Singuratatea nu te-nvata ca esti singur, ci singurul...
De oameni ma separa toti oamenii.
N-as putea iubi decat un intelept nefericit in dragoste...
Viata-i eterica si funebra ca sinuciderea unui fluture.
Mi s-a facut inima ca ceara si se topeste inlauntrul meu.
Nefericirea de a nu fi destul de nefericit...
Nu exista boala de care nu ne-ar vindeca o lacrima ce-ar incepe sa cante...
A suferi e modul de a fi activ fara sa faci ceva.
Iubirea ne arata pana unde putem fi bolnavi in cadrul sanatatii. Starea amoroasa nu-i intoxicare organica, ci metafizica.
Sunt priviri feminine care au ceva din perfectiunea trista a unui sonet.
Echivocul iubirii pleaca din faptul ca esti fericit si nefericit in acelasi timp, chinul egaland cu voluptatea intr-un vartej unic. De aceea, nefericirea in dragoste creste cu cat femeia te intelege si te iubeste mai mult. O pasiune fara margini te face sa regreti ca marile au fund, si dorul de scufundare in nemarginit il stingi in nesfarsitul azurului. Cerul macar n-are granite si pare facut pe masura verticalei sinucideri.
Prin orice lacrima ne priveste Dumnezeu.
Nu ma simt "acasa" decat pe tarmurile marii. Caci nu-mi pot construi o patrie decat din spuma valurilor. In fluxul si refluxul gandurilor, stiu eu prea bine ca nu mai am pe nimeni: fara tara, fara continent si fara lume. Ramas cu suspinele lucide ale iubirilor fugare in nopti care impreuna fericirea cu nebunia.
(E. Cioran)
De oameni ma separa toti oamenii.
N-as putea iubi decat un intelept nefericit in dragoste...
Viata-i eterica si funebra ca sinuciderea unui fluture.
Mi s-a facut inima ca ceara si se topeste inlauntrul meu.
Nefericirea de a nu fi destul de nefericit...
Nu exista boala de care nu ne-ar vindeca o lacrima ce-ar incepe sa cante...
A suferi e modul de a fi activ fara sa faci ceva.
Iubirea ne arata pana unde putem fi bolnavi in cadrul sanatatii. Starea amoroasa nu-i intoxicare organica, ci metafizica.
Sunt priviri feminine care au ceva din perfectiunea trista a unui sonet.
Echivocul iubirii pleaca din faptul ca esti fericit si nefericit in acelasi timp, chinul egaland cu voluptatea intr-un vartej unic. De aceea, nefericirea in dragoste creste cu cat femeia te intelege si te iubeste mai mult. O pasiune fara margini te face sa regreti ca marile au fund, si dorul de scufundare in nemarginit il stingi in nesfarsitul azurului. Cerul macar n-are granite si pare facut pe masura verticalei sinucideri.
Prin orice lacrima ne priveste Dumnezeu.
Nu ma simt "acasa" decat pe tarmurile marii. Caci nu-mi pot construi o patrie decat din spuma valurilor. In fluxul si refluxul gandurilor, stiu eu prea bine ca nu mai am pe nimeni: fara tara, fara continent si fara lume. Ramas cu suspinele lucide ale iubirilor fugare in nopti care impreuna fericirea cu nebunia.
(E. Cioran)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu