joi, 30 octombrie 2008

Concertul meu de vis Metallica

  • Die, Die My Darling
  • Hero Of The Day
  • Bleeding Me
  • The Day That Never Comes
  • Sabbra Cadabra
  • Saint Anger
  • Sad But True
  • Fuel
  • Some Kind Of Monster
  • Wherever I May Roam
  • My Apocalypse

... pentru ca acum 10 ani ai mei au considerat ca eram prea mica sa ma lase de capul meu in Bucuresti la concert. Aveau dreptate. Insa anul asta nu am mai avut nici o scuza. Asa ca pana am sa ii vad pe bune, imi imaginez cam ce mi-as dori sa aud. Nu sunt singurele preferate, dar cred ca sunt foarte energice... :-)
... astept ziua cand il voi vedea pe Kirk cum isi face de cap pe scena cu chitara lui... that day will come...
... una din cele mai faine melodii ale lor... enjoy!


joi, 9 octombrie 2008

Ganduri pentru el

Singuratatea nu te-nvata ca esti singur, ci singurul...

De oameni ma separa toti oamenii.

N-as putea iubi decat un intelept nefericit in dragoste...

Viata-i eterica si funebra ca sinuciderea unui fluture.

Mi s-a facut inima ca ceara si se topeste inlauntrul meu.

Nefericirea de a nu fi destul de nefericit...

Nu exista boala de care nu ne-ar vindeca o lacrima ce-ar incepe sa cante...

A suferi e modul de a fi activ fara sa faci ceva.

Iubirea ne arata pana unde putem fi bolnavi in cadrul sanatatii. Starea amoroasa nu-i intoxicare organica, ci metafizica.

Sunt priviri feminine care au ceva din perfectiunea trista a unui sonet.

Echivocul iubirii pleaca din faptul ca esti fericit si nefericit in acelasi timp, chinul egaland cu voluptatea intr-un vartej unic. De aceea, nefericirea in dragoste creste cu cat femeia te intelege si te iubeste mai mult. O pasiune fara margini te face sa regreti ca marile au fund, si dorul de scufundare in nemarginit il stingi in nesfarsitul azurului. Cerul macar n-are granite si pare facut pe masura verticalei sinucideri.

Prin orice lacrima ne priveste Dumnezeu.

Nu ma simt "acasa" decat pe tarmurile marii. Caci nu-mi pot construi o patrie decat din spuma valurilor. In fluxul si refluxul gandurilor, stiu eu prea bine ca nu mai am pe nimeni: fara tara, fara continent si fara lume. Ramas cu suspinele lucide ale iubirilor fugare in nopti care impreuna fericirea cu nebunia.

(E. Cioran)


sâmbătă, 4 octombrie 2008

Rezolutii


Desi nu e vremea rezolutiilor pe un nou an, astazi am sa fac asa ceva. Am pus niste post-uri mai vechi, de pe alt blog, de anul trecut, pentru ca am considerat importante niste concluzii la care ajunsesem in acea perioada. E posibil pe parcursul anului sa le mai fi uitat.

Timpul trece repede si nu avem timp sa asteptam si nici sa uitam sa ne pretuim.

Visele sunt facute sa fie daramate.

Prima trebuie sa mi-o repet in fiecare dimineata, iar de a doua trebuie sa scap :) Tot ce va sta in puterea mea voi realiza, caci daca apar obstacole in calea viselor mele, ele nu sunt acolo decat sa faca o selectie: intre cei care doar incearca si cei care vor cu adevarat. Obstacolele nu sunt puse pentru a ne impiedica sa ajungem unde vrem, ci doar sa dovedim (si sa ne dovedim) ca asta ne dorim cu adevarat. Iar pentru lucrurile pe care mi le doresc cu adevarat voi merge pana la capat.


Ce as vrea sa schimb in viata mea...
  • sa citesc mai mult
  • sa calatoresc mai mult
  • sa merg la concerte
  • sa fac mai multa miscare (si sa mai imi scot fundul din masina)
  • sa mananc mai sanatos
Sper pana la sfarsitul anului sa termin toate cartile care stau pe la mine prin camera si asteapta sa isi gaseasca rostul in viata asta. La numar sunt cam 10... plus - minus una...

Iar in viata asta sper sa ajung sa vad...
  • New York
  • Tokyo
  • Egipt
  • Londra
  • LA
  • Maroc
  • Moscova
  • Istanbul
  • Ierusalim
  • Dubai
  • Cancun
  • ...
The first step to getting the things you want out of life is this: Decide what you want.

Idei... noi... (post vechi)

Odata un om s-a indragostit de o pustoaica. Ii placea cum scria. Cuvintele ei izbucnite din suferinta il faceau sa o iubeasca la nebunie. Simtea ca prin tot ce scria ea il intelegea mai bine ca oricine. Asa ca ea i-a scris o poveste de dragoste. Il privea si il iubea si ea. De aceea nu a ales pana la urma finalul initial, gandit in nopti pline de lacrimi, ci unul in care lumea avea sens si urma sa ii dea speranta.

Am citit si eu povestea ei......... am trait povestea ei............ dar cu finalul initial :)

Zapada ma intristeaza, iar aici a nins tot weekendul.... Imi aminteste parca de tot ce mi-am dorit de cand aveam cativa ani si nu am reusit sa fac pana acum. Din vina mea sau pentru ca asa a fost sa fie. Visele sunt facute sa fie daramate. De aceea am invatat sa nu mai fiu dezamagita cand visele construite cu altii nu mai reusesc; dar inca nu m-am obisnuit sa nu ma mai intristez cand visele mele nu ma fac sa ajung acolo unde vreau.
Eram vesela intr-o iarna pe strazile Parisului. Am vrut sa ajung din nou acolo cu el, sa impart intreaga dragoste care am simtit-o in acel oras.... dar e prea tarziu... Si pentru regrete, si pentru dragoste.....

Ganduri (post vechi)

Cateodata uit ce e important pentru mine, ce ma tine in viata, ce ma face om... Imi pare rau ca in viata trebuie sa suferi pentru evolutie. As fi vrut eu sa fac regulile in viata asta... Nu prea stiu ce e rabdarea, iar vara asta am avut un razboi cu limitele mele. Trebuie sa recunosc ca am luptat admirabil, iar trupele mele s-au intors victorioase... Dar in final s-a dovedit victoria mea de-a dreptul inutila. Ma bucur cateodata in sinea mea ca am ramas cu ideea ca vara asta am realizat ceva important. Chiar daca in final parca pierdusem totul. Desi niciodata nu voi uita vara asta... Praf, release-uri, munca, orase aglomerate, agitatie, griji, lacrimi... asteptare....

Nu mai vreau sa aud filosofii cu iz oriental, in care femeia asteapta :) In care sufletul barbatului, un vesnic vanator si calator de altfel, trebuie sa isi gaseasca rostul si apoi sa se intoarca... In care ea se uita zilnic in zare dupa el.... In asta sta feminitatea, iubirea si gingasia care ne sunt caracteristice? Inseamna ca ar trebui sa ma opresc din a fi sarcastica atunci cand vad titluri prin reviste de genul "Cum sa fii mireasa perfecta!" si inimioare in reclamele luminoase de la farmacii, nu?

Timpul trece... mai repede parca decat inainte... nu ne permitem sa asteptam si nici sa nu ne pretuim....

miercuri, 1 octombrie 2008

Filme de suflet

  • Closer
  • Love actually
  • The way we were
  • Our story
  • Original sin
  • Breakfast at Tiffany's
  • Lost in Translation
  • The Notebook

... ordinea nu prea are importanta... sper sa mai adaug.

Inceput de octombrie


E una din acele zile cand lucrezi o gramada si nu se cunoaste nimic... Am stat vreo 5 ore cu o compilare ca sa imi crape la sfarsit si sa nu o pot rezolva in seara asta... Sa plec acasa cu sentimentul de inutilitate... Ca a trecut o zi si parca nu am muncit mai nimic astazi. Macar daca as fi avut vreo revelatie... A fost insa soare astazi. Acel soare de toamna de care ziceam, pe care il ador. ITI MULTUMESC!! Mi-a adus zambet pe fata. Mi-a mangaiat ochii si mi-a zis ca totul va fi in ordine, ca totul se rezolva si va fi bine. Iar eu am crezut. M-am simtit mai protejata ca niciodata, mai mult si decat atunci cand el ma strangea de mana in soarele timid de primavara si ne faceam loc printre oameni in drumul spre statia de tramvai...



Astazi in timp ce asteptam compilarea sa se termine am "gugalit" dupa blogul unei prietene sa mai citesc si sa mai treaca timpul. Cum nu stiam exact adresa, am dat eu la search numele ei, niste cuvinte cheie si bineinteles cuvantul magic "blog". Am dat insa peste blogul unei cunostinte din liceu. Mi-a lasat un sentiment ciudat sa ii citesc blogul si sa vad ca in viata ei e acelasi baiat cu care era dupa liceu, chiar daca a plecat in Italia, apoi in Belgia, chiar daca pare interesanta cariera ei si hobby-urile ei... Si m-am gandit ca e adevarata faza cu ce ti-e scris... Ca nu prea conteaza cate greseli faci (dependenta in relatie, identificarea persoanei tale cu a partenerului, punerea nevoilor lui inaintea alor tale etc.) unde e dragoste mare, se merge inainte, in timp. Anyway, am citit, am zambit, am inchis.

Am plecat cu gandul ca maine voi fi mai productiva. Iar faptul ca traficul a fost mai ingaduitor astazi cu mine decat in alte dati, am ajuns acasa cu gandul ca intr-adevar lucrurile nu sunt atat de tragice si vor urma zile senine. Indiferent de meteo...