Cateodata uit ce e important pentru mine, ce ma tine in viata, ce ma face om... Imi pare rau ca in viata trebuie sa suferi pentru evolutie. As fi vrut eu sa fac regulile in viata asta... Nu prea stiu ce e rabdarea, iar vara asta am avut un razboi cu limitele mele. Trebuie sa recunosc ca am luptat admirabil, iar trupele mele s-au intors victorioase... Dar in final s-a dovedit victoria mea de-a dreptul inutila. Ma bucur cateodata in sinea mea ca am ramas cu ideea ca vara asta am realizat ceva important. Chiar daca in final parca pierdusem totul. Desi niciodata nu voi uita vara asta... Praf, release-uri, munca, orase aglomerate, agitatie, griji, lacrimi... asteptare....
Nu mai vreau sa aud filosofii cu iz oriental, in care femeia asteapta :) In care sufletul barbatului, un vesnic vanator si calator de altfel, trebuie sa isi gaseasca rostul si apoi sa se intoarca... In care ea se uita zilnic in zare dupa el.... In asta sta feminitatea, iubirea si gingasia care ne sunt caracteristice? Inseamna ca ar trebui sa ma opresc din a fi sarcastica atunci cand vad titluri prin reviste de genul "Cum sa fii mireasa perfecta!" si inimioare in reclamele luminoase de la farmacii, nu?
Timpul trece... mai repede parca decat inainte... nu ne permitem sa asteptam si nici sa nu ne pretuim....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu