From Murakami, for me, for you...

Memories are what warm you up from the inside. But they're also what tear you apart.

Pain is inevitable. Suffering is optional.

Anyone who falls in love is searching for the missing pieces of themselves. So anyone who's in love gets sad when they think of their lover. It's like stepping back inside a room you have fond memories of, one you haven't seen in a long time.

I dream. Sometimes I think that's the only right thing to do.

It's like Tolstoy said. Happiness is an allegory, unhappiness a story.

If you remember me, then I don't care if everyone else forgets.

But I didn't understand then. That I could hurt somebody so badly she would never recover. That a person can, just by living, damage another human being beyond repair.

Whatever it is you're seeking won't come in the form you're expecting.

Death is not the opposite of life, but a part of it.

No matter how much suffering you went through, you never wanted to let go of those memories.

"Letters are just pieces of paper," I said. "Burn them, and what stays in your heart will stay; keep them, and what vanishes will vanish."

"For a while" is a phrase whose length can't be measured. At least by the person who's waiting.

Altii spun mai bine... (3)

"Esti absorbit de viata de zi cu zi si nu mai stii unde sunt ranile. Dar ele raman. Asta e natura ranilor. Nu poti sa le smulgi si sa le arati si altora. Daca poti, inseamna ca nu sunt prea grave."

(Haruki Murakami - Dans dans dans)

Happy Bunny

Intr-o zi ti-am daruit o portocala...

Luni. Nici iarba nu creste. Clar nu in lunea asta. Frig. Ninsoare. Nameti. Nu imi place iarna. Vremea asta m-a rapus si a castigat. Sunt prea plictisita sa scriu, prea deprimata sa ies din casa, prea fara vlaga sa ma distrez. Hibernez. Astept primavara sa infloresc.

Dar pentru ca se apropie "Triunghiul mortii" (V-day/Dragobete, 1 martie, 8 martie) si am auzit prea multi barbati in jurul meu plangandu-se de aceasta perioada care se apropie (parca vine ciuma dom'le!) m-am decis sa ii eliberez pe toti si le scriu reteta fericirii si a scaparii rapide din acest calvar. Nu de alta dar sunt prea sictirita sa ii mai aud plangandu-se!

Inainte de toate tin sa precizez ca mi se pare o mare minciuna ca sunteti exasperati de prea bunele jumatati. De ce zic asta? Din simplul motiv ca nu cred ca sunt atatea femei cu capul pe umeri innebunite dupa V-day sau 1 martie. De exemplu eu am extrem de putine prietene care tin la aceste sarbatori cu dintii (si nu ma refer la 8 martie, ca nu cred ca e atat de greu sa aruncati in ea cu o lalea cand tocmai a inflorit natura! - got it?). Parerea mea este ca ca sunt prea putine femei care chiar se asteapta de la voi sa faceti nu stiu ce sacrificii in perioada Triunghiului. Dar fie, sa zicem ca sunt eu Gica contra, ca nu vad ce rele e femeile si cum bietii de voi va chinuiti sa le faceti pe plac (iar ele nu sunt niciodata multumite!).

Secretul cel mai mare pe care l-au descoperit doar unii dintre barbati este ca cel mai simplu si usor cadou pe care il puteti lua unei femei este o FLOARE. Deci cu florile scapati de multe certuri, lacrimi, reprosuri, florile topesc chiar si cele mai inghetate inimi de scorpii, florile aduc zambet chiar si pe cele mai acre fete!

Reteta pe care v-o propun azi ar fi urmatoarea:

• V-day/Dragobete - bomboane
• 1 martie - un martisor handmade
• 8 martie - un buchet de flori

Am combinat ca sa va dau mai multe idei, desi varianta basic ar fi flori in toate cele 3 ocazii! Simplu? Eu zic ca da.

Daca totusi sunteti in categoria profesionistilor (adica deja stiti regula cu floarea) si vreti sa impresionati puternic schimband ceva in reteta de mai sus, am si pentru voi niste idei.

Cum tot este frig afara si ninge incat sunteti blocati (mai in gluma, mai in serios) in casa, ar merge un puzzle fain si greu. Garantez ca pana il terminati a venit primavara! Cand mai faceti pauza la puzzle alternati cu niste lenjerie dragalasa si suava de la Oysho. Cat voi spalati vasele/faceti focul/faceti mancare/spalati rufe :D, ca sa nu se plictiseasca ii puteti oferi in dar o carte despre calatorii (imi vine acum in minte Jack Kerouac - Pe drum) sau despre lumi paralele (mi-e gandul la 1Q84 a lui Murakami).

Sa vad eu care se mai plange acum! :)

Sursa foto

2011 s-a terminat!!!

Ca in nici intr-un an, 2012 nu l-am inceput facand planuri sau rezolutii. De aceea nici aici nu voi incepe cu de astea.

Desi mi-ar placea sa fac o listuta (imi plac, iar anul asta imi dau arama pe fata) cu ce as vrea sa bifez, prefer sa fac decat doar sa scriu.

Si nici un rezumat al celor mai citite postari din 2011 de pe blogul subsemnatei ca pe langa faptul ca scriu rar, ma citesc doar iubitul si doua prietene fidele plecate peste mari si tari (cred). Deci as fi nostima.

Revenind la faza cu inceputul fara planuri, ceva total necaracteristic fecioarei control freak din mine, mi-am inceput anulul fara sa ma gandesc ce as vrea de la 2012.

2011 a fost un an aiurea, nasol prin unele parti, nu tot, dar destul incat sa fie de la sine inteles ca 2012 inseamna sa fac tot ce imi sta in putere sa fie mai bun decat 2011, la capitolele la care a ramas repetent.

Sunt sigura ca sunt mai multi in situatia mea, pentru care 2011 a fost an cu rele, cu bune, cu rele, asa ca eu va doresc sa gasiti mereu migala (cum frumos mai scria Lore aici) si sa traiti cum va zice inima.