Cescuta

Am sa va scriu astazi o poveste care mi-e foarte draga mie. Ea zice asa:

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandorora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”

In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”

Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: ”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa ... “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: ”Inca nu.”

Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! ”Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” El doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!” Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt.

Chiar atunci usa s-a deschis si El m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: ”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?” O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: ”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”



Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu Olarul. :)

Motanul incaltat

Mda... deci ninge din nou. Credeam ca iarna e pe sfarsite. Ca a venit Sfantul ala Valentin, a umplut tara de inimioare si a dat caldura. Si nu in calorifere. A, nu?? Hmm, probabil am visat.

Si tocmai cand ma pregateam sa imi port din nou cizmele noi reparate, ea se decide sa mai arunce cu niste lopeti de zapada, sa mai dea un viscol, un inghet sau vreo mazga. Asa, sa nu ne pice bine martie... I(winter) = !like.

Sa va spun patania cu cizmele. Deci cizmele mele preferate, purtate mereu cu grija, luate la reduceri exact anul trecut in ianuarie, de la Zara, anul asta s-au desprins. Sa nu imi vina sa cred. Eu cu Zara am fost dragoste la prima vedere, din acel an in care am stat in Spania. Si nu ma asteptam la asa ceva din partea ei. Nu as fi crezut vreodata ca ma va dezamagi si ma va lasa la greu. Nu ea.

Cu aceasta ocazie mai multe voci feminine din randul prietenelor au inceput cu marturisiri legate de cum au fost si ele tradate de Zara, au inceput triste sa imi povesteasca infidelitatile ei si cum mai nou prefera sa isi vanda produsele de o calitate mai slaba, doar ca sa cumperi mai des. Pacat, noi oricum am fi revenit. Rusinica...

Incerc sa o iert, ma concentrez asupra iernii pana una alta. Ma uit din cand in cand pe fereastra cu speranta ca s-a oprit din nins, ca ce era pe jos s-a topit intre timp si maine dimineata gasesc culori gri in jurul meu si nu albe. Ca nu va dura mai mult de 1 minut sa plec din parcare si voi pasi vesela in weekend gandindu-ma ca primavara e aproape.

Vizionate recent

Ce ne face fericiti?

"Inteligenta este unul dintre cele mai mari daruri ale omului. Dar de prea multe ori cautarea cunoasterii alunga cautarea dragostei. Am descoperit de unul singur si altceva, in ultimul timp, si va ofer o ipoteza: inteligenta fara aptitudinea de a darui si de a primi afectiune duce la epuizare mintala si morala, la nevroza si posibil chiar la psihoza. Si afirm ca preocuparea si implicarea exclusiv intelectuala care neglijeaza relatiile dintre oameni nu poate duce decat la violenta si suferinta." (Flori pentru Algernon - Daniel Keyes)

Mi-am dorit de mult timp sa citesc aceasta carte, nu am gasit-o usor, dar efortul si asteptarea au meritat. Recunosc ca am citit pagini din ea chiar la serviciu si a trebuit sa ma abtin sa nu dau apa la soricei ;)

Charlie este un barbat de 32 de ani cu un IQ de 68, selectat pentru un experiment de marire a inteligentei printr-o interventie chirurgicala. Aceasta tehnica mai fusese aplicata cu succes lui Algernon, un soricel de laborator, iar in urma ei Charlie "primeste" un IQ triplat.

Odata gustand din fructul oprit, noul Charlie incepe sa descopere lumea prin niste ochelari noi: isi da seama ca inteligenta si fericirea nu merg mereu de mana, isi aduce aminte de copilarie si de parinti - intelegand cum o serie de intamplari din primii ani il influenteaza in viata de adult.

Sfarsitul...? Cred ca nu sunt prea multe posibilitati, deci poate parea previzibil. Chiar daca il veti intui pe parcurs, sunt sigura ca veti citi cu placere cartea pana la ultimele randuri. Pentru ca frumusetea romanului nu sta intr-un final spectaculos, ci tocmai in drama eterna a conflictului dintre intelect si emotii.

"Orice om cu judecata isi va aminti ca tulburarea vederii este de doua feluri si are doua cauze, fie intrarea din lumina in intuneric, fie iesirea de la intuneric la lumina, ceea ce este tot atat de adevarat pentru ochiul mintii ca si pentru ochiul trupului." (Republica - Platon)