Run, Forest, run!

M-a palit saptamana trecuta un dor de duca. Asta in timp ce eram la lucru, impachetata in deadlineuri si meetinguri cu targeturi... Era numai nevoie de o secunda sa ies pe usa de la birou, fara sa ma uit inapoi si sa uit o saptamana de ce se intampla in Iasi. Si inca o data in w/end, parca sambata, ca ma mai apuca pe mine evaluarile si cand am senzatia (gresita) ca stau in loc spre deosebire de altii (si nu ma refer aici la casatorie si copii - panicati-va un pic - ci la lucrurile pe care trebuie sa le faci pentru tine in viata asta inainte sa dai ortu') ma incearca un sentiment de fuga. Sambata a fost periculos :D, eram in casa, era la indemana geanta de voiaj. Iar in astfel de clipe, bagajul trebuie facut tare repede, sa nu te razgandesti. Sa fii deja pe drum cand ai mici remuscari, dar deja cu muzica de plecare in urechi care pur si simplu te indeamna sa te tot duci ;)

As fi vrut sa plec departe, undeva fara semnal, undeva cu soare si apa, unde oamenii sunt simpli si nu te cunoaste nimeni. Sa am doar cartile cu mine si muzica in urechi. Sa fi aruncat in graba in geanta un maieu, niste flip-flops, niste blugi largi, un hanorac si niste tenisi. Sa uit intentionat tigarile acasa. Sa le fi trimis alor mei un sms scurt ca am plecat si sa le simt zambetul binevoitor pe buze - "foarte bine...".

Ce ai lua cu tine in graba, cand ai vrea sa fugi?



PS : Acest post nu se vrea a fi trist sau deprimant. Peste cateva luni plec in my happy place :)