Am ramas datoare sa va spun despre mine si Amelie Nothomb. Tin sa rectific ce am scris, nu a fost o obsesie, ci mai degraba o curiozitate de a o citi. Dar care nu s-a oprit la primul roman, caci nu am fost convinsa. Nu am putut de la primul roman sa imi fac o impresie.
Nu sunt un mare fan "hai sa citim ce e la moda", insa auzind pe atatia cat apreciaza romanele lui Amelie Nothomb nu pot sa ascund ca am fost curioasa sa vad si eu despre ce este vorba. De asemenea, nu stiu daca mai e in voga Amelie, dar eu fiind ceva mai in urma cu stirile abia anul asta am citit mai multe recenzii (cel putin la unii) pozitive in legatura cu romanele sale.
Amelie Nothomb m-a intrigat prin faptul ca scrie mult, vreo 2-3 romane pe an, din care publica unul. Dupa cum marturiseste ea, asa se pare ca s-a vindecat de anorexie. Mi s-a mai parut fascinant, de data asta, faptul ca s-a nascut in Japonia si intreaga sa copilarie/adolescenta a fost o calatorie lunga prin lume: a trait in Japonia, China, SUA, Bangladesh, Birmania, Laos.
Uimire si cutremur - mi-a dezvaluit o fata a Japoniei care nu mi-a placut in mod deosebit. Nu stiu daca mai este valabila si in zilele noastre (totusi romanul a fost scris in 1999), dar cred ca exista stropi de actualitate; practic este un roman autobiografic, povestind socul cultural de care are parte Amelie in momentul cand se intoarce in Japonia idilica (cum o avea ea in minte, de pe vremea cand era copil si crescuse acolo) ca angajata a unei companii japoneze. "Amuzamentul" consta in faptul ca din cauza unor mentalitati culturale diferite, Amelie comite "greseala" dupa "greseala" ceea ce o retrogradeaza in job pana la pozitia de femeie de serviciu la toaleta firmei japoneze. De-alungul intregului roman scriitoarea nu isi pierde umorul si optimismul, ceea ce face din carte o lectura delicioasa. Cu toate acestea, romanul e subtirel, compozitia usurica, finalul brusc si abrupt.
Igiena asasinului - iarasi o carte subtirica, cu titlu de film, dar cu ceva mai multe idei complexe decat lasa sa se intrevada la prima rasfoire. Cartea e povestea trecutului personajului principal, un scriitor obez si misogin, laureat al premiului nobel pentru literatura si un presupus geniu. El este bolnav de un soi rar de cancer si inainte sa moara este de acord sa dea 5 interviuri la 5 ziaristi. Romanul este de fapt doar un dialog intre scriitorul arogant si acesti ziaristi, ultimul dintre ei fiind si singurul care se ridica la inaltimea cinismului personajului principal. Partea mai filozofica expune de fapt ideile scriitoarei despre literatura, ideal si dragostea absoluta. Am apreciat cartea pentru cinismul cu care este scrisa si umorul negru, dar iarasi m-a dezamagit ca pe cat de bine este structurat personajul "negativ" pe atat de repede este si lichidat la final.
Antichrista - cred ca mi-a placut cel mai putin din cele 4 citite, insa nu e de lepadat. Are umor, ironie, cinism (ingredientele care mi-au placut la Amelie Nothomb), insa probabil subiectul nu l-am savurat. Este vorba despre relatia dintre doua studente, una cam antisociala, retrasa si plina de complexe si alta foarte populara, seducatoare si mereu in centrul atentiei. Relatia (bolnava) dintre cele doua se dovedeste a fi una de sadism si manipulare, studenta singura fiind cea supusa torturii, dar care in final se hotaraste sa isi schimbe soarta.
Atentat - este povestea celui mai urat om din lume care se indragosteste iremediabil de o domnisoara (in viziunea sa, cea mai frumoasa de pe lume). Ea insa e indragostita de un pictor plin de sine, care o trateaza cu indiferenta, incat personajul principal incearca obsesiv sa o desparta de el. La sfarsit nu are nimeni de castigat :)
Plusuri:
- ma repet cand spun umorul negru, ironia si sarcasmul din plin
- personajele negative sunt atat de bine conturate incat ajungi sa le urasti chiar daca nu participi efectiv la actiune
- carti subtirele si ok de concediu
Minusuri:
- cartile sunt subtirele, mi se par mai mult nuvele si mai putin romane
- finalurile sunt prea din scurt, nu ti se da satisfactia unui sfarsit pe masura personajului negativ, ramai cu senzatia ca nici pe tine ca cititor autoarea nu te place prea mult
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu