"Ei bine, stai linistit, Kizuki, a fost a ta de la bun inceput. Probabil ca asa a fost sa fie, acolo-i locul ei, dar sa stii ca in lumea asta imperfecta in care traiesc eu, am facut tot ce s-a putut pentru Naoko. Mi-am dat toata silinta sa ne fie bine la amandoi, sa incepem o viata noua. Asta e, n-am ce-i face. E a ta acum, pe tine te-a ales. Naoko si-a pus funia de gat in padurea aceea intunecata precum adancul sufletului ei. Candva, de mult, Kizuki, ai luat o particica din mine si ai dus-o pe lumea aceea a mortilor. Acum, Naoko a mai luat o particica cu ea. Uneori am impresia ca sunt doar un paznic de muzeu. Dar stii ce muzeu? Un muzeu gol, pe care nu il viziteaza nimeni si pe care eu il pazesc doar pentru mine." (Padurea norvegiana - Haruki Murakami)
Anul asta am facut o obsesie, pentru Amelie Nothomb, despre care am sa dezvolt cu alta ocazie, iar acum am trecut la alta: Murakami. Nu as sti daca sa il recomand, stiu doar ca nu l-as recomanda oricui, mai ales daca este intr-o stare emotionala mai fragila. Caci Murakami parca vine la pachet cu o lama. Pare straniu, pare trist, deprimant, uscat, te lasa fara aer, te ridica, te face sa zambesti, te aduce la lacrimi, nu te lasa indiferent. Ajunge sa devina addictive. Nu il poti lasa din mana. Eu trec la urmatoarea carte.
3 comentarii:
Am citit 11 carti ale lui. Pot spune ca are doua genuri foarte diferite. Din categoria cartii pe care tocmai ai citit o, ti as recomanda si iubita mea sputkin, care e mai subtirica , mai non conformista , iar mie mi s a parut ceva mai vesela, in special finalul. Deasemenea f mult mi a placut la sud de granita la vest de soare, dar e chiar si mai trista decat padurea norvegiana. Mie imi place mai mult celalalt gen al lui, fantastic l ar numi unii, eu nu l as subestima asa si l as numi mai degraba simbolic , inteligent, dificil. Aici exceleaza la capatul lumii si in tara aspra a minunilor, care, cu exceptia momentelor cand ma facea sa simt ca rezolv cine stie ce probleme de matematica, simboluri ascunse in prezentele din carte, enigme ascunse in asocieri, per ansamblu mi se pare geniala.
Adica cartile lui din al doilea gen, nici pe departe nu le consider pura fantezie si atat, ci mai degraba profunde drame psihologice. Desi se observa clar influentele lui kafka, modul de prezentare a lui murakami schimba atmosfera intr una mai vesela, cu multe scene de umor categoric, ceea ce face totul mai digerabil.
Uuu... mersi mult de informatii! :) Am sesizat si eu la el aceasta diferentiere. Momentan eu sunt inca la prima categorie. Ma apuc sa citesc "la sud de granita, la vest de soare". Sper sa imi placa si a doua categorie :)
Trimiteți un comentariu