miercuri, 23 iulie 2008

Ganduri pentru azi

  • As vrea cateodata sa citesc mai usor unele persoane, ca sa nu mai fie nevoie sa pun intrebari, sa pot sa ma detasez si sa am libertatea sa ma bucur doar de faptul ca respir.
  • As vrea oamenii sa specifice cateodata mai clar ce isi doresc, ca sa obtina acel lucru printr-o cale mai usoara.
  • As vrea sa mi se raspunda la unele mailuri...
  • As vrea sa gandesc pozitiv si nu realist, caci azi am aflat ca poate iesi un fir de iarba si din piatra seaca. Daca raul este sa vina, mai bine sa suferim doar cand se intampla, nu sa ne facem si griji ca va veni (E buna povestea cu drobul de sare...).
  • As vrea sa cred ca poate fi si bine.
  • As vrea sa ma schimb mai repede si sa invat mai multe.
  • As vrea sa am mai putine asteptari, iar dezamagirile sa nu mai apara.
  • As vrea sa uit vara trecuta.

Just because I'm losing doesn't mean I'm lost...
Just because I'm hurting doesn't mean I'm hurt...

marți, 22 iulie 2008

Salvati-ma de.... taxiuri

Mda... sunt fericita castigatoare a unui loc in traficul infernal din Iasi. Stiu, o sa ziceti ca e parfum pe langa Bucuresti si ca ar fi bine sa ma multumesc cu ce e in Iasi. Am sa va dau dreptate si am sa va completez spunand ca prosti sunt peste tot. Desi cred ca traficul de aici se indreapta spre cel care este acum in Bucuresti si trag aceasta concluzie prin faptul ca atunci cand am venit la facultate in orasul cu cele 7 coline (observati cat sunt de poetica) situatia statea cu totul alta. Iar Bucurestiul era atunci cum este Iasiul acum.

Bine, cred ca pot sa trec si peste asta, chiar daca suntem multi, chiar daca mergem greu, chiar daca astepti cateodata de 3 ori la un semafor la cat de lunga este coada.... Totul pana la soferii de taxiuri care marea lor majoritate sunt pe strada ca sa iti puna tie viata in pericol. Sincer, daca ar fi un joc drumul la serviciu in fiecare dimineata, ei ar fi obstacolele pana la punctul final al nivelului.

Cea mai tare intamplare pe care am avut-o cu unul a fost ieri la Podul Nicolina, cand ieseam de pe el si vroiam sa ma duc la Kaufland. Ora 5 e ora critica. Full de masini, ce sa iesi sa faci stanga. Well, taxiul din spatele meu nu intelege ca eu stau si astept masinile sa treaca si ca nu ma fardez in oglinda sau vb la mobil. Nu, el nu are rabdare, ma claxoneaza ca sa ies si cand vede ce tupeu de pitzipoanca am ca nu vreau sa ies din intersectie chiar daca trec masini, se hotaraste sa vina langa mine, sa iasa cum stie el. Bineinteles ca el poate, caci noul cod rutier da prioritate taxiurilor, nu tramvaielor, in caz ca nu stiati. Bine... Imi blocheaza complet unghiul de vizibilitate pe partea dreapta, cineva din trafic imi face loc sa trec, eu nu vad nimic ca lumea din dreapta, intru in intersectie, iar unul tocmai depasea un camion si venea cu viteza pe banda pe care ma angajam eu....

Ca prin urechile acului am scapat. Eu am franat, ala s-a dus mai in camion si intr-un fel am incaput toti pe strada... Taxiul nici o treaba... El era bine merci. Normal ca mi-am luat portia de injuraturi, am plecat capul si mi-am cerut scuze si normal ca din toata situatia femeia de la volan a fost cea nesabuita.

Asa ca din acel moment mi-am zis ca am sa imi dau de acum geamul jos la masina si daca cineva are de comentat de ce astept in intersectie am sa le explic cu voce tare (nu prin semne neortodoxe) ca nu pot iesi si ca un bou imi blocheaza vizibilitatea. Si sa ii multumeasca lui de ce nu ies.

Inteleg ca domnii taximetristi sunt saturati sa stea toata ziua in traficul mirific din Iasi, ca nu mai au rabdare si daca ar putea ar merge ca pe autostrada si in oras. Domnilor, pot merge mai repede, dar din intersectie tot la fel se iese!!!! Te uiti in stanga, apoi in dreapta si iesi. Si nici 100 la ora nu poti avea cand iesi!

Ma gandesc ca un test pentru cei ce vor sa fie taximetristi ar mai face o selectie. Si periodic ar fi fain sa mai dea testul de circulatie cu regulile din trafic, ca sa isi mai aduca aminte ca nu poti parca oriunde, ca nu iesi din parcare fara sa dai prioritate (pentru ca tu esti nea cu taxiu'), care sunt prioritatile.... Ca noi presupunem acum ca ei le-au uitat, nu ca le incalca cu buna stiinta, ca deh! el e cu masina aia galbena...

Am alergie la orice masina galbena de acum....

joi, 17 iulie 2008

Dor de vacanta

Astazi doua prietene mi s-au intors din concedii. Povestiri, poze.... Vreau si eu! Oficial mi-e pofta de concediu! Anul trecut am avut o vara tare "interesanta", fara nici o calatorie, iar acum astept ca nu stiu ce sa plec, sa imi fac bagajul si sa ajung la aeroport :) Bine, nu asta e partea interesanta a vacantei, dar inceputul mereu este agitat si fain.

Vreau sa fiu unul din acei turisti care face poze precum asiaticii, care nu isi uita incarcatorul de acumulatori acasa in Ro, care viziteaza in sfarsit orase in timpul verii cand e cald (poate am sa ies in poze fara grimase de frig), care papa in concediu cat nu a mancat tot anul :D... Care se intoarce la serviciu si nu isi mai aduce aminte macar una din parole ;)

Pana atunci insa mai sunt 3 saptamani.... Pot doar visa pana atunci.... si planifica....

marți, 15 iulie 2008

Saptamana Tarantino

Totul a inceput la serviciu, cand radeam cu un coleg si mi-a dat o replica din Pulp Fiction pe care nu o stiam. Bine, am zis, nu stiu o replica, nah! Imi povesteste faza. Nici pe asta nu mi-o aminteam. WTF??! Am memorie asa scurta? (DA :D) Well, cica Pulp Fiction e unul din filmele mele preferate... Imi zic: trebuie sa revad filmul. Dar daca tot ma uit la asta, ce-ar fi sa vad si altele (gen Reservoir Dogs sau From Dusk till Dawn) de care aminteau unii iar eu nu le vazusem inca. Mda, ma numar printre fanii Tarantino care au vazut filmele de la Kill Bill incoace. Daca exista o asemenea categorie de fani..... :D Si asa am ajuns sa ma uit o saptamana intreaga la filmele facute de Tarantino si pot zice ca nu a fost o pierdere de timp.

Mai jos e o scena tare simpatica din Death Proof. Daca nu esti fan prea infocat al unui lap dance, sa stii ca melodia merita :))



luni, 14 iulie 2008

Iar el mi-a spus....





joi, 10 iulie 2008

Caise...

Era 5 dimineata. Nu putuse dormi toata noaptea. Se hotari sa se ridice din pat. Merse in bucatarie, deschise larg fereastra si simti cum lumina limpede a diminetii ii atingea obrajii plini de lacrimi. Aprinse o tigara si incepu sa faca cafeaua obisnuita de dimineata. Tot pentru doua persoane. Din obisnuinta.

Bucataria mirosea a caise si aer racoros de dimineata. Roua. Se uita in zare printre copacii verzi din fata blocului. Era liniste. Linistea placuta a diminetii. Mai putin in capul ei. Capul ei vajaia de ganduri si framantari.

Aseara cand plecase furtunos pe usa nu ii mai pasa daca avea sa il mai vada vreodata. Se saturase de toate certurile cu el si mai ales de lipsa lui de vointa in a rezolva lucruri. Nu ii pasa daca il ranea prin indiferenta ei, faptul ca pleca din casa ii conferea o noapte de somn si de liniste. Dar numai de liniste nu a avut parte.... Acum, dimineata, ar fi vrut sa il gaseasca langa ea si sa se impace. Parca motivele nu mai erau atat de grave ca aseara.

Unde a fost aseara? La cine a dormit? Pe unde a umblat? Se va mai intoarce? Indiferent de cate tigari fuma tot nu gasea raspuns. De ce are telefonul inchis? Picioarele ii inghetau pe gresia rece a bucatariei. Mirosea a caise. El o fi dormit? Cum a putut?

Lumea a inceput sa plece la serviciu. Se duse in baie si privi in oglinda rece cearcanii adanci. Se spala pe fata, dar nu se schimba mare lucru. Lua periuta de dinti si observa ca a lui lipsea. Pentru cat timp avea sa stea plecat? Unde sta? Inima incepuse sa ii bata mai tare. Incepu sa planga. Daca nu se mai intoarce?

Batai in usa.

luni, 7 iulie 2008

Asteptarile parintilor...

Povestea de mai jos o dedic mamei mele care m-a lasat sa aleg mereu... Chiar daca a acceptat mai greu ca pana la urma voi pleca de langa ea....

"
Doamna Ginsberg, ajunsa in Rai, il intreaba cu timiditate pe ingerul de la registratura:
- Spune-mi, as putea sa ma intalnesc cu cineva care este aici, in Rai?
- Desigur, daca persoana pe care o cautati se afla aici, a raspuns ingerul.
- Cum sa nu, sunt sigura ca e aici. As vrea sa ma intalnesc cu Fecioara Maria.
Ingerul si-a dres vocea:
- Mda. Dumneaei se afla in alta sectiune, dar daca insistati, pot inainta cererea. Este o doamna plina de bunatate si poate va dori sa revada aceste meleaguri.
Cererea a fost inaintata cu incetineala functionareasca obisnuita, iar Fecioara s-a dovedit intr-adevar plina de bunatate. Nu peste multa vreme, doamnei Ginsberg i s-a facut onoarea si bucuria de a se afla in prezenta Fecioarei. Doamna Ginsberg a privit indelung chipul radiind de lumina, apoi a spus:
- Iertati-mi curiozitatea, dar mi-am dorit mereu sa pot pune aceasta intrebare. Cum se face ca aveti un fiu atat de minunat, pe care milioane de oameni il venereaza ca pe un Dumnezeu?
Fecioara a raspuns:
- Doamna Ginsberg, noi am sperat ca va fi doctor.
"

duminică, 6 iulie 2008

Inceput

La sfarsitul lunii iunie mi-am dat disertatia si as putea spune ca de acum trebuie doar sa muncesc :)) Am timp sa rasfoiesc reviste, sa imi citesc toate cartile pe care le-am cumparat de-a lungul anului dar care au fost uitate pe un raft, sa ma uit la ultimele comedii romantice "scuipate" de Hollywood, sa ma intorc dimineata din oras in weekend, sa stau 4 ore facand nu-stiu-ce prajitura,... si normal sa aberez pe spatii virtuale.