Sunt in ultima vreme obsedata de ideea de prezent. Adica inclusiv asta-noapte am visat in continuu acest aspect. Si indiferent de ce faceam in vis, stiu ca imi ziceam sa simt prezentul, altceva nu conteaza. Probabil o influenta are cartea pe care o citesc zilele astea, niste filme...
Trebuie sa recunosc despre mine ca imi doream foarte mult in viata asta sa am un copil. Inclusiv de una singura. Parea feminist, parea modern si nu ma interesau consecintele. Ma gandeam ca eu pot face orice. Desi ma speria enorm ideea ca un pui de om sa depinda de mine, sa imi asum o asemenea responsabilitate. Anul trecut am renuntat la aceasta idee dupa doua decenii :), nu va spun insa motivele. Pe moment am simtit ca am renuntat la propriu, desi nu avusesem niciodata un copil.
Nu va inchipuiti ca am cerut vreodata unui boyfriend sa imi faca un copil sau am cautat sa am relatii cu scopul final procreerea. Facea parte dintr-un plan indepartat si era undeva intr-un colt de minte o asertiune pentru a fi fericita in viata asta.
Insa din momentul cand am lasat lucrurile de la sine (pentru ca e gresit spus "renuntat"), cand mi-am zis ca eu chiar pot fi foarte fericita si fara un copil (drept dovada ca am fost bine-mersi si pana acum), parca o imensa povara mi s-a ridicat de pe umeri. Si parca atunci am fost cu adevarat fericita.
E greu sa faci contra celor din jurul tau, societatea mereu vrea sa uniformizeze, "te vrea prost", desi mai corect spus - e greu sa faci cum simti fara sa te pierzi in turma. Insa in final cred ca scapi mai intreg la cap. Chiar nu vom fi mai fericiti dupa ce ne casatorim, dupa ce facem un copil, dupa ce ne cumparam o casa mare, dupa ce ne luam a doua masina, dupa ce iesim la pensie, dupa... dupa... dupa... Ci doar acum e posibil, avem la indemana tot ce ne trebuie sa fim fericiti, trebuie doar sa deschidem ochii si sa vedem. Iar ceea ce nu vedem, nu inseamna ca nu exista, ci doar ca nu e reflectat si in noi. Doar la noi lipseste :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu