E una din acele zile cand lucrezi o gramada si nu se cunoaste nimic... Am stat vreo 5 ore cu o compilare ca sa imi crape la sfarsit si sa nu o pot rezolva in seara asta... Sa plec acasa cu sentimentul de inutilitate... Ca a trecut o zi si parca nu am muncit mai nimic astazi. Macar daca as fi avut vreo revelatie... A fost insa soare astazi. Acel soare de toamna de care ziceam, pe care il ador. ITI MULTUMESC!! Mi-a adus zambet pe fata. Mi-a mangaiat ochii si mi-a zis ca totul va fi in ordine, ca totul se rezolva si va fi bine. Iar eu am crezut. M-am simtit mai protejata ca niciodata, mai mult si decat atunci cand el ma strangea de mana in soarele timid de primavara si ne faceam loc printre oameni in drumul spre statia de tramvai...
Astazi in timp ce asteptam compilarea sa se termine am "gugalit" dupa blogul unei prietene sa mai citesc si sa mai treaca timpul. Cum nu stiam exact adresa, am dat eu la search numele ei, niste cuvinte cheie si bineinteles cuvantul magic "blog". Am dat insa peste blogul unei cunostinte din liceu. Mi-a lasat un sentiment ciudat sa ii citesc blogul si sa vad ca in viata ei e acelasi baiat cu care era dupa liceu, chiar daca a plecat in Italia, apoi in Belgia, chiar daca pare interesanta cariera ei si hobby-urile ei... Si m-am gandit ca e adevarata faza cu ce ti-e scris... Ca nu prea conteaza cate greseli faci (dependenta in relatie, identificarea persoanei tale cu a partenerului, punerea nevoilor lui inaintea alor tale etc.) unde e dragoste mare, se merge inainte, in timp. Anyway, am citit, am zambit, am inchis.
Am plecat cu gandul ca maine voi fi mai productiva. Iar faptul ca traficul a fost mai ingaduitor astazi cu mine decat in alte dati, am ajuns acasa cu gandul ca intr-adevar lucrurile nu sunt atat de tragice si vor urma zile senine. Indiferent de meteo...
Astazi in timp ce asteptam compilarea sa se termine am "gugalit" dupa blogul unei prietene sa mai citesc si sa mai treaca timpul. Cum nu stiam exact adresa, am dat eu la search numele ei, niste cuvinte cheie si bineinteles cuvantul magic "blog". Am dat insa peste blogul unei cunostinte din liceu. Mi-a lasat un sentiment ciudat sa ii citesc blogul si sa vad ca in viata ei e acelasi baiat cu care era dupa liceu, chiar daca a plecat in Italia, apoi in Belgia, chiar daca pare interesanta cariera ei si hobby-urile ei... Si m-am gandit ca e adevarata faza cu ce ti-e scris... Ca nu prea conteaza cate greseli faci (dependenta in relatie, identificarea persoanei tale cu a partenerului, punerea nevoilor lui inaintea alor tale etc.) unde e dragoste mare, se merge inainte, in timp. Anyway, am citit, am zambit, am inchis.
Am plecat cu gandul ca maine voi fi mai productiva. Iar faptul ca traficul a fost mai ingaduitor astazi cu mine decat in alte dati, am ajuns acasa cu gandul ca intr-adevar lucrurile nu sunt atat de tragice si vor urma zile senine. Indiferent de meteo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu