Evaluare

Ma gandeam ieri dupa ce am dat click, ca titlul a fost ales fara sa gandesc prea mult, dupa un tricou preferat si din cauza faptului ca Rox ma mai alinta asa. Am realizat ulterior ca, mai in gluma sau mai in serios, sunt alintata dupa numele unui "anti-hero", a unui "villain", simpatica de altfel prin natura sa pisiceasca... but still, a villain! :)

Am inceput sa imi recitesc din vechile postari (sub forma de evaluare) si mi-am dat seama (pe langa faptul ca dupa un timp nu mai imi sunt asa simpatice ca atunci cand abia le postez) ca nu sunt deloc rea, ca as fi spus mai multe despre unele subiecte dar nu am avut curaj, ca sunt si pe blog ca in restul vietii: diplomata, rezervata si politicoasa. Fara rost!

Mi-am amintit apoi de ce de fiecare data aparea cenzura in ceea ce postam. Urasc sa dau detalii din viata celor apropiati. Citisem mai de mult pe alt blog o intamplare absolut trista intr-un cuplu, care implica o relatie lunga de vreo 3 ani de zile, o plecare in tari indepartate precum Australia si lipsa unui "te iubesc" in tot acest timp. Ea a povestit fara jena intreaga scena petrecuta in prag de seara intre niste cearceafuri cu miros de portocal. Am intrat eu in pamant cand am citit. Si am stiut in clipa respectiva ca nu as putea sa povestesc asa ceva despre relatiile mele sau despre cele ale prietenelor mele.

Cu toate astea sunt multe de spus si cred ca trebuie spuse, provocarea constand in faptul de a vorbi despre subiecte delicate neranind pe nimeni. Se poate sau e doar un fel de a fi pe placul tuturor (atat de gresit in viata)? Time will tell... Caci imi doresc ca revenirea sa aduca si un aer nou printre postari, subiecte inchise datorita sensibilitatii, pe care tot le-as mai aborda chiar daca in viata mea s-au produs unele schimbari.

"Catwoman" revine :))

Am revenit. La scris. Pauzele sunt bune :)

Cine locuieste in Iasi stie foarte bine ca in luna octombrie, in special saptamana asta, traficul este ingrozitor, iar orasul e foarte aglomerat. Tocmai la o ora de varf si-au gasit astazi vreo 3 Gigei sa vopseasca o trecere de pietoni pe Sf Andrei... Au reusit in cateva minute sa blocheze toata soseaua :) Dar nu e problema, mergem incet si cantam tare... :)

Ce se mai intampla in Iasi? Pai a fost IIFF saptamana trecuta si am reusit sa merg la doua filme, care mi-au placut tare mult: The Killer Inside Me si Away we go. Imi pare rau ca am fost doar la doua, pentru ca programul era bogat, iar biletul ieftin. Am fost placut surprinsa ca au fost multi studenti, iar evenimentul destul de mediatizat.

In timpul acestei pauze am fost in Spania, am revenit pentru o scurta perioada pe meleaguri dragi mie, in ritmuri de flamenco si gust de jamon (hihi), mi-am adus aminte de cum e sa traiesti printre zambete si oameni plini de pasiune... Am reusit insa sa bifez doar Sevilla si Cordoba, caci vremea nu a tinut cu mine pana la capat.

Anul asta ziua de nastere m-a prins prin Bucuresti, pe picior de plecare spre Madrid, dar nu mi-am refuzat o bere in Hard Rock Cafe si apoi o bucata efectiv obscena de tort de ciocolata. Dovada mai jos:

Drumul lung pana in Sevilla mi-a oferit si un prilej sa "meditez" la anul ce a trecut si sa trag o linie. M-am uitat ce am bifat de pe "lista", ce am facut in plus, daca da cu minus sau nu, daca schimbarea cu "jumatatea plina a paharului e cea care conteaza" chiar a dat rezultate... Dar analiza a cam fost degeaba, la final conteaza sentimentul pe care il ai cand te gandesti la ce a trecut: te uiti in urma si ai un gust amar sau, din contra, ai un zambet "secret" in coltul gurii si abia astepti sa vezi ce urmeaza?

...

Urmeaza cateva saptamani fara caldura pentru un cartier din Iasi, iar vremea din urbea mea nu da semne sa ma incalzeasca oricat de draguta si zambareata as fi eu... Ce inseamna asta? Mai putin stat in casa :P

M-am culcat langa glasul tau si uitasem de mine

Mai este o luna (pentru cunoscatori).

Ma innebuneste o melodie in ultima vreme (in sensul bun - hihi). Indiferent unde as fi. Mai ales la serviciu, cand ii vine randul in shuffle-ul de la winamp imi vine pur si simplu sa salt de pe scaun, sa incep sa tzopai ca un iepuras vesel de Septembrie, sa arunc cu tastatura in sus si cu mouse-ul pe post de lasou, sa o cant in stilul japonese karaoke, sa dau din plete in timp ce ma indrept spre usa biroului si ies in stil rock star... E vorba de "Don't go back to Dalston" de la Razorlight.

No se que pasa :) Dar pur si simplu ma cuprinde o euforie greu de descris, ma situeaza intr-o multime frenetica, ce canta acelasi lucru pe care il aud in casti, in care toata lumea isi doreste acelasi lucru: ceva/cineva sa se intoarca. Ca o fi trecutul glorios din tinerete, cand erau mai putine griji si "incrancenisme", ca o fi un el sau o ea care inca ii mai bantuie sufletelul plin de dor, nu stiu. La mine stiu sigur ca la momentul culminant al piesei ma gandesc la acele ore/zile/luni cand am trait si punct (din anul asta). Cand am fost deasupra multimii si aveam o alta perspectiva, cand am renuntat sa vad numai partea goala a paharului, cand nu m-am oprit din calatorit, cand m-am ridicat si am continuat sa merg inainte dar nu in stilul victima - nu, nu, nu, like a winner :D -, cand am ales bine in bratele cui sa fiu chiar si pentru o secunda (fericirea sta in clipe - hihi), cand am facut ce m-a taiat capul (vorba aceea: regretam ca NU facem), cand am plans, am ras, am dormit si am dansat.

Si acum, of course, piesa!

Just give me time...

Ne place sa ne grabim: spre serviciu, in trafic, de la serviciu, sa treaca saptamana sa vina w/end-ul, sa treaca canicula, sa treaca ploile, ca apoi sa treaca gerurile; tot grabim timpul prin toate mijloacele posibile uitand de fapt ca ne scurtam noua zilele.

Imi aduc aminte ca ziua avea mai multe ore cand eram copil, ca un trimestru trecea greu, anul si mai greu si nu ma mai faceam odata mare (ce era in capul meu?). Si imi stabilisem niste piloni in fiecare anotimp care ma duceau mai repede spre anii semnificativi din viata: abia asteptam Pastele sa vina Iepurasul si sa pap cozonac, vacanta de vara era uber cool, ziua mea din toamna cand speram ca ai mei sa vina exact cu acele cadouri mult dorite si Craciunul in iarna.

Spre ce ma grabeam? Spre responsabilitati mai mari? Spre relatii complicate? Spre momente aiurea cand esti la pamant si trebuie sa te ridici singur? Spre zile in care efectiv nimic nu merge ca lumea si toti sunt hotarati sa iti dea in cap oricat te straduiesti sa stai la suprafata sa iei aer? Da... exagerez, dar ma deranjeaza rotita pe care tot o invartim ca niste hamsteri obositi si prostuti in acelasi timp: da'te, frate, jos de pe ea. Ia o pauza, nu te gandi la nimic, nu mai lua lucrurile in serios, nu iti mai asuma tu toate problemele, ca ele nu se vor rezolva niciodata toate si chiar nu poti mereu sa le faci fata, si pur si simplu ia-ti liber.

Omul crede ca fericirea se gaseste in afara lui, in acumularea de cat mai multe lucruri si asumarea a cat mai multor responsabilitati (da, asta inseamna familie si copii ;) ) si e tare aiurea ca abia asteptam sa le avem, ignoram total prezentul cu toata bogatia lui, ignoram de fapt viata. Grabindu-ne sa fim odata fericiti, de fapt uitam sa traim si ne multumim doar sa vietuim.

Ziua celor patruzeci si trei de asfintituri

"That is the hardest thing of all. It is much harder to judge yourself than to judge others. If you succeed in judging yourself, it's because you're truly a wise man."

"One sees clearly only with the heart. Anything essential is invisible to the eyes."

“Life has taught us that love does not consist in gazing at each other, but in looking outward together in the same direction”

“Perhaps love is the process of my leading you gently back to yourself”

“I know but one freedom and that is the freedom of the mind.”

“A single event can awaken within us a stranger totally unknown to us. To live is to be slowly born.”

“The one thing that matters is the effort.”

“The meaning of things lies not in the things themselves, but in our attitude towards them.”

“It is such a secret place, the land of tears.”

“Love does not cause suffering: what causes it is the sense of ownership, which is love's opposite”

“What makes the desert beautiful is that somewhere it hides a well.”

“Each man must look to himself to teach him the meaning of life. It is not something discovered: it is something molded.”

“Men have forgotten this truth," said the fox. "But you must not forget it. You become responsible, forever, for what you have tamed.”

“What saves a man is to take a step. Then another step.”

“To be a man is, precisely, to be responsible.”

A balanced diet is a cookie in each hand

Iau vitamine din cauza kilelor pierdute pe drum de seara, iar una din distractiile mele este sa fac briose. E mai aiurea vara cu caldura (care este).

We don't save, we kill!

Am zis ca nu voi aborda acest subiect insa mizeriile actuale din media ma determina sa incep sa scuip.

Imi pare rau, Rox.

Ma enerveaza pofta de morbiditate din presa actuala legata de cazul Madalinei Manole. Ma enerveaza ca se cauta motive, se fac emisiuni intregi pe tema asta, se transmite in direct inmormantarea, se filmeaza cat mai aproape de sicriu, se intervine abuziv in viata familiei indoliate, se discuta despre ei ca si cum e normal ca ceva intim sa fie pus pe sticla si toata lumea sa comenteze. Ma enerveaza la culme ca a fost faimoasa aceste zile in presa pentru ca a murit.

Presa, a patra putere in stat (s-a schimbat ceva? eu asa invatasem la educatie civica, insa cred ca am fost pacalita), este efectiv o prostituata care ar face orice pentru raiting. Nu comentez existenta emisiunilor in care apare Ogica sau Nikita, a canalelor de "muzica de petrecere", de promovarea unor nulitati precum Senzual sau Braileanca, ci ma revolt cand vad ca presa baga in aceeasi troaca si putinele valori pe care le aveam.

Veti spune cu siguranta ca daca asta se cere, asta se da. Ca publicul e "vinovat", ca el e cel insetat de "reality show" si sange, de muzica proasta si castiguri usoare. Eu spun ca gusturile se educa.

Ma refer la faptul ca mi se pare de o cretinatate iesita din comun sa spui cu lux de amanunte cum s-a sinucis, sa dai idei. Metodele clasice cunoscute cred ca sunt de ajuns. Chiar auzeam la radio ca vreo cativa pacienti de la Socola au spus la medicul lor ca ar vrea sa sfarseasca in mod asemanator. Mi s-ar parea mult mai corect sa fie promovate cazuri de persoane (celebre sau nu) care au trecut peste asemenea probleme, care au o poveste interesanta, care apreciaza viata, care au infruntat greutatile, care au dovedit un caracter puternic. Sa se arate ca se poate. Sa se militeze pro-viata. Dar ce stiu eu...?

Pentru cei care au urechi sa auda:

Sonisphere @ Bucharest

E doar o parere...

Am stiut ca sunt in Romania:

• singura mancare erau carnatii si micii :))
• odata ce intrai nu mai puteai iesi decat daca vroiai sa pleci definitiv (adica nu iti dadea nici o bratara de recunoastere, cel putin nu la normal circle)
• a fost si public venit ca la un eveniment monden...
• tribuna VIPurilor era de tot rasul
  

In rest, oamenii care au urcat pe scena si-au facut treaba, au recunoscut in mare in ce capitala din Europa de Est se afla si au bucurat fanii prin tot ce au mai bun. Normal, apogeul pentru mine, a fost Rammstein, un show exploziv din multe puncte de vedere :), o aparitie care si acum ma face sa am pielea de gaina. Nu stiu de unde au scos atatea "bombite", artificii, confetti, spuma, rafale de foc, dar stiu ca ne-au facut sa le urlam versurile de parca germana era limba noastra nativa.

In suflet mi-au ramas si cei de la Metallica, mai ales pentru ca mi-am "vazut" visul cu "ochii": un solo superb la chitara facut de Kirk.



Nu stiu cum s-a intamplat, dar de data asta Bucurestiul mi-a lasat o impresie buna, chiar m-am simtit in largul meu in toata forfota de pe Lipscani sau alergand dupa taxiuri la 12 noaptea dupa terminarea concertelor :)) Ori poate m-am simtit ca in concediu si nu mi-a pasat de prea multe...

Si da, m-am intors cu tristete in Iasi, in orasul in care parca nu se intampla nimic, in care intr-adevar am amintiri frumoase din vremurile bune, ii am pe ai mei si pe niste oameni dragi, dar unde simt cateodata ca as vrea sa urlu... Or just lately...

Iasi e miezu'

Maneaua de alaturi rasuna ca de pe stadion, cu ecou de codru. Apa calda nu mai exista. Ploaia inunda orasul...

Altii spun mai bine... (2)

"Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe. De ce n-am pune in fiecare moment atata pasiune si atata ardoare, incat fiecare clipa sa devina un absolut, o eternitate? Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand asteptam nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat. Ar trebui sa nu asteptam nimic decat sugestiile imediate ale clipei, sa asteptam fara a avea constiinta timpului. Salvarea nu poate fi decat in recastigarea imediatului. Caci omul este o fiinta care a pierdut imediatul. De aceea este el un animal indirect."

(Pe culmile disperarii - Principiul satanic in suferinta - Emil Cioran)

Saptamana Kubrick

Ieri : A ClockWork Orange
Azi : 2001: A Space Odyssey
Maine : The Shining

... in asteptarea vacantei :)

Altii spun mai bine... (1)

"Nu stiu ce e bine si ce e rau; ce e permis si ce nu e permis; nu pot condamna si nu pot lauda. Nu este nici un criteriu valabil in aceasta lume si nici un principiu consistent. Ma mira faptul ca unii se mai preocupa de teoria cunoasterii. Daca as fi sincer ar trebui sa marturisesc ca putin imi pasa de relativitatea cunoasterii noastre, caci lumea aceasta nu merita sa o cunosti. Am adesea senzatia unei cunoasteri integrale care epuizeaza intreg continutul lumii, pentru ca alta data sa nu pricep nimic din tot ce se invarte in jurul meu. Simt un gust amar in mine, o amaraciune draceasca, bestiala, cand insasi problema mortii imi pare fada. Pentru intaia oara imi dau seama cat de greu de definit este aceasta amaraciune. Poate si din motivul ca umblu dupa motive de ordin teoretic, atunci cand ea izvoraste dintr-o regiune eminamente preteoretica. "

(Pe culmile disperarii - Nu stiu - Emil Cioran)

Doar o tigara imi lipseste...

Ma bucur ca ploua. Ma bucur ca si vremea e in starea mea. Nu ma intereseaza de nimeni. Stau in casa, nu-mi place cand mi-e rau. Nu imi place cand stau in pat pentru ca mi-e rau si nu pentru ca "lenevesc intelectual".

Astazi aleg sa imi colorez camera in culori inchise. Astazi vreau sa ma inchid in camera asta proaspat vopsita si sa arunc cheia. Sa nu ma gasesti, chiar daca stiu ca vei intreba de mine. Astazi vreau sa stau cu lumina stinsa, sa nu aud nimic decat ploaia si cum imi bate inima.

Astazi vreau sa uit de criza, de salarii, de anii mei, de trafic, de certuri, de doctori, de vacante, de culori, chiar de muzica. Astazi vreau sa fie blank in mintea mea.

Astazi am realizat ca mereu in clipa "prezent" ni se intampla numai lucruri bune si suntem atat de orbi cand credem altceva. Si chiar daca tot ce am scris pana acum lasa de inteles ca sunt in pragul unei tristeti fara margini, sunt bucuroasa ca am mai invatat ceva astazi.

M is for...

• mojito
• mare
• miere
• melancolie
• mieunat
• mar
• muzica
• mov
• morgana
• mirt
• (mmm) tequila :D ....
  

Hai sa ne oprim...

• din a vorbi si sa incepem sa ascultam
• din a crede ca gasim tot ce avem nevoie intr-o singura persoana
• din a crede ca putem schimba oamenii
• din a dori in permanenta sa avem dreptate
• din a visa la cliseele stupide ale filmelor
• din a face repede compromisuri

Am citit astazi o chestie interesanta. Nevoia umana de dragoste s-a nascut din aceea de sex, precum razbunarea din nevoia de a riposta. Tare, nu? Hai ca ne-am luat de o grija!

Run, Forest, run!

M-a palit saptamana trecuta un dor de duca. Asta in timp ce eram la lucru, impachetata in deadlineuri si meetinguri cu targeturi... Era numai nevoie de o secunda sa ies pe usa de la birou, fara sa ma uit inapoi si sa uit o saptamana de ce se intampla in Iasi. Si inca o data in w/end, parca sambata, ca ma mai apuca pe mine evaluarile si cand am senzatia (gresita) ca stau in loc spre deosebire de altii (si nu ma refer aici la casatorie si copii - panicati-va un pic - ci la lucrurile pe care trebuie sa le faci pentru tine in viata asta inainte sa dai ortu') ma incearca un sentiment de fuga. Sambata a fost periculos :D, eram in casa, era la indemana geanta de voiaj. Iar in astfel de clipe, bagajul trebuie facut tare repede, sa nu te razgandesti. Sa fii deja pe drum cand ai mici remuscari, dar deja cu muzica de plecare in urechi care pur si simplu te indeamna sa te tot duci ;)

As fi vrut sa plec departe, undeva fara semnal, undeva cu soare si apa, unde oamenii sunt simpli si nu te cunoaste nimeni. Sa am doar cartile cu mine si muzica in urechi. Sa fi aruncat in graba in geanta un maieu, niste flip-flops, niste blugi largi, un hanorac si niste tenisi. Sa uit intentionat tigarile acasa. Sa le fi trimis alor mei un sms scurt ca am plecat si sa le simt zambetul binevoitor pe buze - "foarte bine...".

Ce ai lua cu tine in graba, cand ai vrea sa fugi?



PS : Acest post nu se vrea a fi trist sau deprimant. Peste cateva luni plec in my happy place :)

Chiar este posibil sa fii fericit

Sunt in ultima vreme obsedata de ideea de prezent. Adica inclusiv asta-noapte am visat in continuu acest aspect. Si indiferent de ce faceam in vis, stiu ca imi ziceam sa simt prezentul, altceva nu conteaza. Probabil o influenta are cartea pe care o citesc zilele astea, niste filme...

Trebuie sa recunosc despre mine ca imi doream foarte mult in viata asta sa am un copil. Inclusiv de una singura. Parea feminist, parea modern si nu ma interesau consecintele. Ma gandeam ca eu pot face orice. Desi ma speria enorm ideea ca un pui de om sa depinda de mine, sa imi asum o asemenea responsabilitate. Anul trecut am renuntat la aceasta idee dupa doua decenii :), nu va spun insa motivele. Pe moment am simtit ca am renuntat la propriu, desi nu avusesem niciodata un copil.

Nu va inchipuiti ca am cerut vreodata unui boyfriend sa imi faca un copil sau am cautat sa am relatii cu scopul final procreerea. Facea parte dintr-un plan indepartat si era undeva intr-un colt de minte o asertiune pentru a fi fericita in viata asta.

Insa din momentul cand am lasat lucrurile de la sine (pentru ca e gresit spus "renuntat"), cand mi-am zis ca eu chiar pot fi foarte fericita si fara un copil (drept dovada ca am fost bine-mersi si pana acum), parca o imensa povara mi s-a ridicat de pe umeri. Si parca atunci am fost cu adevarat fericita.

E greu sa faci contra celor din jurul tau, societatea mereu vrea sa uniformizeze, "te vrea prost", desi mai corect spus - e greu sa faci cum simti fara sa te pierzi in turma. Insa in final cred ca scapi mai intreg la cap. Chiar nu vom fi mai fericiti dupa ce ne casatorim, dupa ce facem un copil, dupa ce ne cumparam o casa mare, dupa ce ne luam a doua masina, dupa ce iesim la pensie, dupa... dupa... dupa... Ci doar acum e posibil, avem la indemana tot ce ne trebuie sa fim fericiti, trebuie doar sa deschidem ochii si sa vedem. Iar ceea ce nu vedem, nu inseamna ca nu exista, ci doar ca nu e reflectat si in noi. Doar la noi lipseste :)

Azi nu ma vrei

Astazi, dupa foarte mult timp, m-a enervat o tampenie la lucru. Corect spus: m-am enervat; ca nu e vina tampeniei ca eu nu am control interior. Dupa aceasta faza orice mi se parea anost, nu mai aveam chef de nimic si orice intrebare parea ca pune presiune pe mica rabdare care mai exista undeva in mine.

Am plecat de la serviciu dezamagita de mine, constientizand ca nu am inaintat nici un pas, iar perioada de relaxare in care eram era temporara. Ca sunt din nou in acelasi punct.

Asa ca, da... astazi nu m-ai fi dorit! Hei, nici eu nu doresc sa fiu acum cu mine :)

Azi ascult...

Supravegheaza...

... gandurile tale - se preschimba in cuvinte.

... cuvintele tale - se preschimba in actiuni.

... actiunile tale - se preschimba in obiceiuri.

... obiceiurile tale - se preschimba in caracter.

... caracterul tau - se preschimba in destinul tau.

Anunt la mica publicitate :))

Cred ca as fi o nevasta buna. Serios! Va zic cu mana dreapta pe inima si cu stanga pe rochia mea preferata de la Zara. Probabil va intrebati prin ce algoritm complex am ajuns la aceasta concluzie... None! Am doar o serie de argumente:

• functionez mai bine cand trebuie sa fac sapte mii de lucruri intr-o zi de 24 de ore si vreo sase mii ii sunt dedicate lui. mi-aduc aminte cu boyfriend 3, mergeam la serviciu, gateam de te lingeai pe degete, faceam curatenie in casa, ii spalam cu drag mare hainele, aveam timp sa imi fac parul, sa merg la cosmetica si imi scriam si lucrarea de masterat

• sunt o lenesa cand sunt singurica. imi place normal chestia asta cu lasatul vaselor nespalate in chiuveta, mancarea mai putina in frigider, vizionarea filmelor celor mai siropoase posibil fara ochi dati peste cap, mormanul de rufe ce asteapta (doar) sa fie bagate in masina de spalat fix in mjlocul casei - dar stiu sigur ca le-as fi facut din cinci miscari in cazul de mai sus

• pai cica dragostea trece prin stomac :D gatesc foarte bine. nah, nu fac parjoale si sarmale, dar iti fac alte sapte feluri si iti garantez ca cinci dintre ele iti vor placea la nebunie. iar la nevoie fac si sarmale (ca stiu) chiar daca mi se pare ca trece o vesnicie pana sunt gata - timp in care as putea fi productiva in alte scopuri :D

• ca sa nu fiu raportata la limbaj indecent nu am sa dezvolt partea cu asternutul (alt loc pe unde trece dragostea) - dar zic doar atat: nu au existat plangeri, doar multumiri :))

• pe final: pentru ca imi place fotbalul si voi merge cu placere pe stadion, pentru ca voi schimba cauciucul spart cot la cot cu el si pentru ca nu ii voi face panarama ca l-am culcat frumos in patut dupa ce a chefuit cu baietii

• si nu, contrar aparentelor, nu sunt o petrecareata inraita caruia i-ar fi furata libertatea.(libertatea care conteaza pentru mine e mai mult la nivelul mintii, inimii - deci e cam filosofica discutia) si nici o femeie care abia asteapta sa isi emasculeze partenerul sau sa ii calce cu tocurile ascutite inima, cat poate de subtil si de dureros...
  

Sa ne pacalim frumos...

Just a day...

Trezit dimineata, un marait lung in timp ce ma dadeam jos din pat. Morning stuff.

Plecat sa platesc facturi - la ghisee in regim comunist. Am reusit numai intr-un loc, in altul am fost chemata in timpul zilei. Maine!

Ajuns la munca. Masina cam ar trebui spalata... gandesc in sinea mea. Maine!

Training toata ziua. Super! - s-a mai dus o zi, iar deadline-urile mele ma asteapta plangand...

Abia astept w/end-ul, sa plec din oras, inca nu stiu ce imi bag in bagaj...

Pilates. Sala dupa muuuuuuuult timp de stat pe tusa. Am inceput incet si timid. Instructor fain. Cu rabdare si zambet larg. Imi place.

Plec cu muschii de la picioare tremurand. Conduc cu un mic carcel. Super - cuvantul de ordine pe ziua de azi...

Ajung acasa si ma gandesc ca abia astept sa vina w/end-ul. Imi zic sa incetez. Prea mult proiectez in viitor, prea ma grabesc. Prea uit de ceea ce e in prezent.

Dus. E stricat. Mi-am chemat instalatorul, insa nu poate zilele astea. Apa curge cu taraita. E bun si un barbat la casa omului in momente de genul asta. Mi-ar trebui si mie unul. Cunoasteti pe careva disponibil?

Papa bun. Bruschette cu mozarella. Bag si un film.

Mai incolo? Probabil inca un capitol dintr-o carte care se rasteste la mine de pe noptiera ca ar fi cazul sa o termin... Somn. Cu gandurile departe.


Pussycat.

Visez cu ochii deschisi

Parca de mult nu am mai pus o muzicutza...

Love is or it ain't. Thin love ain't love at all

Am ramas in urma cu rafuiala inceputa de Sf Valentin asta. Pentru ca mi-a trecut furia cand m-am dus la Roma. M-am intors vesela si indragostita! Pe bune, mi s-a parut orasul mai romantic decat Parisul! Si nu aveam chiar nici un motiv sa imi simt inima saltand ca nebuna, dar m-am intors de acolo cu ideea clara ca am sa revin, de mana cu cine trebuie. Da, m-am intors indragostita de Roma! :P

Asa ca pentru o perioada chiar nu am avut inspiratie si chef. Acum presimt ca ma atinge nitel o astenie de primavara, presimt din felul in care respir, parca am ochii mai adanciti si colturile buzelor mai tot timpul in jos (da, stiu, asa sunt si cand zambesc... ce sa-i faci cu fata omului?!)

"Inner search" - nu te stradui sa iti impui punctul de vedere, ci sa il intelegi pe cel de langa tine; astfel problema e pe jumatate rezolvata.

Cu tot respectul, nu am sa inteleg niciodata cum sta treaba cu inselatul. Adica in sine, tot mecanismul, toate minciunile, toate itele incurcate ca sa justifice absente, vieti paralele, familii false, amante, timp si bani aruncati, oboseala a spiritului... Pentru ce?

Pentru ca nu vrei sa fii monogam? Pentru ca nu vrei sa iti asumi responsabilitatea celor facute? Pentru o boala in plus? Serios acum, de ce nu zicem adevarul, de ce nu definim niste harti clare ale apelor in care ne scaldam? Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu cei care vor sa traiasca asa, dar fii liber profesionist :) Adica savureaza-ti libertatea pana la capat, distreaza-te, cu cat mai multe cu atat mai bine, fara sa minti ca te consideri intr-o relatie. De ce sa nu zici pe fata ca asta faci si asta vrei. Nu inteleg de ce unii "barbati", din comoditate si de frica pierderii patutului caldut de acasa, recurg sa trateaze fara respect exact persoana care ii asigura temperatura potrivita a patului.

Mi s-a intamplat sa traiesc din plin o astfel de experienta cu boyfriend 2 (nu, numarul nu vine de la ordinea in care s-au perindat in asternutul meu, ci de la ordinea in care am ajuns sa ii iubesc). Pe vremea aceea eram obsedata sa aflu adevarul adevarat. Tot. Oricat de naspa, nasol si oribil ar fi. In orice disciplina a vietii. Eram de principiul: afland adevarul asa ajungem la radacina problemei si o putem rezolva. Cacat!

Cand am fost in postura de fraiera de acasa si a venit crudul moment sa dam cartile pe fata, mi s-a zis mai mult decat puteam duce. Si nu mi-a folosit la nimic. Sincer detaliile de cum si-au consumat relatia si cate inghetate au impartit impreuna, nu te va ajuta sa iti vezi de viata ta. Si normal ca principiul meu de pana atunci s-a scufundat ca ancora la fund si mi-am zis ca mai bine sarac cu duhul decat bine informata. Acum tin sa impartasesc un sfat: daca totusi te-ai decis sa o inseli, iti bagi picioarele in el respect, fa-o macar cu stil, ascunde-ti naibii bine urmele si fa ca niciodata sa nu afle. Asta in cazul in care tot in patul incalzit de ea te duci seara. Daca nu, fa-i un bine, si "da-i papucii".

Bine, acum, ce inseamna inselat - e o intreaga discutie. Sa ai o prietena caruia te confesezi? Sa te saruti? Sa treci la actiuni mai serioase? Dar daca e doar sex, tot inselat e? Eu cred ca tine de fiecare persoana sa defineasca ce o deranjeaza daca face partenerul, iar stabilirea granitelor o face fiecare cuplu in parte. No point to talk here.

Lucrul peste care e insa cel mai greu de trecut este cand ei sar din "monogamia" (la maxim) cu tine, in monogamia cu trompeta cu care te-au inselat. Si vedeti cine va urmeaza... Si va imaginati viata muuult mai simpla alaturi de ea.... Si va intrebati de ce a schimbat pe o carpa de sters praful, haina de blana pe care o avea acasa. Pe moment doare, in timp insa e bine ca ati scapat de el. Scurt.

Mergem inainte, am invatat o lectie (sa speram :)) ), iar data viitoare alegem mai bine!

Off topic, am vrut sa merg sa vad Shutter Island si am ajuns sa vad Valentine's Day. :) Si era una acolo care in fiecare an facea o petrecere misto cu tema "I hate valentine's day". Cred ca la anul organizez si eu una, mi-a placut tare. Cine se mai baga? :D

In adversity we know our friends

Continuam seria subiectelor simpatice: e una sa fii singura la 20 de ani, alta la 28 de ani. Si ma deranjeaza cand se gaseste cate o persoana sa zica - "Ai mai fost, esti din nou; nu e mare lucru!" Haha... riiiiiiiight.

Nimeni nu zice ca daca esti cu cineva sau te mariti, problemele se termina si incepe o viata roz plina de fluturasi lila; nu, vin alte belele, din prisma carora viata de burlaca suna bine. Fiecare lucru are parti bune si parti neplacute, ideea este sa se aprecieze prezentul, in cazul ambelor situatii.

Dar ca orice om, si cel singur, si cel cuplat, are zile nasoale - cred ca este normal deopotriva sa fie ascultat si unul si altul, altfel pur si simplu ar trebui sa avem cercuri numai cu prietene cuplate cand suntem cuplate, si altul cu prietene singure, cand suntem singure :)

Ideea cu care incepusem este ca atunci cand una singura are o zi proasta, faptul ca e singura si nu e unu' acasa sa se prefaca ca o asculta, doare un pic mai tare ca la 20 de ani. Deja e altceva cand te-ai obisnuit sa nu mai dormi singura, sa iti faci w/endul in doi, sa ai in jurul tau numai cupluri cand sunt sarbatorile sau vreun eveniment festiv - iar prietena draguta (cuplata) ar trebui sa te asculte si sa te inteleaga.

Asa cum cele cuplate/casatorite nu se mai confrunta cu aceleasi probleme ca atunci cand aveau ele vreun prieten pe la inceputul facultatii - iar prietena draguta (singura) ar trebui sa o asculte cand ii povesteste de soacra sau de greutatile ce pot aparea cand iti doresti un copil si nu apare...

De unde am pornit si unde am ajuns - femeile sunt cam rele unele cu altele, competitia este obositoare, si cateodata cea mai bun lucru pe care poti sa il faci pentru tine este trierea cunostintelor tale. Pentru ca, din pacate indiferent ca esti singura sau nu, o prietena adevarata ar trebui sa te asculte pana te saturi sa vorbesti despre ce te doare; sa iti spuna unde gresesti, sa iti zica ca trebuie sa mergi inainte si nu inapoi, dar sa fie acolo oricat ai nevoie de ea, sa te asculte pana obositi amandoua. Cel putin asa vad eu o persoana care iti este apropiata. Asemenea oameni in vietile noastre sunt putini si in nici un caz nu trebuie sa sperati ca ei sa coincida cu multimea tuturor cunostintelor voastre.... Unii apar pe la voi in momentele haha-hihi, altele si la bine si la greu. Oare cu cine e mai sanatos sa ne petrecem timpul?...

Apropo de ceea ce ai simtit odata si ca e altceva cand tanjesti sa ai din nou acea stare intr-o forma sau alta, cu altul sau cu acelasi:
"Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii trecute, in timp de nenorocire" (Dante)

Help me found him

Initial m-am gandit sa scriu un post plin de ursuleti pufosi de plus, roz, care zboara printre curcubee si se intalnesc numai cu fluturasi violet. Mai ales pentru faptul ca saptamana trecuta am scapat ca prin urechile acului sa dea unul cu masina in mine, unul care venea pe rosu intr-o intersectie. Veti spune, nu'i bai, era vina lui - doar ca avea ceva viteza si ar fi intrat in partea mea a soferului. Singura mea reactie a fost sa pun frana si sa raman muta pe loc. Cred ca nimeni nu m-a adus la tacere ca acel conducator auto inzestrat de la natura cu putini neuroni. Deci as avea toate motivele sa fiu "thankfull" si sa o dau pe optimism. DAR... deja au inceput bombardamentele stupide cu sfantul valentin... si cum se apropie "triunghiul mortii" (sf valentin - 1 martie - 8 martie), daca unii pot fi gretosi in a-si manifesta dragostea debordanta, eu pot fi acra incat sa zic lucrurilor pe lume. Sper sa apuc sa spun tot ce am pe suflet in aceasta luna. Iar astazi incepem cu......

Lasati criza mondiala, incalzirea globala si foametea! E criza de barbati buni! Serios! Imi cer scuze de la unii cunoscuti care se pot simti acum ofensati, amicii mei nu intra in discutie :D

Cum ziceam, e jale la capitolul asta. Pe masura ce ramanem fara locuri de parcare, sunt tot mai putini barbati buni (of course, nici o conexie intre cele doua aspecte). Sau poate am eu asteptari nerealiste... Vorba aceea: "Imi doresc un barbat sensibil si intelegator. Cer prea mult unui milionar?" :)

Serios, where are you guys?? Umblu eu pe unde nu trebuie? :))

Ca de inceput de an...

Ce zi, ce zi!... De dimineata am plecat cu capul in traista, iar plecarea de la serviciu s-a desfasurat in acelasi mod. Dupa ce mi-am curatat masina, eram prea preocupata ca nu puteam deschide usa de la sofer si am intrat prin dreapta, incat ustensilele mele de curatat masina (in special peria de zapada) le-am uitat... in parcare... pe masina... Ma trezesc pe la jumatatea drumului ca nu le-am luat si pe ele... :D Sa ne intoarcem inapoi, ca maine dimineata nu avem cu ce curata masinuta si dam din buza. Ma intorc in parcare, in parcare nik. Ma intorc spre casa, suspinand cu gandul ca trebuie sa imi fac rost in seara asta de o noua perie de zapada (intre timp descoperisem "grebla" de gheata pe scaunul din dreapta). Si cum suspinam ca o panseluta, o vad in mijlocul drumului, plina de noroi de la toate masinile. Trag pe dreapta si mi-o recuperez :)

Am stat apoi si mi-am adus aminte ca o uitasem deasupra pe masina :D Daca am speriat pe cineva in trafic cu un mic atac cu perii, imi cer scuze, dar maine promit ca am sa fiu mai "treaza". Sa vad in seara asta ce mai fac, ca ziua nu s-a terminat.

Mda, deci am inceput anul cu un post sec. Nu vorbesc de rezolutii si concluzii despre anul ce a trecut, o fac prin luna mai :D ca sa fiu altfel. Anyway, acum sunt doua chestii care ma enerveaza ca le citesc in presa:

• vad cum frica vinde; iar frica de moarte, cel mai mult... cati s-au vaccinat impotriva AH1N1 dupa moartea unei persoane cunoscute
• critici la adresa Avatar - din partea Vaticanului, din partea Armatei rosii, din partea puscasilor marini... lista poate continua, pentru ca se merge pana la acuzatii de rasism :D - bun, in ultima instanta putem presupune ca e tot o strategie de marketing din partea producatorilor :)

La subiecte mai vesele: mi-am facut parul colorat - si mai propun o melodie pentru urechile noastre...