Sonisphere @ Bucharest

E doar o parere...

Am stiut ca sunt in Romania:

• singura mancare erau carnatii si micii :))
• odata ce intrai nu mai puteai iesi decat daca vroiai sa pleci definitiv (adica nu iti dadea nici o bratara de recunoastere, cel putin nu la normal circle)
• a fost si public venit ca la un eveniment monden...
• tribuna VIPurilor era de tot rasul
  

In rest, oamenii care au urcat pe scena si-au facut treaba, au recunoscut in mare in ce capitala din Europa de Est se afla si au bucurat fanii prin tot ce au mai bun. Normal, apogeul pentru mine, a fost Rammstein, un show exploziv din multe puncte de vedere :), o aparitie care si acum ma face sa am pielea de gaina. Nu stiu de unde au scos atatea "bombite", artificii, confetti, spuma, rafale de foc, dar stiu ca ne-au facut sa le urlam versurile de parca germana era limba noastra nativa.

In suflet mi-au ramas si cei de la Metallica, mai ales pentru ca mi-am "vazut" visul cu "ochii": un solo superb la chitara facut de Kirk.



Nu stiu cum s-a intamplat, dar de data asta Bucurestiul mi-a lasat o impresie buna, chiar m-am simtit in largul meu in toata forfota de pe Lipscani sau alergand dupa taxiuri la 12 noaptea dupa terminarea concertelor :)) Ori poate m-am simtit ca in concediu si nu mi-a pasat de prea multe...

Si da, m-am intors cu tristete in Iasi, in orasul in care parca nu se intampla nimic, in care intr-adevar am amintiri frumoase din vremurile bune, ii am pe ai mei si pe niste oameni dragi, dar unde simt cateodata ca as vrea sa urlu... Or just lately...

Iasi e miezu'

Maneaua de alaturi rasuna ca de pe stadion, cu ecou de codru. Apa calda nu mai exista. Ploaia inunda orasul...

Altii spun mai bine... (2)

"Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe. De ce n-am pune in fiecare moment atata pasiune si atata ardoare, incat fiecare clipa sa devina un absolut, o eternitate? Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand asteptam nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat. Ar trebui sa nu asteptam nimic decat sugestiile imediate ale clipei, sa asteptam fara a avea constiinta timpului. Salvarea nu poate fi decat in recastigarea imediatului. Caci omul este o fiinta care a pierdut imediatul. De aceea este el un animal indirect."

(Pe culmile disperarii - Principiul satanic in suferinta - Emil Cioran)

Saptamana Kubrick

Ieri : A ClockWork Orange
Azi : 2001: A Space Odyssey
Maine : The Shining

... in asteptarea vacantei :)

Altii spun mai bine... (1)

"Nu stiu ce e bine si ce e rau; ce e permis si ce nu e permis; nu pot condamna si nu pot lauda. Nu este nici un criteriu valabil in aceasta lume si nici un principiu consistent. Ma mira faptul ca unii se mai preocupa de teoria cunoasterii. Daca as fi sincer ar trebui sa marturisesc ca putin imi pasa de relativitatea cunoasterii noastre, caci lumea aceasta nu merita sa o cunosti. Am adesea senzatia unei cunoasteri integrale care epuizeaza intreg continutul lumii, pentru ca alta data sa nu pricep nimic din tot ce se invarte in jurul meu. Simt un gust amar in mine, o amaraciune draceasca, bestiala, cand insasi problema mortii imi pare fada. Pentru intaia oara imi dau seama cat de greu de definit este aceasta amaraciune. Poate si din motivul ca umblu dupa motive de ordin teoretic, atunci cand ea izvoraste dintr-o regiune eminamente preteoretica. "

(Pe culmile disperarii - Nu stiu - Emil Cioran)