Am ramas in urma cu rafuiala inceputa de Sf Valentin asta. Pentru ca mi-a trecut furia cand m-am dus la Roma. M-am intors vesela si indragostita! Pe bune, mi s-a parut orasul mai romantic decat Parisul! Si nu aveam chiar nici un motiv sa imi simt inima saltand ca nebuna, dar m-am intors de acolo cu ideea clara ca am sa revin, de mana cu cine trebuie. Da, m-am intors indragostita de Roma! :P
Asa ca pentru o perioada chiar nu am avut inspiratie si chef. Acum presimt ca ma atinge nitel o astenie de primavara, presimt din felul in care respir, parca am ochii mai adanciti si colturile buzelor mai tot timpul in jos (da, stiu, asa sunt si cand zambesc... ce sa-i faci cu fata omului?!)
"Inner search" - nu te stradui sa iti impui punctul de vedere, ci sa il intelegi pe cel de langa tine; astfel problema e pe jumatate rezolvata.
Cu tot respectul, nu am sa inteleg niciodata cum sta treaba cu inselatul. Adica in sine, tot mecanismul, toate minciunile, toate itele incurcate ca sa justifice absente, vieti paralele, familii false, amante, timp si bani aruncati, oboseala a spiritului... Pentru ce?
Pentru ca nu vrei sa fii monogam? Pentru ca nu vrei sa iti asumi responsabilitatea celor facute? Pentru o boala in plus? Serios acum, de ce nu zicem adevarul, de ce nu definim niste harti clare ale apelor in care ne scaldam? Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu cei care vor sa traiasca asa, dar fii liber profesionist :) Adica savureaza-ti libertatea pana la capat, distreaza-te, cu cat mai multe cu atat mai bine, fara sa minti ca te consideri intr-o relatie. De ce sa nu zici pe fata ca asta faci si asta vrei. Nu inteleg de ce unii "barbati", din comoditate si de frica pierderii patutului caldut de acasa, recurg sa trateaze fara respect exact persoana care ii asigura temperatura potrivita a patului.
Mi s-a intamplat sa traiesc din plin o astfel de experienta cu boyfriend 2 (nu, numarul nu vine de la ordinea in care s-au perindat in asternutul meu, ci de la ordinea in care am ajuns sa ii iubesc). Pe vremea aceea eram obsedata sa aflu adevarul adevarat. Tot. Oricat de naspa, nasol si oribil ar fi. In orice disciplina a vietii. Eram de principiul: afland adevarul asa ajungem la radacina problemei si o putem rezolva. Cacat!
Cand am fost in postura de fraiera de acasa si a venit crudul moment sa dam cartile pe fata, mi s-a zis mai mult decat puteam duce. Si nu mi-a folosit la nimic. Sincer detaliile de cum si-au consumat relatia si cate inghetate au impartit impreuna, nu te va ajuta sa iti vezi de viata ta. Si normal ca principiul meu de pana atunci s-a scufundat ca ancora la fund si mi-am zis ca mai bine sarac cu duhul decat bine informata. Acum tin sa impartasesc un sfat: daca totusi te-ai decis sa o inseli, iti bagi picioarele in el respect, fa-o macar cu stil, ascunde-ti naibii bine urmele si fa ca niciodata sa nu afle. Asta in cazul in care tot in patul incalzit de ea te duci seara. Daca nu, fa-i un bine, si "da-i papucii".
Bine, acum, ce inseamna inselat - e o intreaga discutie. Sa ai o prietena caruia te confesezi? Sa te saruti? Sa treci la actiuni mai serioase? Dar daca e doar sex, tot inselat e? Eu cred ca tine de fiecare persoana sa defineasca ce o deranjeaza daca face partenerul, iar stabilirea granitelor o face fiecare cuplu in parte. No point to talk here.
Lucrul peste care e insa cel mai greu de trecut este cand ei sar din "monogamia" (la maxim) cu tine, in monogamia cu trompeta cu care te-au inselat. Si vedeti cine va urmeaza... Si va imaginati viata muuult mai simpla alaturi de ea.... Si va intrebati de ce a schimbat pe o carpa de sters praful, haina de blana pe care o avea acasa. Pe moment doare, in timp insa e bine ca ati scapat de el. Scurt.
Mergem inainte, am invatat o lectie (sa speram :)) ), iar data viitoare alegem mai bine!
Off topic, am vrut sa merg sa vad Shutter Island si am ajuns sa vad Valentine's Day. :) Si era una acolo care in fiecare an facea o petrecere misto cu tema "I hate valentine's day". Cred ca la anul organizez si eu una, mi-a placut tare. Cine se mai baga? :D
