Astenie de toamna

A venit frigul... toamna... ploaia... vantul rece... Scolarei grabiti cu umbrelute colorate si ghiozdane mai mari ca ei. Nu imi place toamna, ma deprima, ma face sa fiu serioasa si sa uit sa rad. Imi place doar acea toamna cu soare care nu mai arde, galben si frunze uscate pe jos. Un vanticel usor si caldut. Imi place acea toamna cand nu e rece si uiti de dogoreala din vara. Cand iti permiti sa mergi pe strada in fusta, cu o pereche de pantofi si o jacheta colorata, sa mergi la cursuri si apoi intr-o pauza la cafea. Sa vorbesti verzi si uscate cu colegele de suferinta... S-au dus acele timpuri. Acum stau in masina cate 45 de minute pana sa ajung la serviciu, stau 8 ore in fata calculatorului si fac poante cu sefu'... Imi amintesc cand stateam in Puskin, in camera 51 din P8, unde nu mai aveai loc sa arunci un ac... Cand ne adunam la un vin fiert la Gilmore Girls sau jucam Risk. Acum ma duc la nunti si fac credite :) (fara nici o legatura una cu alta).

Ador insa sa aud ploaia pe asfalt, pe frunze, pe tabla de la geam... incet, ritmic si continuu... Spre deosebire de furtunile din vara, nebune si pline de fulgere. Sunetul ploii ma linisteste. Simt ca voi gasi o motivatie, ca un an in plus la varsta imi va aduce si un pic de intelepciune. Ca am mai lasat in urma rana din "palma" si ca trebuie sa imi urmez calea mea. Clara.