"Inteligenta este unul dintre cele mai mari daruri ale omului. Dar de prea multe ori cautarea cunoasterii alunga cautarea dragostei. Am descoperit de unul singur si altceva, in ultimul timp, si va ofer o ipoteza: inteligenta fara aptitudinea de a darui si de a primi afectiune duce la epuizare mintala si morala, la nevroza si posibil chiar la psihoza. Si afirm ca preocuparea si implicarea exclusiv intelectuala care neglijeaza relatiile dintre oameni nu poate duce decat la violenta si suferinta." (Flori pentru Algernon - Daniel Keyes)
Mi-am dorit de mult timp sa citesc aceasta carte, nu am gasit-o usor, dar efortul si asteptarea au meritat. Recunosc ca am citit pagini din ea chiar la serviciu si a trebuit sa ma abtin sa nu dau apa la soricei ;)
Charlie este un barbat de 32 de ani cu un IQ de 68, selectat pentru un experiment de marire a inteligentei printr-o interventie chirurgicala. Aceasta tehnica mai fusese aplicata cu succes lui Algernon, un soricel de laborator, iar in urma ei Charlie "primeste" un IQ triplat.
Odata gustand din fructul oprit, noul Charlie incepe sa descopere lumea prin niste ochelari noi: isi da seama ca inteligenta si fericirea nu merg mereu de mana, isi aduce aminte de copilarie si de parinti - intelegand cum o serie de intamplari din primii ani il influenteaza in viata de adult.
Sfarsitul...? Cred ca nu sunt prea multe posibilitati, deci poate parea previzibil. Chiar daca il veti intui pe parcurs, sunt sigura ca veti citi cu placere cartea pana la ultimele randuri. Pentru ca frumusetea romanului nu sta intr-un final spectaculos, ci tocmai in drama eterna a conflictului dintre intelect si emotii.
"Orice om cu judecata isi va aminti ca tulburarea vederii este de doua feluri si are doua cauze, fie intrarea din lumina in intuneric, fie iesirea de la intuneric la lumina, ceea ce este tot atat de adevarat pentru ochiul mintii ca si pentru ochiul trupului." (Republica - Platon)
Mi-am dorit de mult timp sa citesc aceasta carte, nu am gasit-o usor, dar efortul si asteptarea au meritat. Recunosc ca am citit pagini din ea chiar la serviciu si a trebuit sa ma abtin sa nu dau apa la soricei ;)
Charlie este un barbat de 32 de ani cu un IQ de 68, selectat pentru un experiment de marire a inteligentei printr-o interventie chirurgicala. Aceasta tehnica mai fusese aplicata cu succes lui Algernon, un soricel de laborator, iar in urma ei Charlie "primeste" un IQ triplat.
Odata gustand din fructul oprit, noul Charlie incepe sa descopere lumea prin niste ochelari noi: isi da seama ca inteligenta si fericirea nu merg mereu de mana, isi aduce aminte de copilarie si de parinti - intelegand cum o serie de intamplari din primii ani il influenteaza in viata de adult.
Sfarsitul...? Cred ca nu sunt prea multe posibilitati, deci poate parea previzibil. Chiar daca il veti intui pe parcurs, sunt sigura ca veti citi cu placere cartea pana la ultimele randuri. Pentru ca frumusetea romanului nu sta intr-un final spectaculos, ci tocmai in drama eterna a conflictului dintre intelect si emotii.
"Orice om cu judecata isi va aminti ca tulburarea vederii este de doua feluri si are doua cauze, fie intrarea din lumina in intuneric, fie iesirea de la intuneric la lumina, ceea ce este tot atat de adevarat pentru ochiul mintii ca si pentru ochiul trupului." (Republica - Platon)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu