Avatar cred ca este unul din cele mai comentate filme de la momentul actual.
Am decis sa vad acest film insa din curiozitate: am auzit cati ani a stat Cameron pana sa il realizeze, de cand si-l proiecta in cap neavand insa tehnica necesara sa il faca, cati bani s-au bagat in realizarea lui si in promovare. Am fost si voi ramane sceptica atunci cand vine vorba de multa reclama la un lucru sau cand un lucru este prea laudat de toata lumea; insa preferand sa am propria opinie, am zis ca este mai bine sa il vad cu ochii mei ca sa am destule argumente cand fac misto pe tema asta.
Si cat m-am inselat! Pentru aproape trei ore am stat teapana pe scaun, fascinata de Pandora :D creata de Cameron, de Na'vi cei albastrii stralucitori cu ochi mari si codite, de tribul Omaticaya, de Toruk Makto :) De intreaga poveste care desi pare previzibila si clasica, ajunge sa te emotioneze si sa te tina in priza. De mesaje si simboluri speciale, transmise direct sau ascuns, pentru toata lumea. Personal, filmul a mai castigat niste puncte prin micile ironii la adresa americanilor :)
Experienta 3D la acest film este obligatorie, iar pentru cei carora tot ce am scris mai sus este egal cu zero, efectele speciale tot merita pentru a da banii pe bilet... si a vedea altceva.
Mi-e somn. Dar de vreo doua dimineti ma trezesc repede si deschid calculatorul, cu speranta ca se deschide. Am fost luna decembrie fara comp acasa. O mica drama. Pana la urma s-a rezolvat, caci am avut un mos tare inimos anul acesta si in Ajun m-a facut tare fericita.
Ce-i drept fara comp nu mi-am pus in aplicare planurile pentru concediul din iarna. Sa stau la caldurica cu un vinut bun, uitandu-ma in nestire la seriale pe care nu am apucat sa le mai vad. Sa-mi termin cele 2 carti incepute, ce troneaza pe noptiera un pic agasate de amanarile mele, ascultand muzica de dimineata pana seara. Sa fac bradutul cu un ceai caldut cu rom. Sa imi miroase casa a scortisoara si portocale. Sa stau degeaba si sa nu fac nimic.
Stiu ca nu toate "planurile" mele necesitau un calculator; ideea a fost ca totul s-a rasturnat. Zapada m-a luat prin surprindere, mi-a ingropat masina si nu am mai putut-o scoate din locul unde am parcat-o si am lasat-o cateva zile cat era jale prin Iasi. Am facut din nou cunostinta cu transportul in comun din Iasi, cu picioare inghetate, cu ore pierdute in cele 4 directii cardinale - care poate nu ar fi fost la fel de lungi pierdute in masina proprie. Am facut cunostinta cu teveu', cu ore intregi in care nu gasesti nimic bun de vazut, in care iti aduci aminte ca ai in tara multi prosti si la toti le place sa fie pe sticla. Cu discutii lungi despre Revolutie, cu interviuri cu Iliescu, care iti intorc stomacul pe dos ca pateaza memoria celor morti atunci - niste oameni sacrificati de dragul loviturii de stat mascata intr-o "revolutie" a poporului...
Dar am zis ca anul asta simt spiritul Craciunului. Ca am sa fiu happy, indiferent de micile obstacole. Am facut peste, cum ma sfatuia cineva odata. Dar mi-am dat seama clar ca iarna nu imi place. Sunt prea comoda. Sunt prea indragostita de soare si caldura. E frumoasa treaba cu cadourile si Craciunul, dar se poate rezolva si in iunie treaba asta :)
Asa ca acum asteptam Revelionul, muntele, (sper) voia buna - care sa ma mai destinda. Si daca v-ati saturat de Hrusca si Fuego, ascultati....
1. probleme cu igiena 2. nepotriviri pe plan rational / cultural 3. aspect fizic care nu e pe placul ei sau nepotrivire la pat 4. zero aspiratii de viitor 5. neplacut cand faci conversatie cu el (imbecil ori extrem de plictisitor) 6. probleme cu gramatica limbii romane - asta poate intra la pct 2, dar am scris-o explicit pentru ca m-am distrat cu Rox sambata seara pe tema asta :)
Nu le-am scris intr-o ordine premeditata. Am scris mult si am sters si mai mult. Am incercat sa ma limitez sa nu scriu comentarii malitioase la fiecare punct sau sa le dezvolt incat sa ajung sa scriu o lucrare de doctorat. Asta pentru ca insusi titlul postului e un pic frivol si nu cred cu adevarat in el. Nu pretentiile mele de femeie sunt listate mai sus, ci pretentiile unei persoane.
In definitiv stim cu totii ca am intalnit oameni "perfecti", care treceau cu 10 peste orice test si cu care totusi nu ne potriveam, nu am simtit acel ceva, nu am putut merge mai departe cu ei - dar nu le-am putut da o explicatie rationala. Si am facut cu totii acest lucru, barbat sau femeie.
Am avut norocul sa traiesc niste experiente personale superbe, niste relatii pasionale, iubiri la prima vedere, declaratii nebune, poezie, furtuni cu soare dupa. Nu stiu daca a fost din cauza varstei combinate cu o personalitate inclinata spre aventura sau doar niste coincidente m-au dus spre aceste intamplari fericite. Nu stiu daca mi se va mai intampla sa ma indragostesc la prima vedere, nu stiu daca a fost doar o copilarie si nu voi mai putea vreodata simti asa ceva.
Privind "matur" si la rece, posibil cheia sa fie tocmai in gasirea unui partener de care te indragostesti treptat, pe care il descoperi in timp. Dar ragazul de timp este strans legat de placerea de a fi alaturi de aceasta persoana - atat fizic, mental cat si emotional.
Profitand de faptul ca am concediu am intrat in randul lumii. :D Mi-am facut cont de Facebook. Mda, am zis mai de mult ca nu imi voi mai face inca un cont "with friends", asa cum zic acum ca nu imi fac cont pe Twitter sa zic in fiecare zi/ora/minut ce puii mei fac.... Dar nu se stie niciodata. So, am intrat in randul lumii, inca nu e gata de vizitatori, dar deja prietenii dragi mi-au dat add. Anyway, probabil pana la sfarsitul anului va fi "aprovizionat" cu toate accesoriile ce ma caracterizeaza.
O alta veste ar fi (deja rasuflata pentru unii) ca in sfarsit Rammstein a scos ceva! :)) Si nu ma refer la un video porno, ci la intregul lor album Liebe Ist Fur Alle Da; dar din pacate nu am starea generala sa ii ascult si sa le fac o critica, pentru ca sunt mult prea preocupata de Muse zilele astea, de cand am descoperit superbul concert de la Wembley Stadium, London, si de cand am avut doua saptamani de munca anosta la serviciu (inaintea acestui concediu) - peste care am trecut victorioasa cu muzica lor in casti.
Asa ca in timp ce ma bucur de concediu (spaland chiuveta din baie :D) ascult...
Nu imi mai vine sa scriu. Nu ca as fi scris vreodata mult. Dar am mereu ganduri si idei. Unele imi vin intr-un moment prost - la serviciu - si din cauza accesului restrictionat la internet imi fuge inspiratia.
Sunt fericita fara vreun motiv anume. Cred ca m-am mai auzit spunand asta, dar ma uit in jur si astept sa explodeze bomba. Nu am scris despre ploaie, nu am scris despre prima ninsoare in noiembrie (prima ninsoare mereu ma deprima), nici despre gripa porcina care a facut din Iasi un mic oras de paranoici si isterici, nici despre This is it! la care m-am abtinut sa nu plang (I know, I'm a cry-baby...).Nimic.
Stiu sa scriu despre stari aiurea duse spre dezgust sau sa fac panarama. Nu stiu sa scriu despre momentele cand sunt happy.
Hmm... Deci sunt happy. Fara vreun motiv anume sau datorita cuiva anume. Pur si simplu. Probabil o sa imi treaca peste ceva timp sau poate nu. Dar e infricosator de ce. Pentru ca accept ce mi se intampla in acest moment, iau totul asa cum vine. De aici si infricosarea. De obicei era o situatie clara de ce sunt happy, in nici un caz o acceptare sora cu resemnarea. In ultimul cuvant sta intreaga mea preocupare: am inteles ceva sau capitulez inainte sa fi inteles? Mda... Prea multa gandire strica momentul. Sunt happy. Sa ne intindem pe spate, sa stam chill. Just chill.
O poza de la Londra, unde am fost vara asta si despre care nu am vrut sa povestesc pentru ca in momentul cand incepeam sa imi amintesc fugeam sa imi fac bagajele...
Imi las lumea si vin spre tine... Las totul in urma... Imi lepad hainele, cerceii, ceasul si bratara Ma simt mai usoara, Mai vie si mai fericita. Simt ca din coasta ta am fost rupta, Iar tot ce m-a tinut ma cere inapoi. Simt ca sangele tau ma striga, Ca sufletul tau ma asteapta, Ca tot ce are viata in tine ii lipsesc. Am gresit, dar ma intorc la tine.
... am fost intrebata aseara. Si mi-a venit in gand aceasta scrisoare a lui Beethoven adresata nu se stie cui... posibil catre o iubire "interzisa"...
Though still in bed, my thoughts go out to you, my Immortal Beloved, now and then joyfully, then sadly, waiting to learn whether or not fate will hear us - I can live only wholly with you or not at all - Yes, I am resolved to wander so long away from you until I can fly to your arms and say that I am really at home with you, and can send my soul unwrapped in you into the land of spirits - Yes, unhappily it must be so - You will be the more contained since you know my fidelity to you. No one else can ever possess my heart - never - never - Oh God, why must one be parted from one whom one so loves. And yet my life in V is now a wretched life - Your love makes me at once the happiest and the unhappiest of men - At my age I need a steady, quiet life - can that be so in our connection? My angel, I have just been told that the mail coach goes every day - therefore I must close at once so that you may receive the letter at once - Be calm, only by a calm consideration of our existence can we achieve our purpose to live together - Be calm - love me - today - yesterday - what tearful longings for you - you - you - my life - my all - farewell. Oh continue to love me - never misjudge the most faithful heart of your beloved.
ever thine ever mine ever ours
Nu stiu ce e mai rau: sa fii iubit de la distanta sau sa nu fii iubit deloc? Sa suferi ca nu esti cu persoana draga sau pentru ca persoana draga nici nu ai intalnit-o inca? :) Dar nu am sa compar situatiile, caci este imposibil de asezat un semn matematic intre ele. Daca sunt persoane diferite implicate, e clar ca nu se pot compara, iar daca asemenea intamplari au facut parte din viata aceleasi persoane, ele nu au fost in acelasi timp, deci persoana nu a mai fost aceeasi.
Cred ca cel mai important este ceea ce realizezi in timp ce astepti ca "fate will hear us", ce esti dispus sa sacrifici, ce esti dispus sa lasi in urma, ce faci pentru fiinta ta si pentru cele din jurul tau cat dragostea propriu-zis lipseste din viata ta. Asa rezisti.
You used to hold the door for me Now you can't wait to leave You used to send me flowers If you fucked up in my dreams
I used to make you laugh With all my silly shit I did But now you roll your eyes And walk away and shake your head
Ma plictisesc tare, asa ca am decis sa scriu despre barbati. M-am saturat sa fiu ironica doar cand vorbesc de trafic.
Sa nu vorbim totusi de potentiali, ci doar de categoria "never". Din aceasta categorie fac parte barbatii raci. E luna lor, asa ca asta e dedicatie pentru ei. Sa va saturati.
Asa... cum ziceam. Am terminat-o cu barbatii raci. Nu sunt intr-o doaga, nu ma apuc sa intreb care ti-e zodia cand te intalnesc, dar oricum am un al x-lea simt si stiu ce esti. Recunosc racul de la o posta. Cum? Pai imi place, imi place la nebunie posibilitatea existentei unui chin.
Vedeti voi, fac parte din acea categorie de femei care din cand in cand are nevoie de adrenalina sentimentala. Si intr-o relatie ma plictisesc repede de un tip care nu ma provoaca. Macar rational. Probabil de asta pana acum am atras multi nemernici. Oricum asta e alta poveste, alt post. Din dorinta asta de adrenalina, neuronii mei detecteaza foarte repede posibilitatea unei probleme. Asa ca il vad din departare cum se apropie si isi aduce cu el toate armele: nesiguranta, indecizia, secretomania, misterul atragator...
Ce pot sa zic? Sunt superbi, romantici, devotati, dar se hotarasc greu sa iti ofere aceste daruri. Pana atunci te tin pe jar. Mah, si arde! Te fac la psihic cu jocul lor, cu logica lor, cu modul lor de a te combate in ceea ce gandesti, in ceea ce ii pretinzi (de parca cine esti tu - ca inca nu ai fost aleasa). Acum sunt tandrii si atenti, in secunda urmatoare pot deveni indiferenti si pasivi. E o mica lupta pentru supravietuire pana se hotaraste un rac: rezista cine are nervii mai tari. Anul trecut crezusem ca ajunsesem in Nirvana - eram zen - nimic nu ma atingea si nu ma enerva. Eram in lotus oriunde ma vedeai. Ma intrebai de el imi aparea zambetul pe fata si vorbeam despre noi fara nici o emotie negativa. Pleca, se intorcea, eu asteptam cu rabdare. Zen. Dar bineinteles a gasit un alt mod sa imi taie jugulara. Si a castigat. Am depus armele si m-am decis: nu e de mine. Lupta cu un rac nu am cum sa o castig vreodata. Si atunci m-am hotarat: fara barbati raci.
Oricum daca esti norocoasa posesoare a unui rac devotat (sa ii spunem "dresat"), al tau e. Ce am cunoscut eu pot spune ca sunt niste persoane langa care merita sa iti traiesti anii, sa calatoresti, sa visezi, sa iubesti, sa inchizi ochii.
Am vrut sa scriu acest post ca un mic indrumar pentru cele care vor sa se faca cu un tinerel pe Copou, sau dimpotriva (ca mine) sa evite sa se afle intr-o situatie penibila. Intamplarea pe care am sa v-o povestesc e mai veche, de pe la inceputurile soferiei mele prin Iasi, dar pentru ca de curand m-am confruntat cu ceva asemanator in parcarea de la Mall un val de amintiri m-au navalit si m-au coplesit.
Abia imi luasem eu masinuta si dupa ce am depasit stadiul de matz speriat de traficul iesean, incepuse atat de mult sa imi placa sa merg cu masina asta incat drumul pana la serviciu mi se parea scurt si boring. Asa ca mai mergeam prin w/end cand era orasul mai gol si pur si simplu ma plimbam ascultand muzica. Normal cu Roxx cu mine. Unul din trasee era bineinteles si bulevardul Copou. Si intr-o seara tarziu, cum il coboram eu incet discutand una alta cu Roxx, apare pe banda din stanga un bmw. Mergand incet in ton cu mine. Nu ii dau atentie prea mare, sa nu inteleaga altceva. Soferul vede ca merg inca incet (prima greseala a mea) intelege altceva si isi incepe "jocul". Vine in fata mea franand, eu schimb banda, el iarasi in fata mea. Eu din prostie incerc sa scap de el si tot schimb benzile (a doua greseala), el normal le tot schimba in continuare crezand ca am inceput dansul imperecherii. Bine, inocenta de mine nu stia ce se petrece si crede ca bmw-ul vrea sa ii provoace nu-stiu-ce dauna la simplul opel... La primul semafor opreste langa mine si isi da geamul in jos. De dupa geamul transparent se observa doua figuri de sugari cu un zambet larg spre mine si Roxx. Normal ca ne incruntam si incepem sa comentam (nu prea tare) "... sigur, ti-a dat taticu' bmw... "
In final scapam de ei, noi continuandu-ne plimbarea spre Pacurari, ei intorcand sa faca din nou Copoul.
De curand am aflat ca (fara sa stiu) am flirtat pe Copou.. Uof, generatia asta tanara... Ce s-a intamplat cu vechiul flirt in bar? Cu ochi dulci si trimiterea unui pahar de martini?
Buuun. Sa zicem ca iti surade ideea unei astfel de cuceriri. Sau te plictisesti intr-o vineri seara si vrei sa faci ceva tampit de amuzant cu prietena ta... Inainte sa incepi acest sport extrem, trebuie sa ai in vedere urmatoarele lucruri:
ar fi bine sa ai masina sau sa te afli intr-o masina
se agata masini (bine, tipii din masini) si nu pietonii :)
orele pentru aceasta activitate sunt intre 22:00 - 24:00; atunci ai avea de unde alege, caci la 4 dimineata nu prea mai ai ce agata...
trebuie sa fii multitasking: sofer bun (nu te apuci sa iti omori motorul la vreun semafor, sa aproximezi distantele cand incepe jocul ala al imperecherii), sa zambesti, sa vorbesti cat trebuie (cu cine trebuie)
consum ridicat la masina (accelerarile/franile repetate fiind esentiale)
trebuie sa ai ochi buni in a aprecia varsta soferului, sa nu te alegi chiar cu unul care abia a facut 18 ani si si-a luat carnetul :)
Cum se face? Mergi cu masina.... de parca ai merge la plimbare (vedeti cum m-am bagat?...). Cand urci Copoul incepi sa analizezi masinile din jur si sa zambesti la cele care iti plac. Daca masinile nu au geamurile fumurii, incepi sa evaluezi si soferii. Daca sunt fete ca si tine, iti vezi de drum. Alea's concurenta :) Daca sunt tipi urati, accelereaza. Daca sunt tipi draguti, zambeste!
Sa ne oprim la cazul cu tipii draguti. Te deplasezi incet in continuare, in pas de plimbare, depasindu-l sau lasandu-l sa te depaseasca. Daca te-a depasit si vezi ca te asteapta, ca pune frana, e clar ca a prins momeala si a intrat in joc. Acum incepe dansul imperecherii la cocorii balcanici, improvizezi una alta, numai nu te busi in el.
Conversatia are loc la un semafor. Se pare ca sunt si aici reguli de conduita pentru fete: nu fetele dau primele geamul jos sau incep conversatiile. Normal ca daca e focul mare si de cum v-ati privit in faruri vi s-a pus pata unul pe altul, totul poate incepe si mult mai devreme, trageti pe dreapta intr-una din parcarile de pe margine, schimbati numere de telefon si va vedeti la nunta.
In orice caz te poti alege cu o iesire la o cafea sau, daca "dansul" asta dureaza prea mult sau doar masina iti place (soferul fiind un tanar pensionar cu pastilele abia luate), iti vezi de drumul tau suspinand dupa masina frumoasa, ca atunci cand erai la cura si salivai in fata cofetariei.
Tin sa multumesc Emiliei pentru ca m-a luminat si m-a mai invatat ceva. Sfaturile de mai sus le am de la ea :)
Acum ca incheiere as trimite si eu un sfat tipilor care au facut din asta o obisnuinta. Hai sa lasam agatatul de genul asta pentru seara tarziu pe Copou, ce ziceti? Sincer in parcare la Mall cand ma grabesc sa-mi fac treburile mele zilnice de femeie independenta e un loc tare nepotrivit. Si te pui cu cine nu trebuie: o moldoveanca apriga in trafic care e cuminte numai cand a dat boala peste ea!
Care mi-a marcat copilaria. Imi amintesc si acum cand s-a intors tata dintr-o delegatie si mi-a adus drept cadou prima mea caseta cu Michael Jackson, albumul Dangerous. Pana atunci aveam toata muzica lui doar pe benzi. Era cea de a treia caseta din colectia mea personala, in rand cu Depeche Mode si Queen.
Cand a venit la Bucuresti eram in culmea fericirii ca pot sa il vad in concert, cantandu-mi toate melodiile preferate, chiar daca nu eram pe stadion lesinand in rand cu fanele, dar vazandu-l la tv si dansand toata noaptea in sufragerie :)
Mama mereu imi aduce aminte cand vine vorba de Michael ca m-am imbolnavit odata foarte tare, aveam febra de vreo 40 de grade, nu prea stiam ce se petrece in jur, dormeam in continuu zi noapte, nu vorbeam cu nimeni, ai mei trageau de mine si ma intrebau ce m-ar face sa ma simt mai bine. Cica as fi cerut Badu'... adica sa imi puna tata banda cu albumul Bad (my favorite ;) ). Normal ca deliram la febra aia :D, nu imi amintesc cand am zis treaba asta, dar stiu doar ca intr-adevar am ascultat tot albumul si parca m-am simtit mai bine.
De la intamplarea aia ascult cam tot timpul muzica cand mi-e rau, cand sunt trista sau cand muncesc :)
Sper din tot sufletul sa nu ramana in memoria lumii ca negrul devenit alb, care s-a descompus incet-incet. Sau care a fost implicat in scandaluri de pedofilie, care a stat intr-un dulap de sticla, care a purtat masti, care si-a pierdut nasul, cel cu Neverlandul.
Sa fie mereu cel care avea cele mai tari videoclipuri la vremea lui, care facea adevarate show-uri in concerte, care facea pasii aia inapoi de ne innebunea pe toti (la acea varsta am decis ca ma marit cu tipul care va dansa un moonwalk ca Michael :D)....... Ne-a lasat muzica lui. De nepretuit. Sa nu uitam asta.
E un moment trist. Dar nu vom lua un moment de liniste. Vom face ca atunci cand ni-e rau. Vom asculta muzica.
Vad oameni indragostiti tinandu-se de mana. Altii se casatoresc. Altii se muta impreuna. Altii pur si simplu isi incearca norocul la o intalnire.
Fiecare risca. Riscam de cand ne trezim si ne incepem ziua, dar in privinta dragostei simt ca riscam cel mai mult.
De aceea admir oamenii care au curaj si merg inainte si risca mereu. Care fac ce simt. Care indiferent de cate ori au fost dati la pamant, a doua zi se trezesc si risca din nou. Care au curaj sa se duca la cel pe care il/o iubesc si sa il aleaga pe el/ea.
Poate dragostea este o ampla afacere, in care trebuie sa iti faci publicitate buna ca sa obtii ce iti doresti, in care trebuie sa stii clar carei piete te adresezi, in care trebuie sa mai si pierzi ca sa capeti experienta, sa risti insa si mult ca sa obtii la sfarsit un profit mare. Poate nu trebuie doar sa stai cu mainile incrucisate si picior peste picior si sa astepti sa vina :) Dar si pentru asta iti trebuie curaj. Admir oamenii care il au.
Care raman cu speranta in suflet ca exista o ordine pentru fiecare. Care cred ca nu li s-au terminat sansele la fericire. Care nu au spus de cativa ani "te iubesc" dar simt iubire.
It was two weeks after the day she turned 18 All dressed in white, going to the church that night She had his box of letters in the passenger seat, Six pence in her shoe Something borrowed something *blue* and when the church doors opened up wide she put her veil down trying to hide the tears oh she just couldn’t believe it she heard the trumpets from the military band and the flowers fell out of her hands
Baby, why'd you leave me, why'd you have to go I was counting on forever, now I'll never know I cant even breathe It's like I'm, looking from a distance, standing in the background Everybody's saying, he's not coming home now, This can't be happening to me This is just a dream
The preacher man said let us bow our heads and pray lord please lift his soul and heal this hurt then the congregation all stood up and sang the saddest song that she ever heard then they handed her a folded up flag and she held on to all she had left of him oh and what could’ve been and then guns rang one last shot and it felt like a bullet in her heart
Baby, why'd you leave me, why'd you have to go I was counting on forever, now I'll never know I can't even breathe It's like I'm, looking from a distance, standing in the background Everybody's saying, he's not coming home now, This can't be happening to me This is just a dream
Oh,Oh Baby, why'd you leave me, why'd you have to go I was counting on forever, now I'll never know Ohh i'll never know
It's like I'm, looking from a distance, standing in the background Everybody's saying, he's not coming home now, This can't be happening to me This is just a dream
L-am auzit usor spunandu-mi in soapta ca sa nu se poate. Refuzul suprem.
In fiecare noapte de atunci am acelasi vis. Cinci impunsaturi de ace in cinci locuri diferite ale ochiului. Aud cum bisturiul taie, cum chiureta curata. Doctorii isi misca maine rapid deasupra mea. Vorbesc despre serialul de aseara. Sunt un simplu obiect intr-o lumina orbitoare. Mana asistentei ma tine strans sa nu ma misc. Simt si totusi nu e ochiul meu. Sunt bandajata toata, plina de sange, totul ma doare ingrozitor si simt ca nu mai am aer. Ma zbat in pat sa pot respira si sa deschid ochii. Cand revin in camera mea surda e ora 6 dimineata. In fiecare dimineata.
Imi urmez rutina posomorata de dimineata: dus, lapte si masina. Alta data eram mai in afara legii si parca eram mai plina de viata. Cafea, tigara si un curs ciudat despre care oricum stiam deja totul. Imi suna in urechi Debussy in timp ce ma tarai prin trafic. Simt ca partea stanga a corpului meu e paralizata, ca inima a incetat sa mai bata, ca un plaman nu mai respira, ca un brat nu se mai misca, ca stanga fetei mele se schimonoseste si se lasa incet in jos. Nimic nu va mai fi la fel dupa accidentul acela. Nimic nu va mai fi la fel fara el.
L-am privit in ochi cand si-a luat ramas bun. Acei ochi nu ai cum sa ii uiti. Privirea care pleaca. Care te lasa pentru moment. A intins degetele mainii stangi spre fata mea, spre buzele mele, dar nu a ajuns sa le atinga. Pana sa vin in intampinarea lor era deja plecat si mana deja cazuta. Ochii i-au ramas in schimb deschisi. Catre mine.
Sunt intr-o lume fara el. Ma rog si vreau sa uit. Pana cand imi vine randul sa il urmez.
Fenomenul Twilight m-a ajuns si m-a lovit tare :) Cand abia a aparut filmul nu prea mi-a atras atentia, insa dupa ce am vazut trailerul si am auzit ce "isterie" a starnit, m-a pus pe ganduri. Iar actorul principal chiar e prea bun ca sa nu vezi filmul macar din curiozitate :D
Filmul e realizat dupa cartea Twilight si se pare ca va avea si o continuare, urmand saga autoarei Stephenie Meyer. Desi e un film dupa o carte, e foarte bun si interesant realizat. Respecta actiunea prezentata in carte, doar unele scene sunt putin diferit construite pentru a avea un impact mai bun la public. Iar coloana sonora si muzica din scenele cheie sunt alese foarte bine.
Normal ca am auzit persoane care au fost dezamagite ca personajul principal din film nu e la fel conturat ca cel din carte, ca ii lipseste din romantism si umor, insa in 120 min de film nu prea poti cuprinde replicile dintr-o carte de 300 pagini. In plus cred ca au timp sa se revanseze cu urmatoarele filme ce vor aparea sa arate romantismul lui Edward ;) Desi mie personal mi s-a parut foarte romantic si in film.
Anyway, am citit si cartile, mai bine zis le-am respirat in 5 zile, asta pentru ca nu mai aveam rabdare pana apareau toate filmele sau macar cel din noiembrie (New Moon) ;)). M-am bucurat sa aud ca vor face film inclusiv dupa ultima carte publicata, pentru ca altfel nu ar fi avut nici un farmec intreaga poveste. Asta pentru ca desi fiecare carte se incheie "frumos" si ar putea marca un final fericit, ultima carte este cireasa de pe tort in privinta relatiei centrale. Sa dezvolt...
Prima carte (Twilight) e "incalzirea", cei doi se cunosc, se indragostesc, sunt momente minunate, ca la inceput ;) Cea de a doua (New Moon) lasa loc nesigurantei in relatia celor doi, de fapt e un test pentru o viata fara dragostea ce i-a legat. A treia carte (Eclipse) aduce un test si mai mare pentru cei doi, anume o a terta persoana in relatie. Bineinteles ultima carte (Breaking Dawn) marcheaza ajungerea la maturitate a dragostei dintre Edward si Bella.
Nu stiu daca am vreo carte preferata, insa pot spune doar ca New Moon si Eclipse m-au intristat la maxim si daca nu ar fi fost Breaking Dawn as fi ramas cu un gust amar dupa plecarea lui Edward (din New Moon) - care ii da prilejul autoarei sa ilustreze suferinta Bellei intr-un mod prea sadic pentru inima mea slaba - sau dupa ezitarile Bellei (din Eclipse) intre Edward si Jacob - care i-au facut pe unii sa considere ca Edward nu lupta destul pentru dragostea ei.
De aceea cel mai mult mi-a mers la inima Breaking Dawn, pentru ca se face lumina in sentimentele bietei fete :D si pentru ca are ocazia sa faca din personaj o adevarata eroina puternica.
Cat despre Edward.... vampirul..... un ideal.... nu stiu care a fost intentia scriitoarei cand l-a creat, insa pentru mine reprezinta acel ceva care incearca sa isi depaseasca conditia; pentru ca in sinea sa se vede ca un damnat, fara suflet, o masina de ucis.... Iar ceea ce il salveaza de la tot ce gandeste rau despre sine este dragostea vesnica ce i-o poarta Bellei si felul in care aceasta se manifesta.
Mda... fantasy...
Astept cu interes sfarsitul lui noiembrie sa vad New Moon, continuarea din saga Twilight, sper sa nu fiu dezamagita si macar ce am gasit bun in primul film sa se mentina si in al doilea. Sper sa nu exagereze cu scene triste, daca totusi o vor face sa puna macar muzica buna :) Vin cu o propunere :)
... in sufletul meu. Chiar si cand e innourat afara si simt ca nu imi lipseste nimic. Cerul e un albastru frumos, pamantul parca e tot verde, iar eu sunt la mijloc prinsa intre cele doua culori, strivita de ele si inghitita in infinit. Timp in care, tot ce ma deranjeaza zi de zi parca sunt lasate undeva in alta lume. Sau dimensiune.... Si imi doresc ca primavara sa nu se mai termine...
"Nu ar trebui sa-ti ingadui niciodata sa te prabusesti, pentru ca daca faci asta vei avea tendinta sa o tot repeti. Trebuie sa te mobilizezi sa ramai puternic. (...) Locul de odihna al mintii este inima. (...) Rugaciunea si meditatia sunt doua lucruri diferite. In rugaciune vorbesti cu Dumnezeu, in meditatie Il asculti." (Mananca, roaga-te, iubeste - Elizabeth Gilbert)
"I object to violence, because when it appears to do good, the good is only temporary. The evil it does is permanent. "(Gandhi)
In fiecare zi trebuie sa luptam cu egoul nostru si sa incercam sa facem ce e corect. In fiecare zi este o ocazie pentru a ne exersa o virtute. Cateodata s-ar putea sa nu reusim sa rezolvam problema, chiar daca am facut ce era corect, dar macar ne-am straduit. Macar am facut partea noastra de bine.
Si din fiecare situatie mai trista, va iesi ceva bun, chiar daca la prima vedere acest lucru nu este evident.
To see you when I wake up Is a gift I didn't think could be real. To know that you feel the same as I do Is a three-fold, Utopian dream.
You do something to me that I can't explain. So would I be out of line if I said "I miss you"?
I see your picture. I smell your skin on The empty pillow next to mine. You have only been gone ten days, But already I'm wasting away. I know I'll see you again Whether far or soon. But I need you to know that I care, And I miss you.
Citeam azi dimineata site-ul unei reviste de femei din UK si am dat peste un articol interesant: 7 moduri nasoale in care poti fi parasita. Why men are pigs?
1. Tipul vine la ea la serviciu si se desparte de ea de fata cu colegii ei de serviciu.
2. Tipul se desparte de ea la telefon, in timp ce era cu alta. Aceasta "alta" tzipa la el (incat se auzea prin telefon) sa ii spuna "fostei" pe cine iubeste el de fapt.
3. Au rupt logodna pe chat.
4. Asta e tare! Parintii lui cumparasera bilete de avion pentru toti 4, la o nunta. El s-a gandit ca ea nu ar trebui sa vina la nunta insa nu a avut "zi balls" sa ii spuna acest lucru. Au ajuns la aeroport, ea s-a trezit ca biletul ei a fost anulat de catre el si a trebuit sa se intoarca de la aeroport cu un taxi, pentru ca tot el nu a vrut sa ii dea masina - pentru ca masina nu era automata, iar ea nu stia sa o conduca.
5. The pig o pune pe una din prietenele ei sa ii dea marea veste. (Halal prietena...)
6. Ea este parasita de doi tipi cu care se vedea in acelasi timp; se pare ca cei doi au aflat ca fac share pe o resursa comuna ;)) (La faza asta nu o compatimesc prea tare... :D)
7. Ea il suna de ziua ei ca sa i se spuna "La multi ani!"; in schimb ii raspunde o prietena de a ei care ii explica ca acum el formeaza un cuplu cu ea. Bineinteles fata nu isi uita manierele si ii ureaza la sfarsit si cele cuvenite :)
Sunt sigura ca exista mai mult de 7 variante in lumea asta... Sa nu uitam "clasicul" post-it pe care l-a primit Carrie cand a fost parasita de Berger... Dar pe cat sunt barbatii de inventivi sa iasa dintr-o relatie, la fel de bine se descurca si sa treaca peste una daca ei sunt victima. Citeam tot acolo o metoda foarte buna sa pui punct si sa mergi mai departe, pe care un tip spunea ca o aplica. Cred ca trebuie sa ciulim urechile si sa mai invatam de la ei:
"Mi-am impus o regula: cel mult trei saptamani sunt deprimat si apoi daca mai sunt sentimente negative incerc sa ma focusez pe cele pozitive; la urma urmei relatia cu ea este si o reflectie a persoanei mele."
In acest weekend m-am bucurat de liniste. In mare parte pentru ca m-am operat si a trebuit sa stau in casa si sa nu fac nimic. In prima zi dupa operatie am stat numai in pat si am ascultat tv-ul :) desi aveam pregatite o gramada de filme bune sa fie vizionate in perioada de recuperare. Acestea au devenit folositoare abia dupa ce mi-am mai revenit si am putut deschide ochii. Asa ca mi-am facut un weekend stil Gilmore: cu ciocolata, chipsuri si guacamole, bake rolls, martipan, sandwichuri, Snatch, Funny Face, Confessions of a Shopaholic (mi-am adus aminte ca mi-e atat de dor sa colind prin magazine...), Yes Man. Lenea cica e un pacat capital, dar sincer e necesara cateodata. Atunci cand e vremea mohorata afara, cand nu te vezi in stare sa te imbraci sa iesi in oras, cand nu vrei sa ii raspunzi la telefon, cand te inchizi in tine departe de toata lumea, cand crezi ca nu mai sunt sanse sa iesi la lumina. Dar si atunci cand visezi la zile senine de primavara, la schimbari, la lucruri bune ce vor veni.
Unde tragem linie cand e vorba de ceea ce suntem in fata celorlalti? Cat aratam si cat e mai bine sa tinem pentru noi? Cat te deschizi in fata unei persoane noi? Unde este limita care te salveaza de la a nu fi considerata o persoana inchisa, sau prea deschisa...?
Am remarcat ca oamenii pe masura ce te cunosc tind sa te puna intr-o cutie, sa iti lipeasca o eticheta in frunte, din care cu greu te mai scot. In orice situatie: daca le vorbesti despre tine, dar si atunci cand preferi sa fii discret. Si cred ca situatia cea mai nefavorabila e atunci cand oferi detalii, pentru ca in cazul al doilea macar te eticheteaza drept infumurat(a)/ingamfat(a)/ciudat(a) si ai scapat. Detaliile ii fac sa iti coloreze mai tare cutiuta cu numele tau. Si o coloreaza prost.
La mine conteaza prima impresie. Asta pentru a stabili daca am sau nu chef sa cunosc mai departe persoana respectiva. Dar cand am chef devin o persoana plina de toleranta in a descoperi pe cel din fata mea.
Inainte ma deranjau cutiile si etichetele, mai ales cele prost aplicate, si preferam sa pastrez totul despre mine pentru mine. Acum simt diferit. Cine are chef de etichete, e clar ca nu are chef sa ma cunoasca! Asta e, no problem!
Petrecem o viata intreaga sa ne cunoastem pe noi insine, sa intelegem cine suntem si ce facem aici, incat mi se pare atat de stupid sa emitem pareri legate de altii cand inca suntem un mister pentru noi insine.
Btw, imi place sa beau tequila si sa dansez pe mese =)).
Mesaj de la el. Puls ridicat. Reply. Dus. Dezordine in dulapul cu haine. Intins parul. Machiat. Jos la scara el langa taxi. Cafenea. Prieteni. Espresso and juice. Marlboro lights. In bratele lui. Doar privirea lui. Mana mea in mana lui. Marlboro lights. Aceeasi tigara cu el. Desi nu ii place. Club. RedBull. Tequila. Tequila. More Marlboro. Lights. Muzica tare. Aglomeratie. Camera se invarte. Din cauza ca sunt in bratele lui? More tequila. Tequila. Vodca + orange juice. Indescifrabil. Afara. Racoare. Marlboro. Taxi. Acasa. In bratele lui.
... in my soul.... NOT!!!! Mai exact pe strazi, mai exact pe toate strazile din Iasi. Iar groapa este un cuvant "light": mai potrivit ar fi crater. Dupa trecerea iernii (grele :D) strazile Iasiului sunt ca niste site, iar cele care au cel putin 2 benzi s-au transformat intr-o singura banda, masinile reusind sa circule doar pe mijlocul ei sau sa faca un asa zis zig-zag jucand "cine ocoleste cele mai multe gropi fara sa isi strice masina". Desigur ca jocul e mai interesant cand ploua, cand toate craterele de pe strazi sunt acoperite de apa, si e si noapte - ca nimeni nu prea se intoarce acasa inainte de 5. Atunci mintea ta de Robocop scaneaza intens toate coltisoarele prafuite ale memoriei in cautarea unei harti cu gropile pe care le-ai observat dimineata in drum spre serviciu. Daca nu ti-ai luat pastila de Memoplus cu siguranta dai cu roata in vreo 2 gropitze.
E si mai exciting cand trebuie sa mergi pe o ruta pe care nu ai facut-o recent! Personal am ramas masca cand aseara coboram podul Nicolina pe prima banda pentru a merge la Kaufland si inainte sa fac dreapta sa cobor, am oprit efectiv masina pentru ca am observat cu stupoare ca toata banda era un intreg crater pe care daca il luai sigur iti sarea o roata sau iti spargeai baia de ulei. Asa ca daca aveti treaba la Kaufland, e mai bine sa mergeti pe banda din mijloc si cand vreti sa coborati podul, schimbati banda pe ultima suta de metri. Va scapati masina!!!
Stiu ca e prea tarziu sa ii multumim primarului Nichita pentru tot ce a facut pentru noi. I-am multumit alegandu-l inca o data. Trebuie sa asteptam primvara ca sa inceapa din nou santierele pe drumurile din Iasi. Santiere ce au fost si anul trecut, dovedind inca o data maiestria si calitatea lucrului "bun" facut in Romania. Caci e mult mai usor sa carpesti cu materiale ieftine si sa bagi in buzunar echivalentul asfaltarii intregului bulevard ;)
De ce le place unora sa parcheze pe doua locuri? De ce cei care fac un asemenea gest sunt deobicei tipi cu ceafa lata sau femei? De ce trebuie sa fie astfel de femei ca apoi sa existe o regula cu privire la comportamentul sexului slab in trafic?
Horoscopul nu trebuie citit; tocmai am aflat ca luna ianuarie e cea mai buna luna a mea din tot anul! Cata presiune! :D
Cat are de gand euro sa mai creasca?... Mami! vreau acasa!...
Le multumesc celor de la cablu ca au scumpit abonamentul si mi-au taiat din programe... si celor de la internet pentru sictirul cu care sunt intampinata de fiecare data cand aduc in discutie schimbarea abonamentului... In tara asta serviciile sunt de toata bafta....
Benzina s-a ieftinit, insa taxiurile au scumpit tariful ;) - uber!
Cand au de gand cei de la Rammstein sa mai scoata un album? As vrea sa vina pana la Budapesta intr-un concert - Berlinul "suna" departe :)
Aud zilele astea de programatori care sunt dati afara din cauza recesiunii...
Vreau sa vina primavara, sa fie totul verde, sa fie mult soare, iar ziua sa fie mai lunga...
