Cum se face un bagaj

Am un dor nebun de o calatorie... chiar daca stiu ca nu se va concretiza in urmatoarele saptamani, visez... :) planific... :) cercetez.... :) De exemplu, cum sa impachetez incat sa imi incapa cat mai multe ;) (aka bluzite, rochite, balerini si cercei :P)

A fi sau a nu fi............ romantic

Recunosc ca nu am stat niciodata atat de mult pana sa scriu/sa compun un post. Totul a pornit de la o idee nastrusnica de a da cuiva peste nas, care ma "jignise" cum ca as fi o romantica incurabila; ceea ce mie mi se parea o absurditate datorita timpurilor pe care le traim. Pentru ca nu m-as fi gandit ca exista un oscior romantic in mine daca eu asociam aprinderea lumanarilor cu lipsa curentului electric...

Asa ca le-am intrebat pe prietenele mele ce cred despre boala asta numita "romantism" si a fost tare interesant ce mi-au raspuns :)

Nicoleta: "Exista romantismul de la tv si cel real; in cel real m-as incadra. Sa faci lucruri marunte care stii ca celuilalt ii fac placere (sa ii aduci flori, sa ii pregatesti baia, sa ii lasi biletele prin casa, plimbari lungi pe Copou, imbratisarile dragute). Relatiile sunt in primul rand multa munca si fara romantism nu s-ar mai pastra indragosteala. E necesar romantismul si in zilele noastre chiar exista... inca mult. E mai usor sa fii romantic cu o femeie, decat cu un barbat - nu ai cum sa ii daruiesti in fiecare zi o masina :)))"

Roxana: "Ce inteleg eu prin romantism acum? Nu ceea ce intelegeam cu ceva timp in urma. Romantismul, ca si dragostea, sta in detalii. Sau, cel putin, asta simt eu. Si imi place, nu cel de inceput, de cucerire si gata!

Hai sa-ti dau si cateva exemple traite :)) : pai, cuvinte spuse efectiv cand nici nu te astepti sau nu se asteapta, cina la cate un restaurant dragut, si nu faimos pentru dichis...(si asta iarasi in seri ''neasteptate''), un buchet de flori cu 31 de fire, ''insotit'' de rugamintea sa-i mai oferi o luna din viata ta :), cate un dejun sau un pranz pregatit care te poate surprinde atat in cine stie ce zile mohorate!..., o hotarare de-o clipa si o invitatie intr-un oras romantic sau in orasul preferat...Si cate si mai cate!!! Si, evident, ca partea materiala e un fleac aici, ce conteaza e ceea ce vezi in ochii lui si ce vede el in ochii tai. (deci, si romantismul se ''priveste in ochi'' :) )

Da, romantismul se mai manifesta. Sunt oameni care inca mai stiu ce inseamna . Si cei care il simt si nu-l fac ''pe de rost'', vin cu aceste detalii nu doar la inceput.

Ti-am dat cateva exemple din ce am trait in ultima perioada mai ales. Pentru ca, ce-i drept, nu se intalnesc oamenii acestia foarte des; sunt putini care sunt educati sa fie asa si care hranesc cu aceste detalii dragostea pentru celalalt. Dar, sunt."

Oana: "Dead and buried. Obsolete pentru vremurile noastre. Acum totul se petrece cat mai repede, pragmatic - "vrei sa ne'o punem?" s-au dus vremurile cand el ii compunea ei poezii, scrisori de dragoste din tinuturi indepartate, s-au dus timpurile cand si-ar fi riscat si viata ca sa ii sarute mana domnitei. Normal ca se mai intampla cate un sms dragut sau o floare sa apara, dar tehnologia a omorat romantismul :)) si chiar daca nu esti romantic, ai vrea ca celalalt sa fie cu tine :D"

Linda: "Cred ca mai exista romantism, mai ales la inceputul unei relatii, dar se mai gaseste si dupa mai multi ani de convietuire in unele momente.

Eu nu m-as putea defini daca sunt romantica sau nu. Cred ca nimeni nu ar putea face asta. Pentru ca fiecare avem momente si mai bune si mai rele si chiar nu cred ca cineva poate fi in starea aia "high" care te face sa fii romantic, tot timpul. Desi daca ma gandesc mai bine, cred ca unele persoane ar putea pur si simplu sa nu fie deloc romantice. Nu le place sa-si manifeste dragostea cu dulcegarii. Si uite asa am ajuns la definitia romantismului.... Sa fie romantismul doar dulcegarie? Poate ca nu, dar cam asa il vede toata lumea. Desi, orice ai face cu dragoste si cu gandul la cel drag se poate numi un gest romantic (chiar si curatarea unui grepfruit pt cel drag :P). Dar pentru mine, ca fata, parca tot dulcegariile si alintarile inseamna romantism. Si poate pentru majoritatea fetelor. Dar pentru barbati cred ca are o cu totul alta definite. Trebuie intrebati. : ) Si romantism ar mai fi sa mi se daruiasca flori fara motiv, sa plecam amandoi inopinant de la servici sa ne petrecem ziua in parc (:P), sa stam imbratisati, sa ne sarutam pe strada, sa ne iubim in mare... "

Maria: "Daca ar fi sa fiu ironica, as spune ca romantismul se manifesta acum printr-o schimbare a relationship status-ului pe facebook sau printr-o declaratie cu pupicei pe "wall"-ul partenerului. Sau printr-o imbratisare in Vama Veche, unde, oricum, toti, de la o anumita ora, se imbratiseaza.

Dar pentru mine, romantic a fost cand am fost luata de mana si nu ma mai asteptam la asta, cand am inchis ochii si m-am lasat purtata de clipa, negandidu-ma ca nu e bine ce fac. Cand am primit un cadou, din mana lui (si nu, nu era un inel), cand am fost incheiata la sireturi, cand l-am vazut plangand, pt relatia noastra..."

As mai putea spune ceva dupa prietenele mele? Don't think so... Au zis ele tot.

Bantuitii lui Chuck Palahniuk

Datorita faptului ca mi-a mers bine in w/end si biscuitii cu ciocolata si prajitura tiramisu mi-au iesit demential, cred ca si laptopul pe care il credeam mort acum merge (aici multumiri si plecaciuni lui Vlad), mi-am zis sa incerc ceva si aici pe blog :)

Desi mi-am despodobit bradul mai devreme ca in nici un an (deobicei asteptam sfarsitul lunii ianuarie), spiritul unor mici rezolutii pe noul an tot mai imi da tarcoale. In fiecare an "numar" cam cat am citit cu un an inainte si ma gandesc cam ce as vrea macar in primul quarter sa citesc in noul an. Ma mai gandesc si la calatorii, dar despre asta va povestesc alta data.

Asa ca la mine arata cam asa anul 2010:

• Eficienta in 7 trepte – Stephen Covey
• Jurnal - Oana Pellea
• Dincolo de bine, dincoace de rau – Alice Nastase & Aurora Liiceanu
• Iubirea – Lazarev
• Ma numesc Rosu – Orhan Pamuk
• Marele Gatsby – F. Scott Fitzgerald
• Toate numele - Jose Saramago
• Jurnal filozofic -Constantin Noica
  

Si 2 carti incepute si neterminate in 2010.


Cartea pe care nu am terminat-o anul trecut, ci in w/endul care tocmai a trecut (daca va spun ca am avut un w/end prolific... :P), e Bantuitii a lui Chuck Palahniuk, un experiment pentru mine care s-a dovedit in final o placere mai mare decat alte carti de la care aveam asteptari mai mari. Trebuie sa recunosc ca nu pot sa ma apuc imediat de inca o carte de a lui Palahniuk, nu ca nu mi-ar placea stilul in care scrie, ci pentru ca nu am destul optimism in mine sa compensez cu drama, durerea si raul care revarsa din realitatea ilustrata in romanele lui.

Bantuitii este o satira adusa societatii contemporane ahtiata dupa realityshows, explorand in acelasi timp pasiunea noastra morbida pentru suferinta si tentatia de a face din ea profit.

Pe scurt, un grup de 17 persoane se decid sa participe la o "tabara" secreta de scriitori timp de 3 luni. La inceput grupul traieste in conditii normale, favorabile, insa ulterior cu totii isi dau seama ca ar vinde o poveste mult mai buna daca ar suferi in aceste 3 luni, devenind mai bogati dupa ce oamenii ii descopera. Fiecare incepe sa distruga conditiile in care traiesc, negandindu-se ca si ceilalti actioneaza asemanator, sabotandu-se in acest fel si ajungand in final sa se lupte cu foametea, frigul si intunericul.

Palahniuk are si un short story dupa unul din capitolele din carte, [corect ar fi ca mai curand unul din capitolele din carte este nuvela pe scurt - nuvela Guts aparand in 2004, romanul Haunted in 2005], care se pare mereu aduce valuri de lesin in diferite turnee de promovare a romanelor sale cand o citeste audientei.

Va recomand cam orice de Palahniuk, pe mine ma mai asteapta acasa o carte de-a lui (dar o sa ma mai stea un pic), caci sunt sigura ca nu o sa va lase reci: veti fi fie prea scarbiti, fie prea tristi, fie prea deziluzionati, fie prea revoltati, dar o veti tine minte.

Ganduri la inceput de an

Am amanat sa scriu ceva spre sfarsit de 2010, in principal din cauza faptului ca nu mai imi vine sa scriu despre finaluri, sa tai linii si sa fac calcule, sa pun in balanta ce a fost bine si ce ar putea fi schimbat in urmatorul an. Parca spre deosebire de alti ani nu a fost nici atat de asteptat sa se termine si sa inceapa unul nou, pentru ca dupa mult timp a fost un an interesant - cu bune, cu rele, dar vesel... M-am simtit ca la prima ninsoare in Iasi: cand unii fascinati scriau despre cat de fain poate arata o urbe asa veche precum Iasiul, cu lumini calde de Craciun, in ninsoarea abundenta a iernii, eu ma gandeam doar la ghetus, dezghetat si curatat masina.

Ma simt insa bine sa scriu ceva despre inceputuri. Pentru ca inceputurile sunt frumoase, ramane o amintire nostalgica mereu despre ele, cateodata nu sunt apreciate la adevarata lor valoare si poate ar trebui pretuite mai mult.

Inceputurile sunt ocazii de noi trairi, noi lectii si experimente. Sa ne bucuram in noul an cand recunoastem anumite inceputuri si sa traim diferit experienta, clipa, sa apreciem altfel noua sansa care ne este data. Sa nu ne fie frica de nou, de schimbari (aici subscriu), sa fim singuri sau alaturi de cineva, sa plecam departe in locuri din afara spatiului nostru de confort, dar nici sa nu uitam sa mai aruncam cate un ochi in interiorul nostru.

Sa invatam ceva din fiecare intamplare si sa nu avem impresia ca nu exista nici un aspect pozitiv dintr-o faza nasoala - nu avem imaginea de ansamblu a lanturilor de consectinte ale actiunilor noastre si ale celorlalti.

Sa preferam sa zambim in loc de o incruntare.

Sa ascultam bine in interiorul nostru cand cautam raspunsuri.

Si cel mai important, sa apreciem orice forma de iubire pe care o traim: sa ne bucuram cand avem timp sa stam cu copilul nostru in pat si inventam povesti din imagini colorate, sa ne bucuram cand am gasit la mii de kilometrii fratele pe care nu l-am avut niciodata, sa ne bucuram cand ne suim din nou in avion spre o noua destinatie si reusim sa ne mai hranim sufletul cu o noua calatorie, sa ne bucuram cand dam peste iubirea mult cautata, gasita numai o data.