Unde tragem linie cand e vorba de ceea ce suntem in fata celorlalti? Cat aratam si cat e mai bine sa tinem pentru noi? Cat te deschizi in fata unei persoane noi? Unde este limita care te salveaza de la a nu fi considerata o persoana inchisa, sau prea deschisa...?
Am remarcat ca oamenii pe masura ce te cunosc tind sa te puna intr-o cutie, sa iti lipeasca o eticheta in frunte, din care cu greu te mai scot. In orice situatie: daca le vorbesti despre tine, dar si atunci cand preferi sa fii discret. Si cred ca situatia cea mai nefavorabila e atunci cand oferi detalii, pentru ca in cazul al doilea macar te eticheteaza drept infumurat(a)/ingamfat(a)/ciudat(a) si ai scapat. Detaliile ii fac sa iti coloreze mai tare cutiuta cu numele tau. Si o coloreaza prost.
La mine conteaza prima impresie. Asta pentru a stabili daca am sau nu chef sa cunosc mai departe persoana respectiva. Dar cand am chef devin o persoana plina de toleranta in a descoperi pe cel din fata mea.
Inainte ma deranjau cutiile si etichetele, mai ales cele prost aplicate, si preferam sa pastrez totul despre mine pentru mine. Acum simt diferit. Cine are chef de etichete, e clar ca nu are chef sa ma cunoasca! Asta e, no problem!
Petrecem o viata intreaga sa ne cunoastem pe noi insine, sa intelegem cine suntem si ce facem aici, incat mi se pare atat de stupid sa emitem pareri legate de altii cand inca suntem un mister pentru noi insine.
Btw, imi place sa beau tequila si sa dansez pe mese =)).
Am remarcat ca oamenii pe masura ce te cunosc tind sa te puna intr-o cutie, sa iti lipeasca o eticheta in frunte, din care cu greu te mai scot. In orice situatie: daca le vorbesti despre tine, dar si atunci cand preferi sa fii discret. Si cred ca situatia cea mai nefavorabila e atunci cand oferi detalii, pentru ca in cazul al doilea macar te eticheteaza drept infumurat(a)/ingamfat(a)/ciudat(a) si ai scapat. Detaliile ii fac sa iti coloreze mai tare cutiuta cu numele tau. Si o coloreaza prost.
La mine conteaza prima impresie. Asta pentru a stabili daca am sau nu chef sa cunosc mai departe persoana respectiva. Dar cand am chef devin o persoana plina de toleranta in a descoperi pe cel din fata mea.
Inainte ma deranjau cutiile si etichetele, mai ales cele prost aplicate, si preferam sa pastrez totul despre mine pentru mine. Acum simt diferit. Cine are chef de etichete, e clar ca nu are chef sa ma cunoasca! Asta e, no problem!
Petrecem o viata intreaga sa ne cunoastem pe noi insine, sa intelegem cine suntem si ce facem aici, incat mi se pare atat de stupid sa emitem pareri legate de altii cand inca suntem un mister pentru noi insine.
Btw, imi place sa beau tequila si sa dansez pe mese =)).
Un comentariu:
Cred ca e mai degraba vorba de faptul ca oamenii se obisnuiesc ca o persoana sa fie intr-un anumit fel si asta nicidecum din rautate sau pentru a pune etichete. Etichetele sunt doar efecte secundare ale increderii (obisnuintei) ca o anumita persoana se va comporta pe viitor pe acelasi tipar pe care l-am observat la ea in trecut. Majoritatea persoanelor le intalnim doar in anumite circumstante de cele mai multe ori si de aceea imaginea despre persoana respectiva e ingradita de cateva situatii cand suntem in contact cu ele. In opinia mea, din lipsa efectiva de timp (o zi are doar 24 de ore) si din faptul ca nu putem acorda aceeasi atentie tuturor persoanelor (involuntar selectam un grup de indivizi de care suntem interesati si doar pe aceia ajungem sa ii cunoastem in toata complexitatea lor), din aceste cauze la care probabil se adauga si altele, se ajunge la situatia de a avea o imagine superficiala despre majoritatea oamenilor din jurul nostru.
Cred ca a pune "etichete" unei persoane e ceva natural; fiecare o face sub o forma sau alta. Sunt doar crampeie ale fiintei proprii surprinse de alti oameni. Depinde de noi ce facem cu ele.
Trimiteți un comentariu