You used to hold the door for me
Now you can't wait to leave
You used to send me flowers
If you fucked up in my dreams
I used to make you laugh
With all my silly shit I did
But now you roll your eyes
And walk away and shake your head
Now you can't wait to leave
You used to send me flowers
If you fucked up in my dreams
I used to make you laugh
With all my silly shit I did
But now you roll your eyes
And walk away and shake your head
Ma plictisesc tare, asa ca am decis sa scriu despre barbati. M-am saturat sa fiu ironica doar cand vorbesc de trafic.
Sa nu vorbim totusi de potentiali, ci doar de categoria "never". Din aceasta categorie fac parte barbatii raci. E luna lor, asa ca asta e dedicatie pentru ei. Sa va saturati.
Asa... cum ziceam. Am terminat-o cu barbatii raci. Nu sunt intr-o doaga, nu ma apuc sa intreb care ti-e zodia cand te intalnesc, dar oricum am un al x-lea simt si stiu ce esti. Recunosc racul de la o posta. Cum? Pai imi place, imi place la nebunie posibilitatea existentei unui chin.
Vedeti voi, fac parte din acea categorie de femei care din cand in cand are nevoie de adrenalina sentimentala. Si intr-o relatie ma plictisesc repede de un tip care nu ma provoaca. Macar rational. Probabil de asta pana acum am atras multi nemernici. Oricum asta e alta poveste, alt post. Din dorinta asta de adrenalina, neuronii mei detecteaza foarte repede posibilitatea unei probleme. Asa ca il vad din departare cum se apropie si isi aduce cu el toate armele: nesiguranta, indecizia, secretomania, misterul atragator...
Ce pot sa zic? Sunt superbi, romantici, devotati, dar se hotarasc greu sa iti ofere aceste daruri. Pana atunci te tin pe jar. Mah, si arde! Te fac la psihic cu jocul lor, cu logica lor, cu modul lor de a te combate in ceea ce gandesti, in ceea ce ii pretinzi (de parca cine esti tu - ca inca nu ai fost aleasa). Acum sunt tandrii si atenti, in secunda urmatoare pot deveni indiferenti si pasivi. E o mica lupta pentru supravietuire pana se hotaraste un rac: rezista cine are nervii mai tari. Anul trecut crezusem ca ajunsesem in Nirvana - eram zen - nimic nu ma atingea si nu ma enerva. Eram in lotus oriunde ma vedeai. Ma intrebai de el imi aparea zambetul pe fata si vorbeam despre noi fara nici o emotie negativa. Pleca, se intorcea, eu asteptam cu rabdare. Zen. Dar bineinteles a gasit un alt mod sa imi taie jugulara. Si a castigat. Am depus armele si m-am decis: nu e de mine. Lupta cu un rac nu am cum sa o castig vreodata. Si atunci m-am hotarat: fara barbati raci.
Oricum daca esti norocoasa posesoare a unui rac devotat (sa ii spunem "dresat"), al tau e. Ce am cunoscut eu pot spune ca sunt niste persoane langa care merita sa iti traiesti anii, sa calatoresti, sa visezi, sa iubesti, sa inchizi ochii.