Nu imi mai vine sa scriu. Nu ca as fi scris vreodata mult. Dar am mereu ganduri si idei. Unele imi vin intr-un moment prost - la serviciu - si din cauza accesului restrictionat la internet imi fuge inspiratia.
Sunt fericita fara vreun motiv anume. Cred ca m-am mai auzit spunand asta, dar ma uit in jur si astept sa explodeze bomba. Nu am scris despre ploaie, nu am scris despre prima ninsoare in noiembrie (prima ninsoare mereu ma deprima), nici despre gripa porcina care a facut din Iasi un mic oras de paranoici si isterici, nici despre This is it! la care m-am abtinut sa nu plang (I know, I'm a cry-baby...).Nimic.
Stiu sa scriu despre stari aiurea duse spre dezgust sau sa fac panarama. Nu stiu sa scriu despre momentele cand sunt happy.
Hmm... Deci sunt happy. Fara vreun motiv anume sau datorita cuiva anume. Pur si simplu. Probabil o sa imi treaca peste ceva timp sau poate nu. Dar e infricosator de ce. Pentru ca accept ce mi se intampla in acest moment, iau totul asa cum vine. De aici si infricosarea. De obicei era o situatie clara de ce sunt happy, in nici un caz o acceptare sora cu resemnarea. In ultimul cuvant sta intreaga mea preocupare: am inteles ceva sau capitulez inainte sa fi inteles? Mda... Prea multa gandire strica momentul. Sunt happy. Sa ne intindem pe spate, sa stam chill. Just chill.
O poza de la Londra, unde am fost vara asta si despre care nu am vrut sa povestesc pentru ca in momentul cand incepeam sa imi amintesc fugeam sa imi fac bagajele...
Sunt fericita fara vreun motiv anume. Cred ca m-am mai auzit spunand asta, dar ma uit in jur si astept sa explodeze bomba. Nu am scris despre ploaie, nu am scris despre prima ninsoare in noiembrie (prima ninsoare mereu ma deprima), nici despre gripa porcina care a facut din Iasi un mic oras de paranoici si isterici, nici despre This is it! la care m-am abtinut sa nu plang (I know, I'm a cry-baby...).Nimic.
Stiu sa scriu despre stari aiurea duse spre dezgust sau sa fac panarama. Nu stiu sa scriu despre momentele cand sunt happy.
Hmm... Deci sunt happy. Fara vreun motiv anume sau datorita cuiva anume. Pur si simplu. Probabil o sa imi treaca peste ceva timp sau poate nu. Dar e infricosator de ce. Pentru ca accept ce mi se intampla in acest moment, iau totul asa cum vine. De aici si infricosarea. De obicei era o situatie clara de ce sunt happy, in nici un caz o acceptare sora cu resemnarea. In ultimul cuvant sta intreaga mea preocupare: am inteles ceva sau capitulez inainte sa fi inteles? Mda... Prea multa gandire strica momentul. Sunt happy. Sa ne intindem pe spate, sa stam chill. Just chill.
O poza de la Londra, unde am fost vara asta si despre care nu am vrut sa povestesc pentru ca in momentul cand incepeam sa imi amintesc fugeam sa imi fac bagajele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu