Mai este o luna (pentru cunoscatori).
Ma innebuneste o melodie in ultima vreme (in sensul bun - hihi). Indiferent unde as fi. Mai ales la serviciu, cand ii vine randul in shuffle-ul de la winamp imi vine pur si simplu sa salt de pe scaun, sa incep sa tzopai ca un iepuras vesel de Septembrie, sa arunc cu tastatura in sus si cu mouse-ul pe post de lasou, sa o cant in stilul japonese karaoke, sa dau din plete in timp ce ma indrept spre usa biroului si ies in stil rock star... E vorba de "Don't go back to Dalston" de la Razorlight.
No se que pasa :) Dar pur si simplu ma cuprinde o euforie greu de descris, ma situeaza intr-o multime frenetica, ce canta acelasi lucru pe care il aud in casti, in care toata lumea isi doreste acelasi lucru: ceva/cineva sa se intoarca. Ca o fi trecutul glorios din tinerete, cand erau mai putine griji si "incrancenisme", ca o fi un el sau o ea care inca ii mai bantuie sufletelul plin de dor, nu stiu. La mine stiu sigur ca la momentul culminant al piesei ma gandesc la acele ore/zile/luni cand am trait si punct (din anul asta). Cand am fost deasupra multimii si aveam o alta perspectiva, cand am renuntat sa vad numai partea goala a paharului, cand nu m-am oprit din calatorit, cand m-am ridicat si am continuat sa merg inainte dar nu in stilul victima - nu, nu, nu, like a winner :D -, cand am ales bine in bratele cui sa fiu chiar si pentru o secunda (fericirea sta in clipe - hihi), cand am facut ce m-a taiat capul (vorba aceea: regretam ca NU facem), cand am plans, am ras, am dormit si am dansat.
Si acum, of course, piesa!
Ma innebuneste o melodie in ultima vreme (in sensul bun - hihi). Indiferent unde as fi. Mai ales la serviciu, cand ii vine randul in shuffle-ul de la winamp imi vine pur si simplu sa salt de pe scaun, sa incep sa tzopai ca un iepuras vesel de Septembrie, sa arunc cu tastatura in sus si cu mouse-ul pe post de lasou, sa o cant in stilul japonese karaoke, sa dau din plete in timp ce ma indrept spre usa biroului si ies in stil rock star... E vorba de "Don't go back to Dalston" de la Razorlight.
No se que pasa :) Dar pur si simplu ma cuprinde o euforie greu de descris, ma situeaza intr-o multime frenetica, ce canta acelasi lucru pe care il aud in casti, in care toata lumea isi doreste acelasi lucru: ceva/cineva sa se intoarca. Ca o fi trecutul glorios din tinerete, cand erau mai putine griji si "incrancenisme", ca o fi un el sau o ea care inca ii mai bantuie sufletelul plin de dor, nu stiu. La mine stiu sigur ca la momentul culminant al piesei ma gandesc la acele ore/zile/luni cand am trait si punct (din anul asta). Cand am fost deasupra multimii si aveam o alta perspectiva, cand am renuntat sa vad numai partea goala a paharului, cand nu m-am oprit din calatorit, cand m-am ridicat si am continuat sa merg inainte dar nu in stilul victima - nu, nu, nu, like a winner :D -, cand am ales bine in bratele cui sa fiu chiar si pentru o secunda (fericirea sta in clipe - hihi), cand am facut ce m-a taiat capul (vorba aceea: regretam ca NU facem), cand am plans, am ras, am dormit si am dansat.
Si acum, of course, piesa!
Un comentariu:
the inner rocker chick strikes again !
Trimiteți un comentariu