marți, 30 septembrie 2008

Nevasta ideala


Sa nu va prind ca faceti altfel!!!!!!!!!!!! =))

luni, 29 septembrie 2008

Un sunet trist

Cateodata nu gasim un erou. Poate pentru ca nu cautam unde trebuie. Inauntrul nostru... Suntem prea speriati ca vom gasi un mare gol si ne indreptam atentia spre in afara. Eu am pierdut un "hero". Sau cel putin asa cred acum, caci in fiecare moment din viata cand simteam asa, s-a dovedit mai tarziu ca nu am pierdut nimic. Poate din cauza asta nu pot zice ca am regrete.

Nu si astazi. Unul. Fata de mine. Ca am ajuns fara ajutorul nimanui din nou intr-o situatie neplacuta si desi prevedeam ca asa se va intampla am preferat sa traiesc momentul si sa aman rezolvarea problemei, sa aman inevitabilul. Nu stiu daca am sa cresc mare si nu am sa mai repet aceasta greseala.

Dar astazi pot spune doar atat....




luni, 15 septembrie 2008

Astenie de toamna




A venit frigul... toamna... ploaia... vantul rece... Scolarei grabiti cu umbrelute colorate si ghiozdane mai mari ca ei. Nu imi place toamna, ma deprima, ma face sa fiu serioasa si sa uit sa rad. Imi place doar acea toamna cu soare care nu mai arde, galben si frunze uscate pe jos. Un vanticel usor si caldut. Imi place acea toamna cand nu e rece si uiti de dogoreala din vara. Cand iti permiti sa mergi pe strada in fusta, cu o pereche de pantofi si o jacheta colorata, sa mergi la cursuri si apoi intr-o pauza la cafea. Sa vorbesti verzi si uscate cu colegele de suferinta... S-au dus acele timpuri. Acum stau in masina cate 45 de minute pana sa ajung la serviciu, stau 8 ore in fata calculatorului si fac poante cu sefu'... Imi amintesc cand stateam in Puskin, in camera 51 din P8, unde nu mai aveai loc sa arunci un ac... Cand ne adunam la un vin fiert la Gilmore Girls sau jucam Risk. Acum ma duc la nunti si fac credite :) (fara nici o legatura una cu alta).

Ador insa sa aud ploaia pe asfalt, pe frunze, pe tabla de la geam... incet, ritmic si continuu... Spre deosebire de furtunile din vara, nebune si pline de fulgere. Sunetul ploii ma linisteste. Simt ca voi gasi o motivatie, ca un an in plus la varsta imi va aduce si un pic de intelepciune. Ca am mai lasat in urma rana din "palma" si ca trebuie sa imi urmez calea mea. Clara.