa auda:

Sonisphere @ Bucharest

2010-06-30T20:11:00.006+03:00

E doar o parere...

Am stiut ca sunt in Romania:

singura mancare erau carnatii si micii :))
odata ce intrai nu mai puteai iesi decat daca vroiai sa pleci definitiv (adica nu iti dadea nici o bratara de recunoastere, cel putin nu la normal circle)
a fost si public venit ca la un eveniment monden...
tribuna VIPurilor era de tot rasul

In rest, oamenii care au urcat pe scena si-au facut treaba, au recunoscut in mare in ce capitala din Europa de Est se afla si au bucurat fanii prin tot ce au mai bun. Normal, apogeul pentru mine, a fost Rammstein, un show exploziv din multe puncte de vedere :), o aparitie care si acum ma face sa am pielea de gaina. Nu stiu de unde au scos atatea "bombite", artificii, confetti, spuma, rafale de foc, dar stiu ca ne-au facut sa le urlam versurile de parca germana era limba noastra nativa.

In suflet mi-au ramas si cei de la Metallica, mai ales pentru ca mi-am "vazut" visul cu "ochii": un solo superb la chitara facut de Kirk.

Nu stiu cum s-a intamplat, dar de data asta Bucurestiul mi-a lasat o impresie buna, chiar m-am simtit in largul meu in toata forfota de pe Lipscani sau alergand dupa taxiuri la 12 noaptea dupa terminarea concertelor :)) Ori poate m-am simtit ca in concediu si nu mi-a pasat de prea multe...

Si da, m-am intors cu tristete in Iasi, in orasul in care parca nu se intampla nimic, in care intr-adevar am amintiri frumoase din vremurile bune, ii am pe ai mei si pe niste oameni dragi, dar unde simt cateodata ca as vrea sa urlu... Or just lately...

Iasi e miezu'

2010-06-23T21:17:00.006+03:00

Maneaua de alaturi rasuna ca de pe stadion, cu ecou de codru. Apa calda nu mai exista. Ploaia inunda orasul...

Altii spun mai bine... (2)

2010-06-18T19:55:00.002+03:00

"Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe. De ce n-am pune in fiecare moment atata pasiune si atata ardoare, incat fiecare clipa sa devina un absolut, o eternitate? Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand asteptam nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat. Ar trebui sa nu asteptam nimic decat sugestiile imediate ale clipei, sa asteptam fara a avea constiinta timpului. Salvarea nu poate fi decat in recastigarea imediatului. Caci omul este o fiinta care a pierdut imediatul. De aceea este el un animal indirect."

(Pe culmile disperarii - Principiul satanic in suferinta - Emil Cioran)

Saptamana Kubrick

2010-06-17T18:26:00.003+03:00

Ieri : A ClockWork Orange
Azi : 2001: A Space Odyssey
Maine : The Shining

... in asteptarea vacantei :)

Altii spun mai bine... (1)

2010-06-13T12:29:00.008+03:00

"Nu stiu ce e bine si ce e rau; ce e permis si ce nu e permis; nu pot condamna si nu pot lauda. Nu este nici un criteriu valabil in aceasta lume si nici un principiu consistent. Ma mira faptul ca unii se mai preocupa de teoria cunoasterii. Daca as fi sincer ar trebui sa marturisesc ca putin imi pasa de relativitatea cunoasterii noastre, caci lumea aceasta nu merita sa o cunosti. Am adesea senzatia unei cunoasteri integrale care epuizeaza intreg continutul lumii, pentru ca alta data sa nu pricep nimic din tot ce se invarte in jurul meu. Simt un gust amar in mine, o amaraciune draceasca, bestiala, cand insasi problema mortii imi pare fada. Pentru intaia oara imi dau seama cat de greu de definit este aceasta amaraciune. Poate si din motivul ca umblu dupa motive de ordin teoretic, atunci cand ea izvoraste dintr-o regiune eminamente preteoretica. "

(Pe culmile disperarii - Nu stiu - Emil Cioran)

Doar o tigara imi lipseste...

2010-05-19T17:02:00.009+03:00

Ma bucur ca ploua. Ma bucur ca si vremea e in starea mea. Nu ma intereseaza de nimeni. Stau in casa, nu-mi place cand mi-e rau. Nu imi place cand stau in pat pentru ca mi-e rau si nu pentru ca "lenevesc intelectual".

Astazi aleg sa imi colorez camera in culori inchise. Astazi vreau sa ma inchid in camera asta proaspat vopsita si sa arunc cheia. Sa nu ma gasesti, chiar daca stiu ca vei intreba de mine. Astazi vreau sa stau cu lumina stinsa, sa nu aud nimic decat ploaia si cum imi bate inima.

Astazi vreau sa uit de criza, de salarii, de anii mei, de trafic, de certuri, de doctori, de vacante, de culori, chiar de muzica. Astazi vreau sa fie blank in mintea mea.

Astazi am realizat ca mereu in clipa "prezent" ni se intampla numai lucruri bune si suntem atat de orbi cand credem altceva. Si chiar daca tot ce am scris pana acum lasa de inteles ca sunt in pragul unei tristeti fara margini, sunt bucuroasa ca am mai invatat ceva astazi.

M is for...

2010-04-30T21:35:00.002+03:00

mojito
mare
miere
melancolie
mieunat
mar
muzica
mov
morgana
mirt
(mmm) tequila :D ....

Hai sa ne oprim...

2010-04-29T18:47:00.005+03:00

din a vorbi si sa incepem sa ascultam
din a crede ca gasim tot ce avem nevoie intr-o singura persoana
din a crede ca putem schimba oamenii
din a dori in permanenta sa avem dreptate
din a visa la cliseele stupide ale filmelor
din a face repede compromisuri

Am citit astazi o chestie interesanta. Nevoia umana de dragoste s-a nascut din aceea de sex, precum razbunarea din nevoia de a riposta. Tare, nu? Hai ca ne-am luat de o grija!

Run, Forest, run!

2010-04-26T17:51:00.005+03:00

M-a palit saptamana trecuta un dor de duca. Asta in timp ce eram la lucru, impachetata in deadlineuri si meetinguri cu targeturi... Era numai nevoie de o secunda sa ies pe usa de la birou, fara sa ma uit inapoi si sa uit o saptamana de ce se intampla in Iasi. Si inca o data in w/end, parca sambata, ca ma mai apuca pe mine evaluarile si cand am senzatia (gresita) ca stau in loc spre deosebire de altii (si nu ma refer aici la casatorie si copii - panicati-va un pic - ci la lucrurile pe care trebuie sa le faci pentru tine in viata asta inainte sa dai ortu') ma incearca un sentiment de fuga. Sambata a fost periculos :D, eram in casa, era la indemana geanta de voiaj. Iar in astfel de clipe, bagajul trebuie facut tare repede, sa nu te razgandesti. Sa fii deja pe drum cand ai mici remuscari, dar deja cu muzica de plecare in urechi care pur si simplu te indeamna sa te tot duci ;)

As fi vrut sa plec departe, undeva fara semnal, undeva cu soare si apa, unde oamenii sunt simpli si nu te cunoaste nimeni. Sa am doar cartile cu mine si muzica in urechi. Sa fi aruncat in graba in geanta un maieu, niste flip-flops, niste blugi largi, un hanorac si niste tenisi. Sa uit intentionat tigarile acasa. Sa le fi trimis alor mei un sms scurt ca am plecat si sa le simt zambetul binevoitor pe buze - "foarte bine...".

Ce ai lua cu tine in graba, cand ai vrea sa fugi?

PS : Acest post nu se vrea a fi trist sau deprimant. Peste cateva luni plec in my happy place :)

Chiar este posibil sa fii fericit

2010-04-19T18:34:00.007+03:00

Sunt in ultima vreme obsedata de ideea de prezent. Adica inclusiv asta-noapte am visat in continuu acest aspect. Si indiferent de ce faceam in vis, stiu ca imi ziceam sa simt prezentul, altceva nu conteaza. Probabil o influenta are cartea pe care o citesc zilele astea, niste filme...

Trebuie sa recunosc despre mine ca imi doream foarte mult in viata asta sa am un copil. Inclusiv de una singura. Parea feminist, parea modern si nu ma interesau consecintele. Ma gandeam ca eu pot face orice. Desi ma speria enorm ideea ca un pui de om sa depinda de mine, sa imi asum o asemenea responsabilitate. Anul trecut am renuntat la aceasta idee dupa doua decenii :), nu va spun insa motivele. Pe moment am simtit ca am renuntat la propriu, desi nu avusesem niciodata un copil.

Nu va inchipuiti ca am cerut vreodata unui boyfriend sa imi faca un copil sau am cautat sa am relatii cu scopul final procreerea. Facea parte dintr-un plan indepartat si era undeva intr-un colt de minte o asertiune pentru a fi fericita in viata asta.

Insa din momentul cand am lasat lucrurile de la sine (pentru ca e gresit spus "renuntat"), cand mi-am zis ca eu chiar pot fi foarte fericita si fara un copil (drept dovada ca am fost bine-mersi si pana acum), parca o imensa povara mi s-a ridicat de pe umeri. Si parca atunci am fost cu adevarat fericita.

E greu sa faci contra celor din jurul tau, societatea mereu vrea sa uniformizeze, "te vrea prost", desi mai corect spus - e greu sa faci cum simti fara sa te pierzi in turma. Insa in final cred ca scapi mai intreg la cap. Chiar nu vom fi mai fericiti dupa ce ne casatorim, dupa ce facem un copil, dupa ce ne cumparam o casa mare, dupa ce ne luam a doua masina, dupa ce iesim la pensie, dupa... dupa... dupa... Ci doar acum e posibil, avem la indemana tot ce ne trebuie sa fim fericiti, trebuie doar sa deschidem ochii si sa vedem. Iar ceea ce nu vedem, nu inseamna ca nu exista, ci doar ca nu e reflectat si in noi. Doar la noi lipseste :)

Azi nu ma vrei

2010-04-12T20:23:00.004+03:00

Astazi, dupa foarte mult timp, m-a enervat o tampenie la lucru. Corect spus: m-am enervat; ca nu e vina tampeniei ca eu nu am control interior. Dupa aceasta faza orice mi se parea anost, nu mai aveam chef de nimic si orice intrebare parea ca pune presiune pe mica rabdare care mai exista undeva in mine.

Am plecat de la serviciu dezamagita de mine, constientizand ca nu am inaintat nici un pas, iar perioada de relaxare in care eram era temporara. Ca sunt din nou in acelasi punct.

Asa ca, da... astazi nu m-ai fi dorit! Hei, nici eu nu doresc sa fiu acum cu mine :)

Azi ascult...

2010-04-10T22:06:00.006+03:00

Supravegheaza...

2010-04-06T22:01:00.004+03:00

... gandurile tale - se preschimba in cuvinte.

... cuvintele tale - se preschimba in actiuni.

... actiunile tale - se preschimba in obiceiuri.

... obiceiurile tale - se preschimba in caracter.

... caracterul tau - se preschimba in destinul tau.

Anunt la mica publicitate :))

2010-04-04T10:27:00.006+03:00

Cred ca as fi o nevasta buna. Serios! Va zic cu mana dreapta pe inima si cu stanga pe rochia mea preferata de la Zara. Probabil va intrebati prin ce algoritm complex am ajuns la aceasta concluzie... None! Am doar o serie de argumente:

functionez mai bine cand trebuie sa fac sapte mii de lucruri intr-o zi de 24 de ore si vreo sase mii ii sunt dedicate lui. mi-aduc aminte cu boyfriend 3, mergeam la serviciu, gateam de te lingeai pe degete, faceam curatenie in casa, ii spalam cu drag mare hainele, aveam timp sa imi fac parul, sa merg la cosmetica si imi scriam si lucrarea de masterat

sunt o lenesa cand sunt singurica. imi place normal chestia asta cu lasatul vaselor nespalate in chiuveta, mancarea mai putina in frigider, vizionarea filmelor celor mai siropoase posibil fara ochi dati peste cap, mormanul de rufe ce asteapta (doar) sa fie bagate in masina de spalat fix in mjlocul casei - dar stiu sigur ca le-as fi facut din cinci miscari in cazul de mai sus

pai cica dragostea trece prin stomac :D gatesc foarte bine. nah, nu fac parjoale si sarmale, dar iti fac alte sapte feluri si iti garantez ca cinci dintre ele iti vor placea la nebunie. iar la nevoie fac si sarmale (ca stiu) chiar daca mi se pare ca trece o vesnicie pana sunt gata - timp in care as putea fi productiva in alte scopuri :D

ca sa nu fiu raportata la limbaj indecent nu am sa dezvolt partea cu asternutul (alt loc pe unde trece dragostea) - dar zic doar atat: nu au existat plangeri, doar multumiri :))

pe final: pentru ca imi place fotbalul si voi merge cu placere pe stadion, pentru ca voi schimba cauciucul spart cot la cot cu el si pentru ca nu ii voi face panarama ca l-am culcat frumos in patut dupa ce a chefuit cu baietii

si nu, contrar aparentelor, nu sunt o petrecareata inraita caruia i-ar fi furata libertatea.(libertatea care conteaza pentru mine e mai mult la nivelul mintii, inimii - deci e cam filosofica discutia) si nici o femeie care abia asteapta sa isi emasculeze partenerul sau sa ii calce cu tocurile ascutite inima, cat poate de subtil si de dureros...

Sa ne pacalim frumos...

2010-04-01T18:28:00.005+03:00

Just a day...

2010-03-24T19:47:00.005+02:00

Trezit dimineata, un marait lung in timp ce ma dadeam jos din pat. Morning stuff.

Plecat sa platesc facturi - la ghisee in regim comunist. Am reusit numai intr-un loc, in altul am fost chemata in timpul zilei. Maine!

Ajuns la munca. Masina cam ar trebui spalata... gandesc in sinea mea. Maine!

Training toata ziua. Super! - s-a mai dus o zi, iar deadline-urile mele ma asteapta plangand...

Abia astept w/end-ul, sa plec din oras, inca nu stiu ce imi bag in bagaj...

Pilates. Sala dupa muuuuuuuult timp de stat pe tusa. Am inceput incet si timid. Instructor fain. Cu rabdare si zambet larg. Imi place.

Plec cu muschii de la picioare tremurand. Conduc cu un mic carcel. Super - cuvantul de ordine pe ziua de azi...

Ajung acasa si ma gandesc ca abia astept sa vina w/end-ul. Imi zic sa incetez. Prea mult proiectez in viitor, prea ma grabesc. Prea uit de ceea ce e in prezent.

Dus. E stricat. Mi-am chemat instalatorul, insa nu poate zilele astea. Apa curge cu taraita. E bun si un barbat la casa omului in momente de genul asta. Mi-ar trebui si mie unul. Cunoasteti pe careva disponibil?

Papa bun. Bruschette cu mozarella. Bag si un film.

Mai incolo? Probabil inca un capitol dintr-o carte care se rasteste la mine de pe noptiera ca ar fi cazul sa o termin... Somn. Cu gandurile departe.

Pussycat.

Visez cu ochii deschisi

2010-03-17T19:13:00.005+02:00

Parca de mult nu am mai pus o muzicutza...

Love is or it ain't. Thin love ain't love at all

2010-03-16T21:17:00.006+02:00

Am ramas in urma cu rafuiala inceputa de Sf Valentin asta. Pentru ca mi-a trecut furia cand m-am dus la Roma. M-am intors vesela si indragostita! Pe bune, mi s-a parut orasul mai romantic decat Parisul! Si nu aveam chiar nici un motiv sa imi simt inima saltand ca nebuna, dar m-am intors de acolo cu ideea clara ca am sa revin, de mana cu cine trebuie. Da, m-am intors indragostita de Roma! :P

Asa ca pentru o perioada chiar nu am avut inspiratie si chef. Acum presimt ca ma atinge nitel o astenie de primavara, presimt din felul in care respir, parca am ochii mai adanciti si colturile buzelor mai tot timpul in jos (da, stiu, asa sunt si cand zambesc... ce sa-i faci cu fata omului?!)

"Inner search" - nu te stradui sa iti impui punctul de vedere, ci sa il intelegi pe cel de langa tine; astfel problema e pe jumatate rezolvata.

Cu tot respectul, nu am sa inteleg niciodata cum sta treaba cu inselatul. Adica in sine, tot mecanismul, toate minciunile, toate itele incurcate ca sa justifice absente, vieti paralele, familii false, amante, timp si bani aruncati, oboseala a spiritului... Pentru ce?

Pentru ca nu vrei sa fii monogam? Pentru ca nu vrei sa iti asumi responsabilitatea celor facute? Pentru o boala in plus? Serios acum, de ce nu zicem adevarul, de ce nu definim niste harti clare ale apelor in care ne scaldam? Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu cei care vor sa traiasca asa, dar fii liber profesionist :) Adica savureaza-ti libertatea pana la capat, distreaza-te, cu cat mai multe cu atat mai bine, fara sa minti ca te consideri intr-o relatie. De ce sa nu zici pe fata ca asta faci si asta vrei. Nu inteleg de ce unii "barbati", din comoditate si de frica pierderii patutului caldut de acasa, recurg sa trateaze fara respect exact persoana care ii asigura temperatura potrivita a patului.

Mi s-a intamplat sa traiesc din plin o astfel de experienta cu boyfriend 2 (nu, numarul nu vine de la ordinea in care s-au perindat in asternutul meu, ci de la ordinea in care am ajuns sa ii iubesc). Pe vremea aceea eram obsedata sa aflu adevarul adevarat. Tot. Oricat de naspa, nasol si oribil ar fi. In orice disciplina a vietii. Eram de principiul: afland adevarul asa ajungem la radacina problemei si o putem rezolva. Cacat!

Cand am fost in postura de fraiera de acasa si a venit crudul moment sa dam cartile pe fata, mi s-a zis mai mult decat puteam duce. Si nu mi-a folosit la nimic. Sincer detaliile de cum si-au consumat relatia si cate inghetate au impartit impreuna, nu te va ajuta sa iti vezi de viata ta. Si normal ca principiul meu de pana atunci s-a scufundat ca ancora la fund si mi-am zis ca mai bine sarac cu duhul decat bine informata. Acum tin sa impartasesc un sfat: daca totusi te-ai decis sa o inseli, iti bagi picioarele in el respect, fa-o macar cu stil, ascunde-ti naibii bine urmele si fa ca niciodata sa nu afle. Asta in cazul in care tot in patul incalzit de ea te duci seara. Daca nu, fa-i un bine, si "da-i papucii".

Bine, acum, ce inseamna inselat - e o intreaga discutie. Sa ai o prietena caruia te confesezi? Sa te saruti? Sa treci la actiuni mai serioase? Dar daca e doar sex, tot inselat e? Eu cred ca tine de fiecare persoana sa defineasca ce o deranjeaza daca face partenerul, iar stabilirea granitelor o face fiecare cuplu in parte. No point to talk here.

Lucrul peste care e insa cel mai greu de trecut este cand ei sar din "monogamia" (la maxim) cu tine, in monogamia cu trompeta cu care te-au inselat. Si vedeti cine va urmeaza... Si va imaginati viata muuult mai simpla alaturi de ea.... Si va intrebati de ce a schimbat pe o carpa de sters praful, haina de blana pe care o avea acasa. Pe moment doare, in timp insa e bine ca ati scapat de el. Scurt.

Mergem inainte, am invatat o lectie (sa speram :)) ), iar data viitoare alegem mai bine!

Off topic, am vrut sa merg sa vad Shutter Island si am ajuns sa vad Valentine's Day. :) Si era una acolo care in fiecare an facea o petrecere misto cu tema "I hate valentine's day". Cred ca la anul organizez si eu una, mi-a placut tare. Cine se mai baga? :D

In adversity we know our friends

2010-02-09T20:55:00.004+02:00

Continuam seria subiectelor simpatice: e una sa fii singura la 20 de ani, alta la 28 de ani. Si ma deranjeaza cand se gaseste cate o persoana sa zica - "Ai mai fost, esti din nou; nu e mare lucru!" Haha... riiiiiiiight.

Nimeni nu zice ca daca esti cu cineva sau te mariti, problemele se termina si incepe o viata roz plina de fluturasi lila; nu, vin alte belele, din prisma carora viata de burlaca suna bine. Fiecare lucru are parti bune si parti neplacute, ideea este sa se aprecieze prezentul, in cazul ambelor situatii.

Dar ca orice om, si cel singur, si cel cuplat, are zile nasoale - cred ca este normal deopotriva sa fie ascultat si unul si altul, altfel pur si simplu ar trebui sa avem cercuri numai cu prietene cuplate cand suntem cuplate, si altul cu prietene singure, cand suntem singure :)

Ideea cu care incepusem este ca atunci cand una singura are o zi proasta, faptul ca e singura si nu e unu' acasa sa se prefaca ca o asculta, doare un pic mai tare ca la 20 de ani. Deja e altceva cand te-ai obisnuit sa nu mai dormi singura, sa iti faci w/endul in doi, sa ai in jurul tau numai cupluri cand sunt sarbatorile sau vreun eveniment festiv - iar prietena draguta (cuplata) ar trebui sa te asculte si sa te inteleaga.

Asa cum cele cuplate/casatorite nu se mai confrunta cu aceleasi probleme ca atunci cand aveau ele vreun prieten pe la inceputul facultatii - iar prietena draguta (singura) ar trebui sa o asculte cand ii povesteste de soacra sau de greutatile ce pot aparea cand iti doresti un copil si nu apare...

De unde am pornit si unde am ajuns - femeile sunt cam rele unele cu altele, competitia este obositoare, si cateodata cea mai bun lucru pe care poti sa il faci pentru tine este trierea cunostintelor tale. Pentru ca, din pacate indiferent ca esti singura sau nu, o prietena adevarata ar trebui sa te asculte pana te saturi sa vorbesti despre ce te doare; sa iti spuna unde gresesti, sa iti zica ca trebuie sa mergi inainte si nu inapoi, dar sa fie acolo oricat ai nevoie de ea, sa te asculte pana obositi amandoua. Cel putin asa vad eu o persoana care iti este apropiata. Asemenea oameni in vietile noastre sunt putini si in nici un caz nu trebuie sa sperati ca ei sa coincida cu multimea tuturor cunostintelor voastre.... Unii apar pe la voi in momentele haha-hihi, altele si la bine si la greu. Oare cu cine e mai sanatos sa ne petrecem timpul?...

Apropo de ceea ce ai simtit odata si ca e altceva cand tanjesti sa ai din nou acea stare intr-o forma sau alta, cu altul sau cu acelasi:
"Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii trecute, in timp de nenorocire" (Dante)

Help me found him

2010-02-01T19:52:00.006+02:00

Initial m-am gandit sa scriu un post plin de ursuleti pufosi de plus, roz, care zboara printre curcubee si se intalnesc numai cu fluturasi violet. Mai ales pentru faptul ca saptamana trecuta am scapat ca prin urechile acului sa dea unul cu masina in mine, unul care venea pe rosu intr-o intersectie. Veti spune, nu'i bai, era vina lui - doar ca avea ceva viteza si ar fi intrat in partea mea a soferului. Singura mea reactie a fost sa pun frana si sa raman muta pe loc. Cred ca nimeni nu m-a adus la tacere ca acel conducator auto inzestrat de la natura cu putini neuroni. Deci as avea toate motivele sa fiu "thankfull" si sa o dau pe optimism. DAR... deja au inceput bombardamentele stupide cu sfantul valentin... si cum se apropie "triunghiul mortii" (sf valentin - 1 martie - 8 martie), daca unii pot fi gretosi in a-si manifesta dragostea debordanta, eu pot fi acra incat sa zic lucrurilor pe lume. Sper sa apuc sa spun tot ce am pe suflet in aceasta luna. Iar astazi incepem cu......

Lasati criza mondiala, incalzirea globala si foametea! E criza de barbati buni! Serios! Imi cer scuze de la unii cunoscuti care se pot simti acum ofensati, amicii mei nu intra in discutie :D

Cum ziceam, e jale la capitolul asta. Pe masura ce ramanem fara locuri de parcare, sunt tot mai putini barbati buni (of course, nici o conexie intre cele doua aspecte). Sau poate am eu asteptari nerealiste... Vorba aceea: "Imi doresc un barbat sensibil si intelegator. Cer prea mult unui milionar?" :)

Serios, where are you guys?? Umblu eu pe unde nu trebuie? :))

Ca de inceput de an...

2010-01-14T19:25:00.010+02:00

Ce zi, ce zi!... De dimineata am plecat cu capul in traista, iar plecarea de la serviciu s-a desfasurat in acelasi mod. Dupa ce mi-am curatat masina, eram prea preocupata ca nu puteam deschide usa de la sofer si am intrat prin dreapta, incat ustensilele mele de curatat masina (in special peria de zapada) le-am uitat... in parcare... pe masina... Ma trezesc pe la jumatatea drumului ca nu le-am luat si pe ele... :D Sa ne intoarcem inapoi, ca maine dimineata nu avem cu ce curata masinuta si dam din buza. Ma intorc in parcare, in parcare nik. Ma intorc spre casa, suspinand cu gandul ca trebuie sa imi fac rost in seara asta de o noua perie de zapada (intre timp descoperisem "grebla" de gheata pe scaunul din dreapta). Si cum suspinam ca o panseluta, o vad in mijlocul drumului, plina de noroi de la toate masinile. Trag pe dreapta si mi-o recuperez :)

Am stat apoi si mi-am adus aminte ca o uitasem deasupra pe masina :D Daca am speriat pe cineva in trafic cu un mic atac cu perii, imi cer scuze, dar maine promit ca am sa fiu mai "treaza". Sa vad in seara asta ce mai fac, ca ziua nu s-a terminat.

Mda, deci am inceput anul cu un post sec. Nu vorbesc de rezolutii si concluzii despre anul ce a trecut, o fac prin luna mai :D ca sa fiu altfel. Anyway, acum sunt doua chestii care ma enerveaza ca le citesc in presa:

vad cum frica vinde; iar frica de moarte, cel mai mult... cati s-au vaccinat impotriva AH1N1 dupa moartea unei persoane cunoscute
critici la adresa Avatar - din partea Vaticanului, din partea Armatei rosii, din partea puscasilor marini... lista poate continua, pentru ca se merge pana la acuzatii de rasism :D - bun, in ultima instanta putem presupune ca e tot o strategie de marketing din partea producatorilor :)

La subiecte mai vesele: mi-am facut parul colorat - si mai propun o melodie pentru urechile noastre...

O noapte la film

2009-12-28T20:27:00.007+02:00

Avatar cred ca este unul din cele mai comentate filme de la momentul actual.

Am decis sa vad acest film insa din curiozitate: am auzit cati ani a stat Cameron pana sa il realizeze, de cand si-l proiecta in cap neavand insa tehnica necesara sa il faca, cati bani s-au bagat in realizarea lui si in promovare. Am fost si voi ramane sceptica atunci cand vine vorba de multa reclama la un lucru sau cand un lucru este prea laudat de toata lumea; insa preferand sa am propria opinie, am zis ca este mai bine sa il vad cu ochii mei ca sa am destule argumente cand fac misto pe tema asta.

Si cat m-am inselat! Pentru aproape trei ore am stat teapana pe scaun, fascinata de Pandora :D creata de Cameron, de Na'vi cei albastrii stralucitori cu ochi mari si codite, de tribul Omaticaya, de Toruk Makto :) De intreaga poveste care desi pare previzibila si clasica, ajunge sa te emotioneze si sa te tina in priza. De mesaje si simboluri speciale, transmise direct sau ascuns, pentru toata lumea. Personal, filmul a mai castigat niste puncte prin micile ironii la adresa americanilor :)

Experienta 3D la acest film este obligatorie, iar pentru cei carora tot ce am scris mai sus este egal cu zero, efectele speciale tot merita pentru a da banii pe bilet... si a vedea altceva.

Decembrie diferit

2009-12-26T12:28:00.004+02:00

Mi-e somn. Dar de vreo doua dimineti ma trezesc repede si deschid calculatorul, cu speranta ca se deschide. Am fost luna decembrie fara comp acasa. O mica drama. Pana la urma s-a rezolvat, caci am avut un mos tare inimos anul acesta si in Ajun m-a facut tare fericita.

Ce-i drept fara comp nu mi-am pus in aplicare planurile pentru concediul din iarna. Sa stau la caldurica cu un vinut bun, uitandu-ma in nestire la seriale pe care nu am apucat sa le mai vad. Sa-mi termin cele 2 carti incepute, ce troneaza pe noptiera un pic agasate de amanarile mele, ascultand muzica de dimineata pana seara. Sa fac bradutul cu un ceai caldut cu rom. Sa imi miroase casa a scortisoara si portocale. Sa stau degeaba si sa nu fac nimic.

Stiu ca nu toate "planurile" mele necesitau un calculator; ideea a fost ca totul s-a rasturnat. Zapada m-a luat prin surprindere, mi-a ingropat masina si nu am mai putut-o scoate din locul unde am parcat-o si am lasat-o cateva zile cat era jale prin Iasi. Am facut din nou cunostinta cu transportul in comun din Iasi, cu picioare inghetate, cu ore pierdute in cele 4 directii cardinale - care poate nu ar fi fost la fel de lungi pierdute in masina proprie. Am facut cunostinta cu teveu', cu ore intregi in care nu gasesti nimic bun de vazut, in care iti aduci aminte ca ai in tara multi prosti si la toti le place sa fie pe sticla. Cu discutii lungi despre Revolutie, cu interviuri cu Iliescu, care iti intorc stomacul pe dos ca pateaza memoria celor morti atunci - niste oameni sacrificati de dragul loviturii de stat mascata intr-o "revolutie" a poporului...

Dar am zis ca anul asta simt spiritul Craciunului. Ca am sa fiu happy, indiferent de micile obstacole. Am facut peste, cum ma sfatuia cineva odata. Dar mi-am dat seama clar ca iarna nu imi place. Sunt prea comoda. Sunt prea indragostita de soare si caldura. E frumoasa treaba cu cadourile si Craciunul, dar se poate rezolva si in iunie treaba asta :)

Asa ca acum asteptam Revelionul, muntele, (sper) voia buna - care sa ma mai destinda. Si daca v-ati saturat de Hrusca si Fuego, ascultati....

What women DON'T want...

2009-11-30T18:42:00.007+02:00

Motive de a fi refuzat dupa 1(-2-3) intalniri:

1. probleme cu igiena
2. nepotriviri pe plan rational / cultural
3. aspect fizic care nu e pe placul ei sau nepotrivire la pat
4. zero aspiratii de viitor
5. neplacut cand faci conversatie cu el (imbecil ori extrem de plictisitor)
6. probleme cu gramatica limbii romane - asta poate intra la pct 2, dar am scris-o explicit pentru ca m-am distrat cu Rox sambata seara pe tema asta :)

Nu le-am scris intr-o ordine premeditata. Am scris mult si am sters si mai mult. Am incercat sa ma limitez sa nu scriu comentarii malitioase la fiecare punct sau sa le dezvolt incat sa ajung sa scriu o lucrare de doctorat. Asta pentru ca insusi titlul postului e un pic frivol si nu cred cu adevarat in el. Nu pretentiile mele de femeie sunt listate mai sus, ci pretentiile unei persoane.

In definitiv stim cu totii ca am intalnit oameni "perfecti", care treceau cu 10 peste orice test si cu care totusi nu ne potriveam, nu am simtit acel ceva, nu am putut merge mai departe cu ei - dar nu le-am putut da o explicatie rationala. Si am facut cu totii acest lucru, barbat sau femeie.

Am avut norocul sa traiesc niste experiente personale superbe, niste relatii pasionale, iubiri la prima vedere, declaratii nebune, poezie, furtuni cu soare dupa. Nu stiu daca a fost din cauza varstei combinate cu o personalitate inclinata spre aventura sau doar niste coincidente m-au dus spre aceste intamplari fericite. Nu stiu daca mi se va mai intampla sa ma indragostesc la prima vedere, nu stiu daca a fost doar o copilarie si nu voi mai putea vreodata simti asa ceva.

Privind "matur" si la rece, posibil cheia sa fie tocmai in gasirea unui partener de care te indragostesti treptat, pe care il descoperi in timp. Dar ragazul de timp este strans legat de placerea de a fi alaturi de aceasta persoana - atat fizic, mental cat si emotional.

News

2009-11-25T12:05:00.005+02:00

Profitand de faptul ca am concediu am intrat in randul lumii. :D Mi-am facut cont de Facebook. Mda, am zis mai de mult ca nu imi voi mai face inca un cont "with friends", asa cum zic acum ca nu imi fac cont pe Twitter sa zic in fiecare zi/ora/minut ce puii mei fac.... Dar nu se stie niciodata. So, am intrat in randul lumii, inca nu e gata de vizitatori, dar deja prietenii dragi mi-au dat add. Anyway, probabil pana la sfarsitul anului va fi "aprovizionat" cu toate accesoriile ce ma caracterizeaza.

O alta veste ar fi (deja rasuflata pentru unii) ca in sfarsit Rammstein a scos ceva! :)) Si nu ma refer la un video porno, ci la intregul lor album Liebe Ist Fur Alle Da; dar din pacate nu am starea generala sa ii ascult si sa le fac o critica, pentru ca sunt mult prea preocupata de Muse zilele astea, de cand am descoperit superbul concert de la Wembley Stadium, London, si de cand am avut doua saptamani de munca anosta la serviciu (inaintea acestui concediu) - peste care am trecut victorioasa cu muzica lor in casti.

Asa ca in timp ce ma bucur de concediu (spaland chiuveta din baie :D) ascult...

Uprising

2009-11-06T21:43:00.004+02:00

Nu imi mai vine sa scriu. Nu ca as fi scris vreodata mult. Dar am mereu ganduri si idei. Unele imi vin intr-un moment prost - la serviciu - si din cauza accesului restrictionat la internet imi fuge inspiratia.

Sunt fericita fara vreun motiv anume. Cred ca m-am mai auzit spunand asta, dar ma uit in jur si astept sa explodeze bomba. Nu am scris despre ploaie, nu am scris despre prima ninsoare in noiembrie (prima ninsoare mereu ma deprima), nici despre gripa porcina care a facut din Iasi un mic oras de paranoici si isterici, nici despre This is it! la care m-am abtinut sa nu plang (I know, I'm a cry-baby...).Nimic.

Stiu sa scriu despre stari aiurea duse spre dezgust sau sa fac panarama. Nu stiu sa scriu despre momentele cand sunt happy.

Hmm... Deci sunt happy. Fara vreun motiv anume sau datorita cuiva anume. Pur si simplu. Probabil o sa imi treaca peste ceva timp sau poate nu. Dar e infricosator de ce. Pentru ca accept ce mi se intampla in acest moment, iau totul asa cum vine. De aici si infricosarea. De obicei era o situatie clara de ce sunt happy, in nici un caz o acceptare sora cu resemnarea. In ultimul cuvant sta intreaga mea preocupare: am inteles ceva sau capitulez inainte sa fi inteles? Mda... Prea multa gandire strica momentul. Sunt happy. Sa ne intindem pe spate, sa stam chill. Just chill.

O poza de la Londra, unde am fost vara asta si despre care nu am vrut sa povestesc pentru ca in momentul cand incepeam sa imi amintesc fugeam sa imi fac bagajele...

I'll be true to you...

2009-10-13T20:56:00.009+03:00

Imi las lumea si vin spre tine...
Las totul in urma...
Imi lepad hainele, cerceii, ceasul si bratara
Ma simt mai usoara,
Mai vie si mai fericita.
Simt ca din coasta ta am fost rupta,
Iar tot ce m-a tinut ma cere inapoi.
Simt ca sangele tau ma striga,
Ca sufletul tau ma asteapta,
Ca tot ce are viata in tine ii lipsesc.
Am gresit, dar ma intorc la tine.

Cum rezisti?

2009-08-23T17:21:00.005+03:00

... am fost intrebata aseara. Si mi-a venit in gand aceasta scrisoare a lui Beethoven adresata nu se stie cui... posibil catre o iubire "interzisa"...

Though still in bed, my thoughts go out to you, my Immortal Beloved, now and then joyfully, then sadly, waiting to learn whether or not fate will hear us - I can live only wholly with you or not at all - Yes, I am resolved to wander so long away from you until I can fly to your arms and say that I am really at home with you, and can send my soul unwrapped in you into the land of spirits - Yes, unhappily it must be so - You will be the more contained since you know my fidelity to you. No one else can ever possess my heart - never - never - Oh God, why must one be parted from one whom one so loves. And yet my life in V is now a wretched life - Your love makes me at once the happiest and the unhappiest of men - At my age I need a steady, quiet life - can that be so in our connection? My angel, I have just been told that the mail coach goes every day - therefore I must close at once so that you may receive the letter at once - Be calm, only by a calm consideration of our existence can we achieve our purpose to live together - Be calm - love me - today - yesterday - what tearful longings for you - you - you - my life - my all - farewell. Oh continue to love me - never misjudge the most faithful heart of your beloved.

ever thine
ever mine
ever ours

Nu stiu ce e mai rau: sa fii iubit de la distanta sau sa nu fii iubit deloc? Sa suferi ca nu esti cu persoana draga sau pentru ca persoana draga nici nu ai intalnit-o inca? :) Dar nu am sa compar situatiile, caci este imposibil de asezat un semn matematic intre ele. Daca sunt persoane diferite implicate, e clar ca nu se pot compara, iar daca asemenea intamplari au facut parte din viata aceleasi persoane, ele nu au fost in acelasi timp, deci persoana nu a mai fost aceeasi.

Cred ca cel mai important este ceea ce realizezi in timp ce astepti ca "fate will hear us", ce esti dispus sa sacrifici, ce esti dispus sa lasi in urma, ce faci pentru fiinta ta si pentru cele din jurul tau cat dragostea propriu-zis lipseste din viata ta. Asa rezisti.

Un pas inainte, doi pasi inapoi

2009-07-15T20:53:00.011+03:00

You used to hold the door for me
Now you can't wait to leave
You used to send me flowers
If you fucked up in my dreams

I used to make you laugh
With all my silly shit I did
But now you roll your eyes
And walk away and shake your head

Ma plictisesc tare, asa ca am decis sa scriu despre barbati. M-am saturat sa fiu ironica doar cand vorbesc de trafic.

Sa nu vorbim totusi de potentiali, ci doar de categoria "never". Din aceasta categorie fac parte barbatii raci. E luna lor, asa ca asta e dedicatie pentru ei. Sa va saturati.

Asa... cum ziceam. Am terminat-o cu barbatii raci. Nu sunt intr-o doaga, nu ma apuc sa intreb care ti-e zodia cand te intalnesc, dar oricum am un al x-lea simt si stiu ce esti. Recunosc racul de la o posta. Cum? Pai imi place, imi place la nebunie posibilitatea existentei unui chin.

Vedeti voi, fac parte din acea categorie de femei care din cand in cand are nevoie de adrenalina sentimentala. Si intr-o relatie ma plictisesc repede de un tip care nu ma provoaca. Macar rational. Probabil de asta pana acum am atras multi nemernici. Oricum asta e alta poveste, alt post. Din dorinta asta de adrenalina, neuronii mei detecteaza foarte repede posibilitatea unei probleme. Asa ca il vad din departare cum se apropie si isi aduce cu el toate armele: nesiguranta, indecizia, secretomania, misterul atragator...

Ce pot sa zic? Sunt superbi, romantici, devotati, dar se hotarasc greu sa iti ofere aceste daruri. Pana atunci te tin pe jar. Mah, si arde! Te fac la psihic cu jocul lor, cu logica lor, cu modul lor de a te combate in ceea ce gandesti, in ceea ce ii pretinzi (de parca cine esti tu - ca inca nu ai fost aleasa). Acum sunt tandrii si atenti, in secunda urmatoare pot deveni indiferenti si pasivi. E o mica lupta pentru supravietuire pana se hotaraste un rac: rezista cine are nervii mai tari. Anul trecut crezusem ca ajunsesem in Nirvana - eram zen - nimic nu ma atingea si nu ma enerva. Eram in lotus oriunde ma vedeai. Ma intrebai de el imi aparea zambetul pe fata si vorbeam despre noi fara nici o emotie negativa. Pleca, se intorcea, eu asteptam cu rabdare. Zen. Dar bineinteles a gasit un alt mod sa imi taie jugulara. Si a castigat. Am depus armele si m-am decis: nu e de mine. Lupta cu un rac nu am cum sa o castig vreodata. Si atunci m-am hotarat: fara barbati raci.

Oricum daca esti norocoasa posesoare a unui rac devotat (sa ii spunem "dresat"), al tau e. Ce am cunoscut eu pot spune ca sunt niste persoane langa care merita sa iti traiesti anii, sa calatoresti, sa visezi, sa iubesti, sa inchizi ochii.

Cum sa te agati (sau nu) pe Copou

2009-07-13T18:20:00.002+03:00

Am vrut sa scriu acest post ca un mic indrumar pentru cele care vor sa se faca cu un tinerel pe Copou, sau dimpotriva (ca mine) sa evite sa se afle intr-o situatie penibila. Intamplarea pe care am sa v-o povestesc e mai veche, de pe la inceputurile soferiei mele prin Iasi, dar pentru ca de curand m-am confruntat cu ceva asemanator in parcarea de la Mall un val de amintiri m-au navalit si m-au coplesit.

Abia imi luasem eu masinuta si dupa ce am depasit stadiul de matz speriat de traficul iesean, incepuse atat de mult sa imi placa sa merg cu masina asta incat drumul pana la serviciu mi se parea scurt si boring. Asa ca mai mergeam prin w/end cand era orasul mai gol si pur si simplu ma plimbam ascultand muzica. Normal cu Roxx cu mine. Unul din trasee era bineinteles si bulevardul Copou. Si intr-o seara tarziu, cum il coboram eu incet discutand una alta cu Roxx, apare pe banda din stanga un bmw. Mergand incet in ton cu mine. Nu ii dau atentie prea mare, sa nu inteleaga altceva. Soferul vede ca merg inca incet (prima greseala a mea) intelege altceva si isi incepe "jocul". Vine in fata mea franand, eu schimb banda, el iarasi in fata mea. Eu din prostie incerc sa scap de el si tot schimb benzile (a doua greseala), el normal le tot schimba in continuare crezand ca am inceput dansul imperecherii. Bine, inocenta de mine nu stia ce se petrece si crede ca bmw-ul vrea sa ii provoace nu-stiu-ce dauna la simplul opel... La primul semafor opreste langa mine si isi da geamul in jos. De dupa geamul transparent se observa doua figuri de sugari cu un zambet larg spre mine si Roxx. Normal ca ne incruntam si incepem sa comentam (nu prea tare) "... sigur, ti-a dat taticu' bmw... "

In final scapam de ei, noi continuandu-ne plimbarea spre Pacurari, ei intorcand sa faca din nou Copoul.

De curand am aflat ca (fara sa stiu) am flirtat pe Copou.. Uof, generatia asta tanara... Ce s-a intamplat cu vechiul flirt in bar? Cu ochi dulci si trimiterea unui pahar de martini?

Buuun. Sa zicem ca iti surade ideea unei astfel de cuceriri. Sau te plictisesti intr-o vineri seara si vrei sa faci ceva tampit de amuzant cu prietena ta... Inainte sa incepi acest sport extrem, trebuie sa ai in vedere urmatoarele lucruri:

ar fi bine sa ai masina sau sa te afli intr-o masina
se agata masini (bine, tipii din masini) si nu pietonii :)
orele pentru aceasta activitate sunt intre 22:00 - 24:00; atunci ai avea de unde alege, caci la 4 dimineata nu prea mai ai ce agata...
trebuie sa fii multitasking: sofer bun (nu te apuci sa iti omori motorul la vreun semafor, sa aproximezi distantele cand incepe jocul ala al imperecherii), sa zambesti, sa vorbesti cat trebuie (cu cine trebuie)
consum ridicat la masina (accelerarile/franile repetate fiind esentiale)
trebuie sa ai ochi buni in a aprecia varsta soferului, sa nu te alegi chiar cu unul care abia a facut 18 ani si si-a luat carnetul :)

Cum se face? Mergi cu masina.... de parca ai merge la plimbare (vedeti cum m-am bagat?...). Cand urci Copoul incepi sa analizezi masinile din jur si sa zambesti la cele care iti plac. Daca masinile nu au geamurile fumurii, incepi sa evaluezi si soferii. Daca sunt fete ca si tine, iti vezi de drum. Alea's concurenta :) Daca sunt tipi urati, accelereaza. Daca sunt tipi draguti, zambeste!

Sa ne oprim la cazul cu tipii draguti. Te deplasezi incet in continuare, in pas de plimbare, depasindu-l sau lasandu-l sa te depaseasca. Daca te-a depasit si vezi ca te asteapta, ca pune frana, e clar ca a prins momeala si a intrat in joc. Acum incepe dansul imperecherii la cocorii balcanici, improvizezi una alta, numai nu te busi in el.

Conversatia are loc la un semafor. Se pare ca sunt si aici reguli de conduita pentru fete: nu fetele dau primele geamul jos sau incep conversatiile. Normal ca daca e focul mare si de cum v-ati privit in faruri vi s-a pus pata unul pe altul, totul poate incepe si mult mai devreme, trageti pe dreapta intr-una din parcarile de pe margine, schimbati numere de telefon si va vedeti la nunta.

In orice caz te poti alege cu o iesire la o cafea sau, daca "dansul" asta dureaza prea mult sau doar masina iti place (soferul fiind un tanar pensionar cu pastilele abia luate), iti vezi de drumul tau suspinand dupa masina frumoasa, ca atunci cand erai la cura si salivai in fata cofetariei.

Tin sa multumesc Emiliei pentru ca m-a luminat si m-a mai invatat ceva. Sfaturile de mai sus le am de la ea :)

Acum ca incheiere as trimite si eu un sfat tipilor care au facut din asta o obisnuinta. Hai sa lasam agatatul de genul asta pentru seara tarziu pe Copou, ce ziceti? Sincer in parcare la Mall cand ma grabesc sa-mi fac treburile mele zilnice de femeie independenta e un loc tare nepotrivit. Si te pui cu cine nu trebuie: o moldoveanca apriga in trafic care e cuminte numai cand a dat boala peste ea!

M is for Michael

2009-06-26T21:58:00.008+03:00

S-a stins un mare artist.

Care mi-a marcat copilaria. Imi amintesc si acum cand s-a intors tata dintr-o delegatie si mi-a adus drept cadou prima mea caseta cu Michael Jackson, albumul Dangerous. Pana atunci aveam toata muzica lui doar pe benzi. Era cea de a treia caseta din colectia mea personala, in rand cu Depeche Mode si Queen.

Cand a venit la Bucuresti eram in culmea fericirii ca pot sa il vad in concert, cantandu-mi toate melodiile preferate, chiar daca nu eram pe stadion lesinand in rand cu fanele, dar vazandu-l la tv si dansand toata noaptea in sufragerie :)

Mama mereu imi aduce aminte cand vine vorba de Michael ca m-am imbolnavit odata foarte tare, aveam febra de vreo 40 de grade, nu prea stiam ce se petrece in jur, dormeam in continuu zi noapte, nu vorbeam cu nimeni, ai mei trageau de mine si ma intrebau ce m-ar face sa ma simt mai bine. Cica as fi cerut Badu'... adica sa imi puna tata banda cu albumul Bad (my favorite ;) ). Normal ca deliram la febra aia :D, nu imi amintesc cand am zis treaba asta, dar stiu doar ca intr-adevar am ascultat tot albumul si parca m-am simtit mai bine.

De la intamplarea aia ascult cam tot timpul muzica cand mi-e rau, cand sunt trista sau cand muncesc :)

Sper din tot sufletul sa nu ramana in memoria lumii ca negrul devenit alb, care s-a descompus incet-incet. Sau care a fost implicat in scandaluri de pedofilie, care a stat intr-un dulap de sticla, care a purtat masti, care si-a pierdut nasul, cel cu Neverlandul.

Sa fie mereu cel care avea cele mai tari videoclipuri la vremea lui, care facea adevarate show-uri in concerte, care facea pasii aia inapoi de ne innebunea pe toti (la acea varsta am decis ca ma marit cu tipul care va dansa un moonwalk ca Michael :D)....... Ne-a lasat muzica lui. De nepretuit. Sa nu uitam asta.

E un moment trist. Dar nu vom lua un moment de liniste. Vom face ca atunci cand ni-e rau. Vom asculta muzica.

Dumnezeu sa-l odihneasca............

Cat de curajos esti?

2009-06-21T18:48:00.008+03:00

Vad oameni indragostiti tinandu-se de mana. Altii se casatoresc. Altii se muta impreuna. Altii pur si simplu isi incearca norocul la o intalnire.

Fiecare risca. Riscam de cand ne trezim si ne incepem ziua, dar in privinta dragostei simt ca riscam cel mai mult.

De aceea admir oamenii care au curaj si merg inainte si risca mereu. Care fac ce simt. Care indiferent de cate ori au fost dati la pamant, a doua zi se trezesc si risca din nou. Care au curaj sa se duca la cel pe care il/o iubesc si sa il aleaga pe el/ea.

Poate dragostea este o ampla afacere, in care trebuie sa iti faci publicitate buna ca sa obtii ce iti doresti, in care trebuie sa stii clar carei piete te adresezi, in care trebuie sa mai si pierzi ca sa capeti experienta, sa risti insa si mult ca sa obtii la sfarsit un profit mare. Poate nu trebuie doar sa stai cu mainile incrucisate si picior peste picior si sa astepti sa vina :) Dar si pentru asta iti trebuie curaj. Admir oamenii care il au.

Care raman cu speranta in suflet ca exista o ordine pentru fiecare. Care cred ca nu li s-au terminat sansele la fericire. Care nu au spus de cativa ani "te iubesc" dar simt iubire.

It was two weeks after the day she turned 18
All dressed in white, going to the church that night
She had his box of letters in the passenger seat,
Six pence in her shoe
Something borrowed something *blue*
and when the church doors opened up wide she put her veil down trying to hide the tears oh
she just couldn’t believe it
she heard the trumpets from the military band and the flowers fell out of her hands

Baby, why'd you leave me, why'd you have to go
I was counting on forever, now I'll never know
I cant even breathe
It's like I'm, looking from a distance, standing in the background
Everybody's saying, he's not coming home now,
This can't be happening to me
This is just a dream

The preacher man said let us bow our heads and pray
lord please lift his soul and heal this hurt
then the congregation all stood up and sang the saddest song that she ever heard
then they handed her a folded up flag and
she held on to all she had left of him oh and what could’ve been
and then guns rang one last shot and it felt like a bullet in her heart

Baby, why'd you leave me, why'd you have to go
I was counting on forever, now I'll never know
I can't even breathe
It's like I'm, looking from a distance, standing in the background
Everybody's saying, he's not coming home now,
This can't be happening to me
This is just a dream

Oh,Oh Baby, why'd you leave me, why'd you have to go
I was counting on forever, now I'll never know
Ohh i'll never know

It's like I'm, looking from a distance, standing in the background
Everybody's saying, he's not coming home now,
This can't be happening to me
This is just a dream

Urme de cafea

2009-06-05T20:40:00.003+03:00

L-am auzit usor spunandu-mi in soapta ca sa nu se poate. Refuzul suprem.

In fiecare noapte de atunci am acelasi vis. Cinci impunsaturi de ace in cinci locuri diferite ale ochiului. Aud cum bisturiul taie, cum chiureta curata. Doctorii isi misca maine rapid deasupra mea. Vorbesc despre serialul de aseara. Sunt un simplu obiect intr-o lumina orbitoare. Mana asistentei ma tine strans sa nu ma misc. Simt si totusi nu e ochiul meu. Sunt bandajata toata, plina de sange, totul ma doare ingrozitor si simt ca nu mai am aer. Ma zbat in pat sa pot respira si sa deschid ochii. Cand revin in camera mea surda e ora 6 dimineata. In fiecare dimineata.

Imi urmez rutina posomorata de dimineata: dus, lapte si masina. Alta data eram mai in afara legii si parca eram mai plina de viata. Cafea, tigara si un curs ciudat despre care oricum stiam deja totul. Imi suna in urechi Debussy in timp ce ma tarai prin trafic. Simt ca partea stanga a corpului meu e paralizata, ca inima a incetat sa mai bata, ca un plaman nu mai respira, ca un brat nu se mai misca, ca stanga fetei mele se schimonoseste si se lasa incet in jos. Nimic nu va mai fi la fel dupa accidentul acela. Nimic nu va mai fi la fel fara el.

L-am privit in ochi cand si-a luat ramas bun. Acei ochi nu ai cum sa ii uiti. Privirea care pleaca. Care te lasa pentru moment. A intins degetele mainii stangi spre fata mea, spre buzele mele, dar nu a ajuns sa le atinga. Pana sa vin in intampinarea lor era deja plecat si mana deja cazuta. Ochii i-au ramas in schimb deschisi. Catre mine.

Sunt intr-o lume fara el. Ma rog si vreau sa uit. Pana cand imi vine randul sa il urmez.

And the lion fell in love with the lamb....

2009-05-23T20:33:00.008+03:00

Fenomenul Twilight m-a ajuns si m-a lovit tare :) Cand abia a aparut filmul nu prea mi-a atras atentia, insa dupa ce am vazut trailerul si am auzit ce "isterie" a starnit, m-a pus pe ganduri. Iar actorul principal chiar e prea bun ca sa nu vezi filmul macar din curiozitate :D

Filmul e realizat dupa cartea Twilight si se pare ca va avea si o continuare, urmand saga autoarei Stephenie Meyer. Desi e un film dupa o carte, e foarte bun si interesant realizat. Respecta actiunea prezentata in carte, doar unele scene sunt putin diferit construite pentru a avea un impact mai bun la public. Iar coloana sonora si muzica din scenele cheie sunt alese foarte bine.

Normal ca am auzit persoane care au fost dezamagite ca personajul principal din film nu e la fel conturat ca cel din carte, ca ii lipseste din romantism si umor, insa in 120 min de film nu prea poti cuprinde replicile dintr-o carte de 300 pagini. In plus cred ca au timp sa se revanseze cu urmatoarele filme ce vor aparea sa arate romantismul lui Edward ;) Desi mie personal mi s-a parut foarte romantic si in film.

Anyway, am citit si cartile, mai bine zis le-am respirat in 5 zile, asta pentru ca nu mai aveam rabdare pana apareau toate filmele sau macar cel din noiembrie (New Moon) ;)). M-am bucurat sa aud ca vor face film inclusiv dupa ultima carte publicata, pentru ca altfel nu ar fi avut nici un farmec intreaga poveste. Asta pentru ca desi fiecare carte se incheie "frumos" si ar putea marca un final fericit, ultima carte este cireasa de pe tort in privinta relatiei centrale. Sa dezvolt...

Prima carte (Twilight) e "incalzirea", cei doi se cunosc, se indragostesc, sunt momente minunate, ca la inceput ;) Cea de a doua (New Moon) lasa loc nesigurantei in relatia celor doi, de fapt e un test pentru o viata fara dragostea ce i-a legat. A treia carte (Eclipse) aduce un test si mai mare pentru cei doi, anume o a terta persoana in relatie. Bineinteles ultima carte (Breaking Dawn) marcheaza ajungerea la maturitate a dragostei dintre Edward si Bella.

Nu stiu daca am vreo carte preferata, insa pot spune doar ca New Moon si Eclipse m-au intristat la maxim si daca nu ar fi fost Breaking Dawn as fi ramas cu un gust amar dupa plecarea lui Edward (din New Moon) - care ii da prilejul autoarei sa ilustreze suferinta Bellei intr-un mod prea sadic pentru inima mea slaba - sau dupa ezitarile Bellei (din Eclipse) intre Edward si Jacob - care i-au facut pe unii sa considere ca Edward nu lupta destul pentru dragostea ei.

De aceea cel mai mult mi-a mers la inima Breaking Dawn, pentru ca se face lumina in sentimentele bietei fete :D si pentru ca are ocazia sa faca din personaj o adevarata eroina puternica.

Cat despre Edward.... vampirul..... un ideal.... nu stiu care a fost intentia scriitoarei cand l-a creat, insa pentru mine reprezinta acel ceva care incearca sa isi depaseasca conditia; pentru ca in sinea sa se vede ca un damnat, fara suflet, o masina de ucis.... Iar ceea ce il salveaza de la tot ce gandeste rau despre sine este dragostea vesnica ce i-o poarta Bellei si felul in care aceasta se manifesta.

Mda... fantasy...

Astept cu interes sfarsitul lui noiembrie sa vad New Moon, continuarea din saga Twilight, sper sa nu fiu dezamagita si macar ce am gasit bun in primul film sa se mentina si in al doilea. Sper sa nu exagereze cu scene triste, daca totusi o vor face sa puna macar muzica buna :) Vin cu o propunere :)

De-abia plecasesi

2009-04-26T15:24:00.004+03:00

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

(Arghezi)

Azi e soare...

2009-04-11T18:30:00.003+03:00

... in sufletul meu. Chiar si cand e innourat afara si simt ca nu imi lipseste nimic. Cerul e un albastru frumos, pamantul parca e tot verde, iar eu sunt la mijloc prinsa intre cele doua culori, strivita de ele si inghitita in infinit. Timp in care, tot ce ma deranjeaza zi de zi parca sunt lasate undeva in alta lume. Sau dimensiune.... Si imi doresc ca primavara sa nu se mai termine...

"Nu ar trebui sa-ti ingadui niciodata sa te prabusesti, pentru ca daca faci asta vei avea tendinta sa o tot repeti. Trebuie sa te mobilizezi sa ramai puternic.
(...)
Locul de odihna al mintii este inima.
(...)
Rugaciunea si meditatia sunt doua lucruri diferite. In rugaciune vorbesti cu Dumnezeu, in meditatie Il asculti."
(Mananca, roaga-te, iubeste - Elizabeth Gilbert)

O zi plina de provocari

2009-03-26T19:36:00.005+02:00

"I object to violence, because when it appears to do good, the good is only temporary. The evil it does is permanent. "(Gandhi)

In fiecare zi trebuie sa luptam cu egoul nostru si sa incercam sa facem ce e corect. In fiecare zi este o ocazie pentru a ne exersa o virtute. Cateodata s-ar putea sa nu reusim sa rezolvam problema, chiar daca am facut ce era corect, dar macar ne-am straduit. Macar am facut partea noastra de bine.

Si din fiecare situatie mai trista, va iesi ceva bun, chiar daca la prima vedere acest lucru nu este evident.

Visez

2009-03-22T10:06:00.002+02:00

To see you when I wake up
Is a gift I didn't think could be real.
To know that you feel the same as I do
Is a three-fold, Utopian dream.

You do something to me that I can't explain.
So would I be out of line if I said "I miss you"?

I see your picture.
I smell your skin on
The empty pillow next to mine.
You have only been gone ten days,
But already I'm wasting away.
I know I'll see you again
Whether far or soon.
But I need you to know that I care,
And I miss you.

(I miss you - Incubus)

Astazi ascult...

2009-03-12T21:45:00.007+02:00

Ma innebuneste de cateva zile aceasta melodie... Jace Everett - Bad Things... Intro-ul de la serialul True Blood.

It's fun to be a man...

2009-03-09T20:28:00.007+02:00

Citeam azi dimineata site-ul unei reviste de femei din UK si am dat peste un articol interesant: 7 moduri nasoale in care poti fi parasita. Why men are pigs?

1. Tipul vine la ea la serviciu si se desparte de ea de fata cu colegii ei de serviciu.

2. Tipul se desparte de ea la telefon, in timp ce era cu alta. Aceasta "alta" tzipa la el (incat se auzea prin telefon) sa ii spuna "fostei" pe cine iubeste el de fapt.

3. Au rupt logodna pe chat.

4. Asta e tare! Parintii lui cumparasera bilete de avion pentru toti 4, la o nunta. El s-a gandit ca ea nu ar trebui sa vina la nunta insa nu a avut "zi balls" sa ii spuna acest lucru. Au ajuns la aeroport, ea s-a trezit ca biletul ei a fost anulat de catre el si a trebuit sa se intoarca de la aeroport cu un taxi, pentru ca tot el nu a vrut sa ii dea masina - pentru ca masina nu era automata, iar ea nu stia sa o conduca.

5. The pig o pune pe una din prietenele ei sa ii dea marea veste. (Halal prietena...)

6. Ea este parasita de doi tipi cu care se vedea in acelasi timp; se pare ca cei doi au aflat ca fac share pe o resursa comuna ;)) (La faza asta nu o compatimesc prea tare... :D)

7. Ea il suna de ziua ei ca sa i se spuna "La multi ani!"; in schimb ii raspunde o prietena de a ei care ii explica ca acum el formeaza un cuplu cu ea. Bineinteles fata nu isi uita manierele si ii ureaza la sfarsit si cele cuvenite :)

Sunt sigura ca exista mai mult de 7 variante in lumea asta... Sa nu uitam "clasicul" post-it pe care l-a primit Carrie cand a fost parasita de Berger... Dar pe cat sunt barbatii de inventivi sa iasa dintr-o relatie, la fel de bine se descurca si sa treaca peste una daca ei sunt victima. Citeam tot acolo o metoda foarte buna sa pui punct si sa mergi mai departe, pe care un tip spunea ca o aplica. Cred ca trebuie sa ciulim urechile si sa mai invatam de la ei:

"Mi-am impus o regula: cel mult trei saptamani sunt deprimat si apoi daca mai sunt sentimente negative incerc sa ma focusez pe cele pozitive; la urma urmei relatia cu ea este si o reflectie a persoanei mele."

Vacanta de primavara

2009-03-08T12:46:00.004+02:00

In acest weekend m-am bucurat de liniste. In mare parte pentru ca m-am operat si a trebuit sa stau in casa si sa nu fac nimic. In prima zi dupa operatie am stat numai in pat si am ascultat tv-ul :) desi aveam pregatite o gramada de filme bune sa fie vizionate in perioada de recuperare. Acestea au devenit folositoare abia dupa ce mi-am mai revenit si am putut deschide ochii. Asa ca mi-am facut un weekend stil Gilmore: cu ciocolata, chipsuri si guacamole, bake rolls, martipan, sandwichuri, Snatch, Funny Face, Confessions of a Shopaholic (mi-am adus aminte ca mi-e atat de dor sa colind prin magazine...), Yes Man. Lenea cica e un pacat capital, dar sincer e necesara cateodata. Atunci cand e vremea mohorata afara, cand nu te vezi in stare sa te imbraci sa iesi in oras, cand nu vrei sa ii raspunzi la telefon, cand te inchizi in tine departe de toata lumea, cand crezi ca nu mai sunt sanse sa iesi la lumina. Dar si atunci cand visezi la zile senine de primavara, la schimbari, la lucruri bune ce vor veni.

First know me, then judge me

2009-02-21T15:11:00.006+02:00

Unde tragem linie cand e vorba de ceea ce suntem in fata celorlalti? Cat aratam si cat e mai bine sa tinem pentru noi? Cat te deschizi in fata unei persoane noi? Unde este limita care te salveaza de la a nu fi considerata o persoana inchisa, sau prea deschisa...?

Am remarcat ca oamenii pe masura ce te cunosc tind sa te puna intr-o cutie, sa iti lipeasca o eticheta in frunte, din care cu greu te mai scot. In orice situatie: daca le vorbesti despre tine, dar si atunci cand preferi sa fii discret. Si cred ca situatia cea mai nefavorabila e atunci cand oferi detalii, pentru ca in cazul al doilea macar te eticheteaza drept infumurat(a)/ingamfat(a)/ciudat(a) si ai scapat. Detaliile ii fac sa iti coloreze mai tare cutiuta cu numele tau. Si o coloreaza prost.

La mine conteaza prima impresie. Asta pentru a stabili daca am sau nu chef sa cunosc mai departe persoana respectiva. Dar cand am chef devin o persoana plina de toleranta in a descoperi pe cel din fata mea.

Inainte ma deranjau cutiile si etichetele, mai ales cele prost aplicate, si preferam sa pastrez totul despre mine pentru mine. Acum simt diferit. Cine are chef de etichete, e clar ca nu are chef sa ma cunoasca! Asta e, no problem!

Petrecem o viata intreaga sa ne cunoastem pe noi insine, sa intelegem cine suntem si ce facem aici, incat mi se pare atat de stupid sa emitem pareri legate de altii cand inca suntem un mister pentru noi insine.

Btw, imi place sa beau tequila si sa dansez pe mese =)).

Tinerete

2009-02-07T17:35:00.003+02:00

Mesaj de la el. Puls ridicat. Reply. Dus. Dezordine in dulapul cu haine. Intins parul. Machiat. Jos la scara el langa taxi. Cafenea. Prieteni. Espresso and juice. Marlboro lights. In bratele lui. Doar privirea lui. Mana mea in mana lui. Marlboro lights. Aceeasi tigara cu el. Desi nu ii place. Club. RedBull. Tequila. Tequila. More Marlboro. Lights. Muzica tare. Aglomeratie. Camera se invarte. Din cauza ca sunt in bratele lui? More tequila. Tequila. Vodca + orange juice. Indescifrabil. Afara. Racoare. Marlboro. Taxi. Acasa. In bratele lui.

There's a hole....

2009-01-31T14:39:00.003+02:00

... in my soul.... NOT!!!! Mai exact pe strazi, mai exact pe toate strazile din Iasi. Iar groapa este un cuvant "light": mai potrivit ar fi crater. Dupa trecerea iernii (grele :D) strazile Iasiului sunt ca niste site, iar cele care au cel putin 2 benzi s-au transformat intr-o singura banda, masinile reusind sa circule doar pe mijlocul ei sau sa faca un asa zis zig-zag jucand "cine ocoleste cele mai multe gropi fara sa isi strice masina". Desigur ca jocul e mai interesant cand ploua, cand toate craterele de pe strazi sunt acoperite de apa, si e si noapte - ca nimeni nu prea se intoarce acasa inainte de 5. Atunci mintea ta de Robocop scaneaza intens toate coltisoarele prafuite ale memoriei in cautarea unei harti cu gropile pe care le-ai observat dimineata in drum spre serviciu. Daca nu ti-ai luat pastila de Memoplus cu siguranta dai cu roata in vreo 2 gropitze.

E si mai exciting cand trebuie sa mergi pe o ruta pe care nu ai facut-o recent! Personal am ramas masca cand aseara coboram podul Nicolina pe prima banda pentru a merge la Kaufland si inainte sa fac dreapta sa cobor, am oprit efectiv masina pentru ca am observat cu stupoare ca toata banda era un intreg crater pe care daca il luai sigur iti sarea o roata sau iti spargeai baia de ulei. Asa ca daca aveti treaba la Kaufland, e mai bine sa mergeti pe banda din mijloc si cand vreti sa coborati podul, schimbati banda pe ultima suta de metri. Va scapati masina!!!

Stiu ca e prea tarziu sa ii multumim primarului Nichita pentru tot ce a facut pentru noi. I-am multumit alegandu-l inca o data. Trebuie sa asteptam primvara ca sa inceapa din nou santierele pe drumurile din Iasi. Santiere ce au fost si anul trecut, dovedind inca o data maiestria si calitatea lucrului "bun" facut in Romania. Caci e mult mai usor sa carpesti cu materiale ieftine si sa bagi in buzunar echivalentul asfaltarii intregului bulevard ;)

There's a hole in my soul....

With or without you....

2009-01-27T21:40:00.004+02:00

Through my mind...

2009-01-17T19:28:00.007+02:00

De ce le place unora sa parcheze pe doua locuri? De ce cei care fac un asemenea gest sunt deobicei tipi cu ceafa lata sau femei? De ce trebuie sa fie astfel de femei ca apoi sa existe o regula cu privire la comportamentul sexului slab in trafic?
Horoscopul nu trebuie citit; tocmai am aflat ca luna ianuarie e cea mai buna luna a mea din tot anul! Cata presiune! :D
Cat are de gand euro sa mai creasca?... Mami! vreau acasa!...
Le multumesc celor de la cablu ca au scumpit abonamentul si mi-au taiat din programe... si celor de la internet pentru sictirul cu care sunt intampinata de fiecare data cand aduc in discutie schimbarea abonamentului... In tara asta serviciile sunt de toata bafta....
Benzina s-a ieftinit, insa taxiurile au scumpit tariful ;) - uber!
Cand au de gand cei de la Rammstein sa mai scoata un album? As vrea sa vina pana la Budapesta intr-un concert - Berlinul "suna" departe :)
Aud zilele astea de programatori care sunt dati afara din cauza recesiunii...
Vreau sa vina primavara, sa fie totul verde, sa fie mult soare, iar ziua sa fie mai lunga...

De ce-ai plecat?

2008-12-27T20:54:00.002+02:00

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...

Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!...
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Şi visul s-a sfârşit!...

Femei de cariera

2008-12-22T20:22:00.005+02:00

Povestioara de mai jos e mai veche si a tot circulat prin mailurile de office fun... Numai ca nu e nimic fun la mijloc... Putin cinic si sarcastic...

Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: "Stii bancu' ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!".

Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."
Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?
Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare.
Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii... Asta lipsea din tabloul perfect.

Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.

Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in meeting.

Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.

Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.

Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.

Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea. Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...

Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.

Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie.

Cind ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pina la urma. Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni.

Cind constati ca fetita ta ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cirliontat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.

Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu', ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau miine.

Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu. Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa.

Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

E vechi pacatul - si nu esti prima vinovata!

2008-12-15T23:17:00.004+02:00

Nu am prea multe motive sa fiu pierduta si totusi uit sa fac lucruri importante. De cateva zile imi sta mintea aiurea si stiu ca s-a intamplat ceva.

Becul din camera e ars si nu l-am schimbat inca. DVD-ul de la comp imi face figuri dar nu ma grabesc sa rezolv problema. Mi s-a ars becul de faza scurta de pe stanga. Cred ca circul asa de o perioada buna de timp fara sa imi dau seama (Multumesc, dragi politisti, ca am scapat fara amenda!). Am reusit si performanta sa nu spal vasele timp de o saptamana. Sunt parca in staza si nu reusesc sa ma trezesc.

M-am ambitionat duminica sa imi montez cu niste prieteni playerul de masina. Cred ca a durat 4 ore... Am simtit ca am pierdut o viata: nu puteam scoate vechiul player, apoi nu il puteam monta pe cel nou, apoi cand in sfarsit a intrat nu mai statea masca lui. Aaa! si mai am si un surub undeva pierdut prin "bord". Deja la sfarsitul celor 4 ore eram prea inghetata si obosita ca sa ma bucur de el. Incercasem sa incep seria reparatiilor si montarilor, in speranta ca lucrurile vor merge inspre bine, putin cate putin voi iesi din amorteala.

Altceva insa m-a scos din amorteala si nu a avut de a face cu nici o reparatie. Azi am aflat ca la prea multa lume le spunem prieteni, cand poate sunt doar niste amici, niste colegi, niste cunostinte. Da... cunostinte - ar fi un termen mai potrivit... Ca avem un automatism cand povestim o intamplare sa strecuram "eram cu prietenul meu", "prietena mea a zis", "unei prietene bune i s-a intamplat sa..." Si poate e prea multa forma si prea putin fond. Poate daca ne gandim intr-o zi sa facem o lista sincera descoperim cu stupoare ca nu sunt chiar atatia oameni legati sufleteste de noi pe care sa putem sincer sa ii numim prieteni si poate prea multor oameni le acordam increderea noastra. Sau poate e doar punctul meu de vedere: prea multe asteptari nefondate de la cei "dragi" (pe care ii numim noi dragi).

Am fost atat de trezita din amorteala incat am simtit ca sunt pusa la pamant. Insa furtuna aduce curcubeul, iar lucrurile marunte pot insemna mult. La sfarsitul zilei, cand ma intorceam acasa, pe ritmuri de tango argentinian, am vazut ca imi functioneaza un anumit buton ffff important - pe care fusesem suparata zilele trecute, caci credeam ca e stricat sau pus doar de decor - iar la mine in masina cam se abureau geamurile dupa o perioada... Neplacut.

In seara asta nu s-au mai aburit geamurile si am ascultat si muzica la playerul abia montat. Am gasit si un loc de parcare desi era full la mine la bloc. Maine am sa imi schimb becul de la farul din stanga. Am sa ii scriu si o scrisoare lui Mos Craciun (caci am fost cea mai cuminte anul asta), desi nu m-a cuprins spiritul Craciunului pe deplin. Dar poate imi vine cheful de cadouri, de prajituri si de miros de portocala. De beculete colorate si colinde. De veselie alaturi de prietenii care sunt pe acea lista...

"S" e rece azi din sunt

2008-12-14T21:40:00.001+02:00

Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.

(Lucian Blaga)

Din inima

2008-12-12T19:47:00.008+02:00

Astept concediul, sa dorm, sa fiu singura si telefonul sa nu mai sune. Sa fiu doar eu cu mine si sa nu ies din casa. Sa fiu departe de toti. Sa fiu doar printre gandurile mele. Nu sunt trista, sunt resemnata. As vrea sa astept cu nerabdare Craciunul, sa fiu entuziasmata de cadouri si cumparaturi, sa fac prajituri si sa miroase a scortisoara in casa. In schimb simt un gol imens. M-am saturat de moarte, m-am saturat de inmormantari. Cate poate suporta o fiinta? M-am saturat sa vad pe cei din jurul meu ca sufera si plang, ca mereu in aceasta luna se intampla ceva care umbreste Sarbatorile ce urmeaza.

Am vrut iubire. Multa. Dar pe cat te inalta fluturii din stomac, de la o inaltime la fel de mare trebuie sa fii pregatit sa cazi. As fi vrut sa ii sterg toata durerea provocata din vina mea. As fi vrut ca el sa fie cel potrivit mie si acesti 2 ani sa fi fost altfel. Sa fi putut sa il fac fericit si sa nu il fi ranit.

Caci astazi am vazut durere. Astazi am simtit prin toti porii suferinta. Astazi mi-am vazut persoanele dragi pierzandu-se in fata unui trup fara viata. Daca a mia parte din durerea asta am provocat-o eu lui... o regret...

O persoana draga mie, care de-a lungul facultatii mi-a dat mai multe sfaturi bune si mi-a fost alaturi in multe momente neplacute din viata zbuciumata de student :) (chiar si cand a plecat la Brasov), mi-a dorit odata sa trec prin viata asta fara regrete. Si mult timp "le numaram" si trageam linia bucuroasa ca nu era nici unul. Anul asta am incasat unul. In retrospectie. Pentru o despartire mai veche.

Por España, por él...

El problema no fue hallarte,
el problema es olvidarte.

El problema no es tu ausencia,
el problema es que te espero.

El problema no es problema,
el problema es que me duele.

El problema no es que mientas,
el problema es que te creo.

El problema no es que juegues,
el problema es que es conmigo.

Y si me gustaste por ser libre,
quién soy yo para cambiarte.

Y si me quedé queriendo solo,
cómo hacer para obligarte.

El problema no es quererte,
es que tú no sientas lo mismo.

Y cómo deshacerme de ti si no te tengo,
cómo alejarme de ti si estás tan lejos.
Cómo encontrarle una pestaña a lo que nunca tuvo ojos.
Cómo encontrarle plataformas a lo que siempre fue un barranco.
Cómo encontrar en la alacena los besos que no me diste.

Y cómo deshacerme de ti si no te tengo.
Cómo alejarme de ti si estás tan lejos.
Y es que el problema no es cambiarte,
el problema es que no quiero.

El problema no es que duela,
el problema es que me gusta.

El problema no es el daño,
el problema son las huellas.

El problema no es lo que haces,
el problema es que lo olvido.

El problema no es que digas,
el problema es lo que callas.

Oftat prelung

2008-11-15T21:14:00.002+02:00

Cand omul de lemn incepe sa cante,
Femeia de piatra se ridica pentru a dansa.

Geek Jokes

2008-11-14T18:17:00.003+02:00

There are two ways of constructing a software design. One way is to make it so simple that there are obviously no deficiencies. And the other way is to make it so complicated that there are no obvious deficiencies. [C.A.R. Hoare]

Debugging is twice as hard as writing the code in the first place. Therefore, if you write the code as cleverly as possible, you are, by definition, not smart enough to debug it. [Brian W. Kernighan]

Testing can only prove the presence of bugs, not their absence. [Edsger Dijkstra]

There's no obfuscated Perl contest because it's pointless. [Jeff Polk]

If you lie to the compiler, it will get its revenge. [Henry Spencer]

Java is, in many ways, C++--. [Michael Feldman]

Real Programmers always confuse Christmas and Halloween because Oct31 == Dec25. [Andrew Rutherford]

Simplicity is prerequisite for reliability. [Dijkstra]

The first 90% of the code accounts for the first 10% of the development time. The remaining 10% of the code accounts for the other 90% of the development time. [Tom Cargill]

Beware of bugs in the above code; I have only proved it correct, not tried it. [Donald Knuth]

Most software today is very much like an Egyptian pyramid with millions of bricks piled on top of each other, with no structural integrity, but just done by brute force and thousands of slaves. [Alan Kay]

Object-oriented programming is an exceptionally bad idea which could only have originated in California. [Dijkstra]

Software and cathedrals are much the same - first we build them, then we pray. [Anonymous]

To iterate is human, to recurse divine. [Peter Deutsch]

Most of you are familiar with the virtues of a programmer. There are three, of course: laziness, impatience, and hubris. [Larry Wall]

Any code of your own that you haven't looked at for six or more months might as well have been written by someone else. [Eagleson's law]

Before software can be reusable it first has to be usable. [Ralph Johnson]

There are two ways to write error-free programs; only the third works. [Alan J. Perlis]

C programmers never die. They are just cast into void. [Anonymous]

Real programmers can write assembly code in any language. [Larry Wall]

Programming can be fun, so can cryptography; however they should not be combined. [Kreitzberg and Shneiderman]

Some people, when confronted with a problem, think "I know, I'll use regular expressions." Now they have two problems. [Jamie Zawinski]

If debugging is the process of removing bugs, then programming must be the process of putting them in. [Edsger Dijkstra]

PHP is a minor evil perpetrated and created by incompetent amateurs, whereas Perl is a great and insidious evil, perpetrated by skilled but perverted professionals. [Jon Ribbens]

No matter how slick the demo is in rehearsal, when you do it in front of a live audience the probability of a flawless presentation is inversely proportional to the number of people watching, raised to the power of the amount of money involved. [Mark Gibbs]

Trying to outsmart a compiler defeats much of the purpose of using one. [Kernighan & Plauger]

Measuring programming progress by lines of code is like measuring aircraft building progress by weight. [Bill Gates]

I have always wished that my computer would be as easy to use as my telephone. My wish has come true. I no longer know how to use my telephone. [Bjarne Stroustrup]

When we had no computers, we had no programming problem either. When we had a few computers, we had a mild programming problem. Confronted with machines a million times as powerful, we are faced with a gigantic programming problem. [Dijkstra]

Saying that Java is good because it works on all platforms is like saying anal sex is good because it works on all genders. [Anonymous]

The evolution of languages: FORTRAN is a non-typed language. C is a weakly typed language. Ada is a strongly typed language. C++ is a strongly hyped language. [Ron Sercely]

I've finally learned what "upward compatible" means. It means we get to keep all our old mistakes. [Dennie van Tassel]

Without C we only have Obol, Pasal and BASI. [Michael Feldman]

…one of the main causes of the fall of the Roman Empire was that, lacking zero, they had no way to indicate successful termination of their C programs. [Robert Firth]

COBOL programmers understand why women hate periods. [Anonymous]

I have a pretty major problem with a language where one of the most common variables has the name $_ [Brian Hook, about PERL]

A Perl program is correct if it gets the job done before your boss fires you. [Larry Wall]

If a million monkeys were typing on computers, one of them will eventually write a Java program. The rest of them will write Perl programs. [Anonymous]

If you need more than 3 levels of indentation, you're screwed anyway, and should fix your program. [Linux 1.3.53 CodingStyle documentation]

An infinite number of monkeys typing into GNU emacs would never make a good program. [Linux CodingStyle documentation]

If builders built buildings the way programmers wrote programs, then the first woodpecker that came along would destroy civilization. [Weinberg's Second Law]

Don't get suckered in by the comments ... they can be terribly misleading. [Dave Storer]

If in physics there's something you don't understand, you can always hide behind the uncharted depths of nature. You can always blame God. You didn't make it so complex yourself. But if your program doesn't work, there is no one to hide behind. You cannot hide behind an obstinate nature. If it doesn't work, you've messed up. [Dijkstra]

The camel has evolved to be relatively self-sufficient. On the other hand, the camel has not evolved to smell good. Neither has Perl. [Larry Wall]

Programming is one of the most difficult branches of applied mathematics; the poorer mathematicians had better remain pure mathematicians. [Dijkstra]

With enough eyes, all bugs are shallow. [Eric S. Raymond]

BASIC - A programming language. Related to certain social diseases in that those who have it will not admit it in polite company.[Anonymous]

Programming today is a race between software engineers striving to build bigger and better idiot-proof programs, and the universe trying to build bigger and better idiots. So far, the universe is winning. [Rick Cook]

He who hasn't hacked assembly language as a youth has no heart. He who does as an adult has no brain. [John Moore]

It is practically impossible to teach good programming to students that have had a prior exposure to BASIC: as potential programmers they are mentally mutilated beyond hope of regeneration. [Dijkstra]

Dare to feel different

2008-11-09T22:07:00.008+02:00

Cineva foarte drag mie mi-a amintit zilele trecute ce zicea Paler:

"Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai zis ca nu mai poti
(...)
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
(...)
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."

Poate acum cativa ani as fi scris despre cearcani adanci lasati de lacrimi, fum de tigara lasat in urma in loc de mirosul florilor uscate, as fi blestemat nedreptatea, as fi vorbit despre durerea nemarginita ce o pot simti cand ti se rupe sufletul, cand te separi la propriu de trecut, de el, de ceea ce stiai ca esti. Acum nu. Nu mai cred aceste lucruri. Nu se moare din asa ceva. Doare, se simte, dar nu se moare. Mi-e dor si totusi simt ca traiesc mai mult ca oricand. Iubesc o idee si sunt fericita. Cred ca suferinta tine si de alegere. Cat alegi sa stai intr-o stare aiurea. Am ales sa umplu raftul lasat gol de el, am ales sa ma las de fumat, am invatat sa imi pun singura benzina, am ales sa ma uit in ochii altuia.

Iubesc o idee.

Pussycat.

I do, I do.... or not?

2008-11-06T21:42:00.007+02:00

Am plecat intr-o sambata seara la o petrecere cu fetele mele. Piciorusele mele obosite de atata ambreiaj, acceleratie, frana, au incaltat voioase tocurile de 12, s-au uitat in sus fericite la "little black dress", iar cu parul in ochi am pornit spre party. Lume multa, noi toate la aceeasi masa. Poze shoka, panarama multa, dans si efervescenta, pana ne-am dat seama: una dintre noi s-a dus. A doua pe anul asta. Se marita, iar noi acum dansam la ea la nunta. Cred ca trebuie sa incepem sa fim oameni mari. Seriosi si maturi.

Privind la mirele care imi sorbea prietena mireasa din ochi, ma gandeam aiurea la prietenele mele, in general. Cat ma bucur ca cele care si-au gasit pe cineva au langa ele persoane care le iubesc cu adevarat, iar celelalte care sunt singure nu au pe nimeni care sa le faca sa sufere. Mai bine asa decat prin divorturi la 25 de ani. Mai bine asa decat cu nenorociti care gasesc placere sa le chinuie. Caci, da, femeia e miloasa si slaba din punctul asta de vedere, iar cand iubeste indura multe de dragul dragostei. Prea multe si nejustificat. Si nu e bine. Si pentru ce?

Pentru ca si-a imaginat de cand se stie ea ziua asta... cand va fi in alb, langa el, Printz Cearming, mai frumoasa ca niciodata radiind de atata dragoste. Trebuie sa recunosc ca niciodata pana s-a maritat vara mea nu m-am gandit cu prea multe detalii la vreo nunta, a mea sau a altcuiva. Singura chestie care ma fascina era rochia si voalul :)) Obisnuiam cand eram tare mica si ma jucam prin casa, sa imi pun in cap perdeaua alba din sufragerie, caci imi imaginam nicidecum o trena lunga (cum poate era normal), ci un ditamai voalul :D

Iar tinerele corporatiste de la multinationale sa ma lase in pace cu "cariera inainte de toate". Niste frustrate! Toate in adancul lor isi doresc si isi imagineaza ziua asta, cum visez eu acum la al 13-lea salariu... Geez... Numai ca pana le cade cu tronc un tanar pe cal alb (joke - ar fi de la Socola :P) e mult mai usor sa bravezi si sa zici ca pe tine te intereseaza altceva si momentan nu ai in targetul personal pe 5 ani si o relatie stabila... Cand te pocneste nu mai ai scapare!

Am auzit o teorie buna zilele astea. Ca de fapt nu exista the one, pur si simplu la un moment dat in viata interiorul persoanei tale decide sa se linisteasca, sa se aseze la casa lui, cum zice romanul, iar persoana cu care esti in acea perioada devine the one. M-am gandit ceva timp la treaba asta, cica e contrara principiilor mele, dar nu o data am fost tentata in viata sa zic la fel despre unele cupluri care se casatoreau. La varste mai inaintate. Imi lasau impresia ca s-au saturat de cautat, ca au trecut atata prin viata, ca s-au plictisit sa mai simta, iar ceea ce au gasit linistit langa ei e destul. Un amic animat de o dragoste platonica. Da, baietii sunt prosti, iar fetele viseaza prea mult! mi-ar zice acum din nou amicul meu cu ochi albastri/verzi... Da, inca mai visez o perioada.

Mai visez inca la sufletul acela care sa ma faca sa zambesc de dimineata doar pentru ca ma trezesc in bratele lui, sa imi bata inima mai tare cand vad ca ma suna, sa stiu ca lacrima mea va curge pe obrazul lui, iar el o va face sa dispara. Caci el cu siguranta ma va considera un dar si ma va pretui ca atare si nu va risca nimic sa ma piarda. Vorbele lui ma vor linisti mereu, iar forta mea ii va da tarie sa mearga mai departe. Langa el simti ca dansul nebun al vietii are sens, iar cu el ai dansa pana dimineata in zori. Si-l voi iubi pentru ca ma va lasa sa fiu EU. Un EU separat de el, o fiinta care l-a ales pe masura sufletului ei.

In dragoste unul iubeste mai mult, iar celalalt mai bine.

Pussycat.

Concertul meu de vis Metallica

2008-10-30T19:32:00.004+02:00

Die, Die My Darling
Hero Of The Day
Bleeding Me
The Day That Never Comes
Sabbra Cadabra
Saint Anger
Sad But True
Fuel
Some Kind Of Monster
Wherever I May Roam
My Apocalypse

... pentru ca acum 10 ani ai mei au considerat ca eram prea mica sa ma lase de capul meu in Bucuresti la concert. Aveau dreptate. Insa anul asta nu am mai avut nici o scuza. Asa ca pana am sa ii vad pe bune, imi imaginez cam ce mi-as dori sa aud. Nu sunt singurele preferate, dar cred ca sunt foarte energice... :-)
... astept ziua cand il voi vedea pe Kirk cum isi face de cap pe scena cu chitara lui... that day will come...
... una din cele mai faine melodii ale lor... enjoy!

Ganduri pentru el

2008-10-09T19:32:00.004+03:00

Singuratatea nu te-nvata ca esti singur, ci singurul...

De oameni ma separa toti oamenii.

N-as putea iubi decat un intelept nefericit in dragoste...

Viata-i eterica si funebra ca sinuciderea unui fluture.

Mi s-a facut inima ca ceara si se topeste inlauntrul meu.

Nefericirea de a nu fi destul de nefericit...

Nu exista boala de care nu ne-ar vindeca o lacrima ce-ar incepe sa cante...

A suferi e modul de a fi activ fara sa faci ceva.

Iubirea ne arata pana unde putem fi bolnavi in cadrul sanatatii. Starea amoroasa nu-i intoxicare organica, ci metafizica.

Sunt priviri feminine care au ceva din perfectiunea trista a unui sonet.

Echivocul iubirii pleaca din faptul ca esti fericit si nefericit in acelasi timp, chinul egaland cu voluptatea intr-un vartej unic. De aceea, nefericirea in dragoste creste cu cat femeia te intelege si te iubeste mai mult. O pasiune fara margini te face sa regreti ca marile au fund, si dorul de scufundare in nemarginit il stingi in nesfarsitul azurului. Cerul macar n-are granite si pare facut pe masura verticalei sinucideri.

Prin orice lacrima ne priveste Dumnezeu.

Nu ma simt "acasa" decat pe tarmurile marii. Caci nu-mi pot construi o patrie decat din spuma valurilor. In fluxul si refluxul gandurilor, stiu eu prea bine ca nu mai am pe nimeni: fara tara, fara continent si fara lume. Ramas cu suspinele lucide ale iubirilor fugare in nopti care impreuna fericirea cu nebunia.

(E. Cioran)

Rezolutii

2008-10-04T10:43:00.008+03:00

Desi nu e vremea rezolutiilor pe un nou an, astazi am sa fac asa ceva. Am pus niste post-uri mai vechi, de pe alt blog, de anul trecut, pentru ca am considerat importante niste concluzii la care ajunsesem in acea perioada. E posibil pe parcursul anului sa le mai fi uitat.

Timpul trece repede si nu avem timp sa asteptam si nici sa uitam sa ne pretuim.

Visele sunt facute sa fie daramate.

Prima trebuie sa mi-o repet in fiecare dimineata, iar de a doua trebuie sa scap :) Tot ce va sta in puterea mea voi realiza, caci daca apar obstacole in calea viselor mele, ele nu sunt acolo decat sa faca o selectie: intre cei care doar incearca si cei care vor cu adevarat. Obstacolele nu sunt puse pentru a ne impiedica sa ajungem unde vrem, ci doar sa dovedim (si sa ne dovedim) ca asta ne dorim cu adevarat. Iar pentru lucrurile pe care mi le doresc cu adevarat voi merge pana la capat.

Ce as vrea sa schimb in viata mea...

sa citesc mai mult
sa calatoresc mai mult
sa merg la concerte
sa fac mai multa miscare (si sa mai imi scot fundul din masina)
sa mananc mai sanatos

Sper pana la sfarsitul anului sa termin toate cartile care stau pe la mine prin camera si asteapta sa isi gaseasca rostul in viata asta. La numar sunt cam 10... plus - minus una...

Iar in viata asta sper sa ajung sa vad...

New York
Tokyo
Egipt
Londra
LA
Maroc
Moscova
Istanbul
Ierusalim
Dubai
Cancun
...

The first step to getting the things you want out of life is this: Decide what you want.

Idei... noi... (post vechi)

2008-10-04T10:41:00.002+03:00

Odata un om s-a indragostit de o pustoaica. Ii placea cum scria. Cuvintele ei izbucnite din suferinta il faceau sa o iubeasca la nebunie. Simtea ca prin tot ce scria ea il intelegea mai bine ca oricine. Asa ca ea i-a scris o poveste de dragoste. Il privea si il iubea si ea. De aceea nu a ales pana la urma finalul initial, gandit in nopti pline de lacrimi, ci unul in care lumea avea sens si urma sa ii dea speranta.

Am citit si eu povestea ei......... am trait povestea ei............ dar cu finalul initial :)

Zapada ma intristeaza, iar aici a nins tot weekendul.... Imi aminteste parca de tot ce mi-am dorit de cand aveam cativa ani si nu am reusit sa fac pana acum. Din vina mea sau pentru ca asa a fost sa fie. Visele sunt facute sa fie daramate. De aceea am invatat sa nu mai fiu dezamagita cand visele construite cu altii nu mai reusesc; dar inca nu m-am obisnuit sa nu ma mai intristez cand visele mele nu ma fac sa ajung acolo unde vreau.
Eram vesela intr-o iarna pe strazile Parisului. Am vrut sa ajung din nou acolo cu el, sa impart intreaga dragoste care am simtit-o in acel oras.... dar e prea tarziu... Si pentru regrete, si pentru dragoste.....

Ganduri (post vechi)

2008-10-04T10:40:00.002+03:00

Cateodata uit ce e important pentru mine, ce ma tine in viata, ce ma face om... Imi pare rau ca in viata trebuie sa suferi pentru evolutie. As fi vrut eu sa fac regulile in viata asta... Nu prea stiu ce e rabdarea, iar vara asta am avut un razboi cu limitele mele. Trebuie sa recunosc ca am luptat admirabil, iar trupele mele s-au intors victorioase... Dar in final s-a dovedit victoria mea de-a dreptul inutila. Ma bucur cateodata in sinea mea ca am ramas cu ideea ca vara asta am realizat ceva important. Chiar daca in final parca pierdusem totul. Desi niciodata nu voi uita vara asta... Praf, release-uri, munca, orase aglomerate, agitatie, griji, lacrimi... asteptare....

Nu mai vreau sa aud filosofii cu iz oriental, in care femeia asteapta :) In care sufletul barbatului, un vesnic vanator si calator de altfel, trebuie sa isi gaseasca rostul si apoi sa se intoarca... In care ea se uita zilnic in zare dupa el.... In asta sta feminitatea, iubirea si gingasia care ne sunt caracteristice? Inseamna ca ar trebui sa ma opresc din a fi sarcastica atunci cand vad titluri prin reviste de genul "Cum sa fii mireasa perfecta!" si inimioare in reclamele luminoase de la farmacii, nu?

Timpul trece... mai repede parca decat inainte... nu ne permitem sa asteptam si nici sa nu ne pretuim....

Filme de suflet

2008-10-01T20:20:00.006+03:00

Closer
Love actually
The way we were
Our story
Original sin
Breakfast at Tiffany's
Lost in Translation
The Notebook

... ordinea nu prea are importanta... sper sa mai adaug.

Inceput de octombrie

2008-10-01T19:47:00.007+03:00

E una din acele zile cand lucrezi o gramada si nu se cunoaste nimic... Am stat vreo 5 ore cu o compilare ca sa imi crape la sfarsit si sa nu o pot rezolva in seara asta... Sa plec acasa cu sentimentul de inutilitate... Ca a trecut o zi si parca nu am muncit mai nimic astazi. Macar daca as fi avut vreo revelatie... A fost insa soare astazi. Acel soare de toamna de care ziceam, pe care il ador. ITI MULTUMESC!! Mi-a adus zambet pe fata. Mi-a mangaiat ochii si mi-a zis ca totul va fi in ordine, ca totul se rezolva si va fi bine. Iar eu am crezut. M-am simtit mai protejata ca niciodata, mai mult si decat atunci cand el ma strangea de mana in soarele timid de primavara si ne faceam loc printre oameni in drumul spre statia de tramvai...

Astazi in timp ce asteptam compilarea sa se termine am "gugalit" dupa blogul unei prietene sa mai citesc si sa mai treaca timpul. Cum nu stiam exact adresa, am dat eu la search numele ei, niste cuvinte cheie si bineinteles cuvantul magic "blog". Am dat insa peste blogul unei cunostinte din liceu. Mi-a lasat un sentiment ciudat sa ii citesc blogul si sa vad ca in viata ei e acelasi baiat cu care era dupa liceu, chiar daca a plecat in Italia, apoi in Belgia, chiar daca pare interesanta cariera ei si hobby-urile ei... Si m-am gandit ca e adevarata faza cu ce ti-e scris... Ca nu prea conteaza cate greseli faci (dependenta in relatie, identificarea persoanei tale cu a partenerului, punerea nevoilor lui inaintea alor tale etc.) unde e dragoste mare, se merge inainte, in timp. Anyway, am citit, am zambit, am inchis.

Am plecat cu gandul ca maine voi fi mai productiva. Iar faptul ca traficul a fost mai ingaduitor astazi cu mine decat in alte dati, am ajuns acasa cu gandul ca intr-adevar lucrurile nu sunt atat de tragice si vor urma zile senine. Indiferent de meteo...

Nevasta ideala

2008-09-30T20:40:00.005+03:00

Sa nu va prind ca faceti altfel!!!!!!!!!!!! =))

Un sunet trist

2008-09-29T20:51:00.005+03:00

Cateodata nu gasim un erou. Poate pentru ca nu cautam unde trebuie. Inauntrul nostru... Suntem prea speriati ca vom gasi un mare gol si ne indreptam atentia spre in afara. Eu am pierdut un "hero". Sau cel putin asa cred acum, caci in fiecare moment din viata cand simteam asa, s-a dovedit mai tarziu ca nu am pierdut nimic. Poate din cauza asta nu pot zice ca am regrete.

Nu si astazi. Unul. Fata de mine. Ca am ajuns fara ajutorul nimanui din nou intr-o situatie neplacuta si desi prevedeam ca asa se va intampla am preferat sa traiesc momentul si sa aman rezolvarea problemei, sa aman inevitabilul. Nu stiu daca am sa cresc mare si nu am sa mai repet aceasta greseala.

Dar astazi pot spune doar atat....

Astenie de toamna

2008-09-15T20:17:00.007+03:00

A venit frigul... toamna... ploaia... vantul rece... Scolarei grabiti cu umbrelute colorate si ghiozdane mai mari ca ei. Nu imi place toamna, ma deprima, ma face sa fiu serioasa si sa uit sa rad. Imi place doar acea toamna cu soare care nu mai arde, galben si frunze uscate pe jos. Un vanticel usor si caldut. Imi place acea toamna cand nu e rece si uiti de dogoreala din vara. Cand iti permiti sa mergi pe strada in fusta, cu o pereche de pantofi si o jacheta colorata, sa mergi la cursuri si apoi intr-o pauza la cafea. Sa vorbesti verzi si uscate cu colegele de suferinta... S-au dus acele timpuri. Acum stau in masina cate 45 de minute pana sa ajung la serviciu, stau 8 ore in fata calculatorului si fac poante cu sefu'... Imi amintesc cand stateam in Puskin, in camera 51 din P8, unde nu mai aveai loc sa arunci un ac... Cand ne adunam la un vin fiert la Gilmore Girls sau jucam Risk. Acum ma duc la nunti si fac credite :) (fara nici o legatura una cu alta).

Ador insa sa aud ploaia pe asfalt, pe frunze, pe tabla de la geam... incet, ritmic si continuu... Spre deosebire de furtunile din vara, nebune si pline de fulgere. Sunetul ploii ma linisteste. Simt ca voi gasi o motivatie, ca un an in plus la varsta imi va aduce si un pic de intelepciune. Ca am mai lasat in urma rana din "palma" si ca trebuie sa imi urmez calea mea. Clara.

Un roman in Italia (partea III)

2008-08-23T18:28:00.009+03:00

Milano l-am gasit mai linistit decat mi-l inchipuiam pentru ca multi localnici erau plecati in concedii. Numai bine de vizitat. De altfel aici e atmosfera tare aiurea daca este foarte cald. Nu prea este vegetatie si simti ca nu ai aer. Eu am prins mai innourat si a fost numai bine de plimbat si vizitat.

Inainte sa plec in concediu m-am documentat foarte mult despre ce sa vizitez in Italia si gaseam tare putine locuri in Milano care merita sa fie vizitate. Plus ca mai intram pe niste forumuri facute special pentru Milano si se mai trezea cate unul sa puna obiective turistice din Torino... Iar eu mi-am dat seama cu 2 saptamani inainte de a pleca in Italia ca cel mai mare muzeu al Egiptului nu este in Milano, ci in Torino, si tot acolo este muzeul Fiat, nicidecum in Milano... :(

Asa ca daca stati putin in Milano principalele locuri se gasesc destul de usor:

Duomul
Teatro alla Scala
Galleria Vittorio Emanuele II
Castello Sforzesco
Biserica Santa Maria delle Grazie care are una din cele mai cunoscute picturi ale lui Leonardo da Vinci - "Cina cea de taina"

Daca stati mai mult si sunteti pasionati de muzee de tot felul, acest link va poate ajuta. Eu una as fi vrut sa vad muzeul dedicat lui Leonardo da Vinci, insa l-am sacrificat :D pentru a vedea San Siro.

Ma bucur tare mult ca l-am vazut, ca asa am si aflat ca e al 5-lea stadion ca marime din Europa, primul fiind Camp Nou din Barcelona, al echipei mele de suflet. E un sentiment tare placut sa mergi pe unde a calcat Maldini sau Van Basten. E amuzant sa afli ce inseamna fiecare culoare de pe scaune, istoria stadionului si ce inseamna sa fie impartit intre doua echipe de fotbal rivale.

Ziceam la inceput ca am gasit putine obiective turistice in Milano. Cand am ajuns acolo mi-am schimbat parerea. Milano in sine trebuie vizitat. Tot ce inseamna centru, zona 1 pe harta, este un monument, numai cladiri vechi, refacute, marete si impunatoare. Strazi intregi de magazine cu haine, cosmetice si pantofi. Cafenele cochete si colorate in plina strada.

O chestie faina la italieni. Au acelasi bilet pentru orice mijloc de transport. Conteaza distanta pentru care il cumperi (daca iesi din oras langa o comuna limitrofa). In functie de distanta are valabilitate 75 min sau 90 min. Poti calatori cu acelasi bilet de mai multe ori in intervalul de timp pentru care este valabil. Un lucru tare bun cand ai de schimbat mai multe mijloace de transport intr-un oras mare. Se pare ca la noi la Bucuresti va mai dura mult pana se va lua aceasta masura, caci acest lucru ar veni numai in avantajul locuitorilor, nu si al primariei.... Anyway, noi in Milano am luat un bilet care avea valabilitate toata ziua (3 euro) si ne-am plimbat cat am vrut cu orice. Si a fost nevoie, caci San Siro este taaaaaarrrrreee departe si se ajunge cu tramvaiul 16 (care merge btw in stil cipriot - incet, incet :D). Dar a meritat! :)

Mancarea este buna, prajiturelele si mai bune (panini), iar inghetata - the best!!!! :D Moda... :-? Parca nu am vazut oameni innebuniti dupa shopping precum spaniolii, care cumparau de dimineata pana seara. Se imbraca interesant, insa am vazut si combinatii fatale si ce imi parea mai rau era ca parca isi achizitionasera cele mai urate articole de la firme precum Prada sau Louis Vuitton... Nah, banul nu aduce automat si bunul gust. Italienii?... :D Cei buni sunt luati, cei batrani si urati sunt disponibili :) Nu am avut ocazia sa cunoastem indeaproape pe vestitii amorezi italieni ca am avut bodyguardul dupa noi (prietenul Ancai), dar spre deosebire de ce fac cand vin prin strainatate, la ei in tara au un mod subtil de abordare. Iar ceea ce vad ca fac italienii pe la noi, fac albanezii si marocanii prin Italia.

Oricum "amore, amore" e la mare pret in Italia, sunt intr-adevar foarte romantici si visatori. Isi declara dragoste pentru totdeauna, prin lacate legate de poduri sau garduri, cred in dragostea eterna, viseaza sa ramana pentru totdeauna, chiar daca la coltul urmator isi inseala prietenul/prietena/sotul/sotia. Din exterior e amuzant. Aveam impresia ca familia e ceva mai mult in Italia, de la atatea filme cu mafia lor, insa se pare ca se pune mai mult pret pe ea in sud.

Au mai ramas locuri interesante de vazut. Calatoria mea in Italia nu se termina aici. Imi doresc sa vad Florenta, Pisa, Roma si zona Siciliei. Sper sa fiu la fel de placut impresionata ca si de calatoria prin nordul Italiei (poze).

Un roman in Italia (partea II)

2008-08-23T17:34:00.007+03:00

"A fost frumos? E faina Italia? Cum sunt italienii?" Cred ca astea erau cele mai frecvente intrebari pe care mi le adresau toti cand m-am intors in tara. Nu as putea da un raspuns clar la nici una din intrebari, doar la faptul ca a fost frumos, a fost concediu, a fost o iesire, iar mie imi place sa calatoresc; iar cand vizitez un loc nou nu prea conteaza pe unde e.

Daca vreti sa va planificati o vacanta in Italia, e mai bine sa nu o faceti in august, decat daca planuiti sa stati mai mult de o saptamana. Pe vremuri, acum vreo 20 de ani, luna august era moarta in Italia, toti isi luau concedii si efectiv tot era inchis si nu aveai ce face. Daca ramaneai in tara iti aprovizioneai casa bine caci nici supermarketurile nu erau deschise ca in restul anului. Acum insa timpurile s-au mai schimbat, dar nu cu mult. Multi isi iau concediu in aceasta perioada sau dupa Sf Maria si isi inchid barul, cafeneaua, iar intr-un oras mic (cum am stat eu) lucrul acesta se simte. E mult mai liniste decat de obicei, iar cand te paleste vreo dorinta cam greu sa o obtii.

Insa acolo unde se puteau scoate bani din turism, Italia fierbea. Venetia am vizitat-o pe o vreme superba, cald pana la lesin, aglomerata si efervescenta. Totul costa, chiar si daca iti dau o bucata de material sa te acoperi cand intri in San Marco (daca esti ca mine in pantaloni scurti si maieu :P). De cum intri in gara la Venetia incep magazine cu suveniruri: masti, sticla de Murano si papusi din portelan. Normal la suprapret. Nu am vazut-o asa murdara precum in pozele altor prieteni care au fost prin Venetia si nici nu mi se parea ca mirosea a canal. Si zic ca m-am plimbat destul de mult. Singura data cand am simtit un iz mai ciudat a fost in plimbarea cu vaporasul pe Grand Canal, insa sincer la noi la mare miroase mai urat :D Cand am fost intr-o tabara la mare prin clasa a 11-a am stat in Venus si mergeam des pe plaja pana la Saturn. Am cunoscut atunci niste mirosuri pe care nu as fi vrut sa le aflu. Caci si la noi se pare ca in mare se duc cam toate "gunoaiele" de la hoteluri.

In rest Venetia m-a cucerit. Mi se pare unul din cele mai romantice locuri dintre cele pe care le-am vazut pana acum. INSA... din cauza aglomeratiei (care se pare ca este indiferent de anotimp) nu exista o atmosfera propice petrecerii unui concediu romantic in doi. Eu cel putin nu as putea-o simti. Insa in imaginatia mea va exista acolo o camera de hotel cu vedere spre mare, va exista o gondola care sa ne plimbe prin cele mai inguste canale din Venetia, va exista un restaurant cu multe flori pentru o cina linistita, va exista un apus de soare cu el de mana, in sunetul valurilor care se izbesc de tarm.

Trecand mai departe... E destul de usor sa te orientezi din gara pana in Piazza San Marco pentru ca sunt indicatoare pe cladiri care te indreapta spre San Marco, punctul principal de pe insula. E mai greu sa gasesti un pod anume (eu una nu am ajuns sa vad "Puntea suspinelor"). Langa San Marco sunt cam si cele mai ieftine tarabe cu suveniruri, cele de pe drum spre Piazza mai adauga 1-2 euro la fiecare prostioara. Zic asta pentru ca stand in Venetia se cheltuie mult (Venetia este scumpa...) si fiecare euro conteaza. Mai ales daca vreti sa vizitati si celelalte insule.

Am fost surprinsa sa vad ca mastile nu costa atat de mult. O masca mare si frumoasa (cam toate sunt, de altfel) e in jur de 25 de euro. Daca as fi avut o casa care sa mearga cu asa ceva si niste loc prin bagaj (ca vin cu pene sau alte accesorii care o fac si mai mare :D) cred ca mi-as fi achizitionat una ca amintire. Asa mi-am luat doar un joker smecher pe care mi l-am pus pe frigider. O mica bucata de Venetie la mine in bucatarie ;).

Un roman in Italia (partea I)

2008-08-21T19:02:00.006+03:00

Cred ca am inceput de vreo 3 ori sa scriu despre vacanta in Italia, insa imi veneau atatea lucruri in minte incat nu stiam cum sa le pun pe toate pe "foaie". Inceputul vacantei nu a fost placut (cred ca nici unul nu prea este) pentru ca a insemnat un drum la Bucuresti, traversarea orasului pana pe Baneasa, asteptarea in Baneasa si imbarcarea de pe Baneasa.

Nu cred ca exista aeroport mai urat decat Baneasa. Mic, inghesuit, abia are lumea unde sa astepte avionul, iar cand se formeaza o coada nu stii exact la ce "ghiseu" stai: "Scuzati-ma. Aici e pentru Bergamo sau Valencia? Vezi, dom'le, ca te bagi peste coada de Lyon!" Iar daca ajungi sa stai o ora sa astepti "check in"-ul reusesti sa vezi toata "crema" din Romania: romanasi care se intorc in Spania cu camasi care nu le mai ajung burtile, cu cate un ghiul pe fiecare deget mic de la mana, cu cate vreo 3-4 lanturi la gat, cate o tigancusa blonda, cu sutienul la vedere (de culoare neagra) sub un maieu portocaliu, sandale verzi, speriata toata langa pestele ei, sau tinerii care se intorc la parintii din Italia/Spania - cu o gentuta mica, cu hainute numai de firma pe ei, cu muschii bine formati la sala, cu ochelari de soare si in avion, cu cate un Red Bull in mana caci abia s-au trezit din cheful de cu o noapte in urma.... Zambet de hiena in coltul gurii...

Cand mi-am luat bilete de avion la WizzAir am fost avertizata ca sunt intarzieri la aceasta companie. Nu prea ma prindeam cum se poate intampla :) Inocenta de mine! Atat la dus, cat si la intors am avut intarzieri, adica ajungeam sa ne imbarcam (efectiv sa urcam in avion) dupa 30 de minute de la ora de plecare. La Baneasa ni s-a spus ca avionul nostru a prins o pasare la unul din motoare si se fac verificari in plus inainte sa plece. Am inteles. Era evident ca nu vroiam sa plecam cu un motor ciufulit, cu pene si pasari prin el. Insa la intoarcere nu se mai intamplase nimic. Stateam frustrati la coada si vedeam pe altii in jurul nostru se imbarcheaza desi aveau ora de plecare dupa a noastra. Ce se intampla de fiecare data cu avionul nostru??? Pana la urma misterul s-a descifrat! Fiind o companie low cost, acelasi avion face mai multe ture intr-o zi. De fiecare data cand trebuia sa plecam, trebuia mai intai sa asteptam sa aterizeze avionul nostru, sa coboare lumea si bagajele din el, sa i se faca verificarile necesare si sa i se puna combustibil, apoi sa ne primeasca pe noi, noii pasageri. Asa ca daca vreti un bilet ieftin de avion va recomand WizzAir, dar si o doza de distonocalm dupa voi.

Imediat ce am aterizat in Italia am simtit diferenta. Imi pare rau sa zic asta. Am crezut ca nu o voi mai zice. Insa la ce caldura era in Bucuresti, cei de pe Baneasa ne-au inghesuit ca niste animale intr-un singur autobuz, vechi si care abia ne tinea pe toti. In Orio al Serio ne-au asteptat cu 2 autobuze cu aer conditionat. Iar valizele le-am recuperat fara nici o urma de praf. Rest my case!

La intoarcerea in Romania am avut noroc ca am fost singurii care am aterizat la acea ora. Am fost doar noi cei din avion la "check out" si la luat bagajele de pe banda infim de mica de bagaje de la Baneasa. Cei care au mai aterizat pe Baneasa, cred ca zambesc putin...

Iar drumul prin Bucuresti... o placere ca de obicei... :) Iar taximetristii din capitala la fel de simpatici :) Imediat ce am ajuns in Bucuresti a trebuit sa ma trezesc ca nu mai exista bun simt la barbati, ca gesturi precum datul jos bagajului din portbagaj sau urcatul in autobuz sunt demodate, iar o femeie moderna trebuie sa le faca singura :D Welcome home!

Ei.... astea au fost fondantele calatoriei, fara de care nu as fi simtit ca viata e amestecata :)