luni, 30 noiembrie 2009

What women DON'T want...

Motive de a fi refuzat dupa 1(-2-3) intalniri:

1. probleme cu igiena
2. nepotriviri pe plan rational / cultural
3. aspect fizic care nu e pe placul ei sau nepotrivire la pat
4. zero aspiratii de viitor
5. neplacut cand faci conversatie cu el (imbecil ori extrem de plictisitor)
6. probleme cu gramatica limbii romane - asta poate intra la pct 2, dar am scris-o explicit pentru ca m-am distrat cu Rox sambata seara pe tema asta :)

Nu le-am scris intr-o ordine premeditata. Am scris mult si am sters si mai mult. Am incercat sa ma limitez sa nu scriu comentarii malitioase la fiecare punct sau sa le dezvolt incat sa ajung sa scriu o lucrare de doctorat. Asta pentru ca insusi titlul postului e un pic frivol si nu cred cu adevarat in el. Nu pretentiile mele de femeie sunt listate mai sus, ci pretentiile unei persoane.

In definitiv stim cu totii ca am intalnit oameni "perfecti", care treceau cu 10 peste orice test si cu care totusi nu ne potriveam, nu am simtit acel ceva, nu am putut merge mai departe cu ei - dar nu le-am putut da o explicatie rationala. Si am facut cu totii acest lucru, barbat sau femeie.

Am avut norocul sa traiesc niste experiente personale superbe, niste relatii pasionale, iubiri la prima vedere, declaratii nebune, poezie, furtuni cu soare dupa. Nu stiu daca a fost din cauza varstei combinate cu o personalitate inclinata spre aventura sau doar niste coincidente m-au dus spre aceste intamplari fericite. Nu stiu daca mi se va mai intampla sa ma indragostesc la prima vedere, nu stiu daca a fost doar o copilarie si nu voi mai putea vreodata simti asa ceva.

Privind "matur" si la rece, posibil cheia sa fie tocmai in gasirea unui partener de care te indragostesti treptat, pe care il descoperi in timp. Dar ragazul de timp este strans legat de placerea de a fi alaturi de aceasta persoana - atat fizic, mental cat si emotional.


miercuri, 25 noiembrie 2009

News

Profitand de faptul ca am concediu am intrat in randul lumii. :D Mi-am facut cont de Facebook. Mda, am zis mai de mult ca nu imi voi mai face inca un cont "with friends", asa cum zic acum ca nu imi fac cont pe Twitter sa zic in fiecare zi/ora/minut ce puii mei fac.... Dar nu se stie niciodata. So, am intrat in randul lumii, inca nu e gata de vizitatori, dar deja prietenii dragi mi-au dat add. Anyway, probabil pana la sfarsitul anului va fi "aprovizionat" cu toate accesoriile ce ma caracterizeaza.

O alta veste ar fi (deja rasuflata pentru unii) ca in sfarsit Rammstein a scos ceva! :)) Si nu ma refer la un video porno, ci la intregul lor album Liebe Ist Fur Alle Da; dar din pacate nu am starea generala sa ii ascult si sa le fac o critica, pentru ca sunt mult prea preocupata de Muse zilele astea, de cand am descoperit superbul concert de la Wembley Stadium, London, si de cand am avut doua saptamani de munca anosta la serviciu (inaintea acestui concediu) - peste care am trecut victorioasa cu muzica lor in casti.

Asa ca in timp ce ma bucur de concediu (spaland chiuveta din baie :D) ascult...



vineri, 6 noiembrie 2009

Uprising

Nu imi mai vine sa scriu. Nu ca as fi scris vreodata mult. Dar am mereu ganduri si idei. Unele imi vin intr-un moment prost - la serviciu - si din cauza accesului restrictionat la internet imi fuge inspiratia.

Sunt fericita fara vreun motiv anume. Cred ca m-am mai auzit spunand asta, dar ma uit in jur si astept sa explodeze bomba. Nu am scris despre ploaie, nu am scris despre prima ninsoare in noiembrie (prima ninsoare mereu ma deprima), nici despre gripa porcina care a facut din Iasi un mic oras de paranoici si isterici, nici despre This is it! la care m-am abtinut sa nu plang (I know, I'm a cry-baby...).Nimic.

Stiu sa scriu despre stari aiurea duse spre dezgust sau sa fac panarama. Nu stiu sa scriu despre momentele cand sunt happy.

Hmm... Deci sunt happy. Fara vreun motiv anume sau datorita cuiva anume. Pur si simplu. Probabil o sa imi treaca peste ceva timp sau poate nu. Dar e infricosator de ce. Pentru ca accept ce mi se intampla in acest moment, iau totul asa cum vine. De aici si infricosarea. De obicei era o situatie clara de ce sunt happy, in nici un caz o acceptare sora cu resemnarea. In ultimul cuvant sta intreaga mea preocupare: am inteles ceva sau capitulez inainte sa fi inteles? Mda... Prea multa gandire strica momentul. Sunt happy. Sa ne intindem pe spate, sa stam chill. Just chill.

O poza de la Londra, unde am fost vara asta si despre care nu am vrut sa povestesc pentru ca in momentul cand incepeam sa imi amintesc fugeam sa imi fac bagajele...