sâmbătă, 27 decembrie 2008

De ce-ai plecat?





De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...

Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!...
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Şi visul s-a sfârşit!...

luni, 22 decembrie 2008

Femei de cariera


Povestioara de mai jos e mai veche si a tot circulat prin mailurile de office fun... Numai ca nu e nimic fun la mijloc... Putin cinic si sarcastic...


Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: "Stii bancu' ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!".

Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."
Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?
Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare.
Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii... Asta lipsea din tabloul perfect.

Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.

Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in meeting.

Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.

Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.

Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.

Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea. Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...

Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.


Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.

Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie.

Cind ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pina la urma. Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni.

Cind constati ca fetita ta ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cirliontat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.

Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu', ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau miine.

Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu. Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa.

Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

luni, 15 decembrie 2008

E vechi pacatul - si nu esti prima vinovata!



Nu am prea multe motive sa fiu pierduta si totusi uit sa fac lucruri importante. De cateva zile imi sta mintea aiurea si stiu ca s-a intamplat ceva.

Becul din camera e ars si nu l-am schimbat inca. DVD-ul de la comp imi face figuri dar nu ma grabesc sa rezolv problema. Mi s-a ars becul de faza scurta de pe stanga. Cred ca circul asa de o perioada buna de timp fara sa imi dau seama (Multumesc, dragi politisti, ca am scapat fara amenda!). Am reusit si performanta sa nu spal vasele timp de o saptamana. Sunt parca in staza si nu reusesc sa ma trezesc.

M-am ambitionat duminica sa imi montez cu niste prieteni playerul de masina. Cred ca a durat 4 ore... Am simtit ca am pierdut o viata: nu puteam scoate vechiul player, apoi nu il puteam monta pe cel nou, apoi cand in sfarsit a intrat nu mai statea masca lui. Aaa! si mai am si un surub undeva pierdut prin "bord". Deja la sfarsitul celor 4 ore eram prea inghetata si obosita ca sa ma bucur de el. Incercasem sa incep seria reparatiilor si montarilor, in speranta ca lucrurile vor merge inspre bine, putin cate putin voi iesi din amorteala.

Altceva insa m-a scos din amorteala si nu a avut de a face cu nici o reparatie. Azi am aflat ca la prea multa lume le spunem prieteni, cand poate sunt doar niste amici, niste colegi, niste cunostinte. Da... cunostinte - ar fi un termen mai potrivit... Ca avem un automatism cand povestim o intamplare sa strecuram "eram cu prietenul meu", "prietena mea a zis", "unei prietene bune i s-a intamplat sa..." Si poate e prea multa forma si prea putin fond. Poate daca ne gandim intr-o zi sa facem o lista sincera descoperim cu stupoare ca nu sunt chiar atatia oameni legati sufleteste de noi pe care sa putem sincer sa ii numim prieteni si poate prea multor oameni le acordam increderea noastra. Sau poate e doar punctul meu de vedere: prea multe asteptari nefondate de la cei "dragi" (pe care ii numim noi dragi).

Am fost atat de trezita din amorteala incat am simtit ca sunt pusa la pamant. Insa furtuna aduce curcubeul, iar lucrurile marunte pot insemna mult. La sfarsitul zilei, cand ma intorceam acasa, pe ritmuri de tango argentinian, am vazut ca imi functioneaza un anumit buton ffff important - pe care fusesem suparata zilele trecute, caci credeam ca e stricat sau pus doar de decor - iar la mine in masina cam se abureau geamurile dupa o perioada... Neplacut.

In seara asta nu s-au mai aburit geamurile si am ascultat si muzica la playerul abia montat. Am gasit si un loc de parcare desi era full la mine la bloc. Maine am sa imi schimb becul de la farul din stanga. Am sa ii scriu si o scrisoare lui Mos Craciun (caci am fost cea mai cuminte anul asta), desi nu m-a cuprins spiritul Craciunului pe deplin. Dar poate imi vine cheful de cadouri, de prajituri si de miros de portocala. De beculete colorate si colinde. De veselie alaturi de prietenii care sunt pe acea lista...

duminică, 14 decembrie 2008

"S" e rece azi din sunt


Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.

(Lucian Blaga)

vineri, 12 decembrie 2008

Din inima

Astept concediul, sa dorm, sa fiu singura si telefonul sa nu mai sune. Sa fiu doar eu cu mine si sa nu ies din casa. Sa fiu departe de toti. Sa fiu doar printre gandurile mele. Nu sunt trista, sunt resemnata. As vrea sa astept cu nerabdare Craciunul, sa fiu entuziasmata de cadouri si cumparaturi, sa fac prajituri si sa miroase a scortisoara in casa. In schimb simt un gol imens. M-am saturat de moarte, m-am saturat de inmormantari. Cate poate suporta o fiinta? M-am saturat sa vad pe cei din jurul meu ca sufera si plang, ca mereu in aceasta luna se intampla ceva care umbreste Sarbatorile ce urmeaza.

Am vrut iubire. Multa. Dar pe cat te inalta fluturii din stomac, de la o inaltime la fel de mare trebuie sa fii pregatit sa cazi. As fi vrut sa ii sterg toata durerea provocata din vina mea. As fi vrut ca el sa fie cel potrivit mie si acesti 2 ani sa fi fost altfel. Sa fi putut sa il fac fericit si sa nu il fi ranit.

Caci astazi am vazut durere. Astazi am simtit prin toti porii suferinta. Astazi mi-am vazut persoanele dragi pierzandu-se in fata unui trup fara viata. Daca a mia parte din durerea asta am provocat-o eu lui... o regret...

O persoana draga mie, care de-a lungul facultatii mi-a dat mai multe sfaturi bune si mi-a fost alaturi in multe momente neplacute din viata zbuciumata de student :) (chiar si cand a plecat la Brasov), mi-a dorit odata sa trec prin viata asta fara regrete. Si mult timp "le numaram" si trageam linia bucuroasa ca nu era nici unul. Anul asta am incasat unul. In retrospectie. Pentru o despartire mai veche.

Por España, por él...




El problema no fue hallarte,
el problema es olvidarte.

El problema no es tu ausencia,
el problema es que te espero.

El problema no es problema,
el problema es que me duele.

El problema no es que mientas,
el problema es que te creo.

El problema no es que juegues,
el problema es que es conmigo.

Y si me gustaste por ser libre,
quién soy yo para cambiarte.

Y si me quedé queriendo solo,
cómo hacer para obligarte.

El problema no es quererte,
es que tú no sientas lo mismo.

Y cómo deshacerme de ti si no te tengo,
cómo alejarme de ti si estás tan lejos.
Cómo encontrarle una pestaña a lo que nunca tuvo ojos.
Cómo encontrarle plataformas a lo que siempre fue un barranco.
Cómo encontrar en la alacena los besos que no me diste.

Y cómo deshacerme de ti si no te tengo.
Cómo alejarme de ti si estás tan lejos.
Y es que el problema no es cambiarte,
el problema es que no quiero.

El problema no es que duela,
el problema es que me gusta.

El problema no es el daño,
el problema son las huellas.

El problema no es lo que haces,
el problema es que lo olvido.

El problema no es que digas,
el problema es lo que callas.

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Oftat prelung

Cand omul de lemn incepe sa cante,
Femeia de piatra se ridica pentru a dansa.

vineri, 14 noiembrie 2008

Geek Jokes

There are two ways of constructing a software design. One way is to make it so simple that there are obviously no deficiencies. And the other way is to make it so complicated that there are no obvious deficiencies. [C.A.R. Hoare]

Debugging is twice as hard as writing the code in the first place. Therefore, if you write the code as cleverly as possible, you are, by definition, not smart enough to debug it. [Brian W. Kernighan]

Testing can only prove the presence of bugs, not their absence. [Edsger Dijkstra]

There's no obfuscated Perl contest because it's pointless. [Jeff Polk]

If you lie to the compiler, it will get its revenge. [Henry Spencer]

Java is, in many ways, C++--. [Michael Feldman]

Real Programmers always confuse Christmas and Halloween because Oct31 == Dec25. [Andrew Rutherford]

Simplicity is prerequisite for reliability. [Dijkstra]

The first 90% of the code accounts for the first 10% of the development time. The remaining 10% of the code accounts for the other 90% of the development time. [Tom Cargill]

Beware of bugs in the above code; I have only proved it correct, not tried it. [Donald Knuth]

Most software today is very much like an Egyptian pyramid with millions of bricks piled on top of each other, with no structural integrity, but just done by brute force and thousands of slaves. [Alan Kay]

Object-oriented programming is an exceptionally bad idea which could only have originated in California. [Dijkstra]

Software and cathedrals are much the same - first we build them, then we pray. [Anonymous]

To iterate is human, to recurse divine. [Peter Deutsch]

Most of you are familiar with the virtues of a programmer. There are three, of course: laziness, impatience, and hubris. [Larry Wall]

Any code of your own that you haven't looked at for six or more months might as well have been written by someone else. [Eagleson's law]

Before software can be reusable it first has to be usable. [Ralph Johnson]

There are two ways to write error-free programs; only the third works. [Alan J. Perlis]

C programmers never die. They are just cast into void. [Anonymous]

Real programmers can write assembly code in any language. [Larry Wall]

Programming can be fun, so can cryptography; however they should not be combined. [Kreitzberg and Shneiderman]

Some people, when confronted with a problem, think "I know, I'll use regular expressions." Now they have two problems. [Jamie Zawinski]

If debugging is the process of removing bugs, then programming must be the process of putting them in. [Edsger Dijkstra]

PHP is a minor evil perpetrated and created by incompetent amateurs, whereas Perl is a great and insidious evil, perpetrated by skilled but perverted professionals. [Jon Ribbens]

No matter how slick the demo is in rehearsal, when you do it in front of a live audience the probability of a flawless presentation is inversely proportional to the number of people watching, raised to the power of the amount of money involved. [Mark Gibbs]

Trying to outsmart a compiler defeats much of the purpose of using one. [Kernighan & Plauger]

Measuring programming progress by lines of code is like measuring aircraft building progress by weight. [Bill Gates]

I have always wished that my computer would be as easy to use as my telephone. My wish has come true. I no longer know how to use my telephone. [Bjarne Stroustrup]

When we had no computers, we had no programming problem either. When we had a few computers, we had a mild programming problem. Confronted with machines a million times as powerful, we are faced with a gigantic programming problem. [Dijkstra]

Saying that Java is good because it works on all platforms is like saying anal sex is good because it works on all genders. [Anonymous]

The evolution of languages: FORTRAN is a non-typed language. C is a weakly typed language. Ada is a strongly typed language. C++ is a strongly hyped language. [Ron Sercely]

I've finally learned what "upward compatible" means. It means we get to keep all our old mistakes. [Dennie van Tassel]

Without C we only have Obol, Pasal and BASI. [Michael Feldman]

…one of the main causes of the fall of the Roman Empire was that, lacking zero, they had no way to indicate successful termination of their C programs. [Robert Firth]

COBOL programmers understand why women hate periods. [Anonymous]

I have a pretty major problem with a language where one of the most common variables has the name $_ [Brian Hook, about PERL]

A Perl program is correct if it gets the job done before your boss fires you. [Larry Wall]

If a million monkeys were typing on computers, one of them will eventually write a Java program. The rest of them will write Perl programs. [Anonymous]

If you need more than 3 levels of indentation, you're screwed anyway, and should fix your program. [Linux 1.3.53 CodingStyle documentation]

An infinite number of monkeys typing into GNU emacs would never make a good program. [Linux CodingStyle documentation]

If builders built buildings the way programmers wrote programs, then the first woodpecker that came along would destroy civilization. [Weinberg's Second Law]

Don't get suckered in by the comments ... they can be terribly misleading. [Dave Storer]

If in physics there's something you don't understand, you can always hide behind the uncharted depths of nature. You can always blame God. You didn't make it so complex yourself. But if your program doesn't work, there is no one to hide behind. You cannot hide behind an obstinate nature. If it doesn't work, you've messed up. [Dijkstra]

The camel has evolved to be relatively self-sufficient. On the other hand, the camel has not evolved to smell good. Neither has Perl. [Larry Wall]

Programming is one of the most difficult branches of applied mathematics; the poorer mathematicians had better remain pure mathematicians. [Dijkstra]

With enough eyes, all bugs are shallow. [Eric S. Raymond]

BASIC - A programming language. Related to certain social diseases in that those who have it will not admit it in polite company.[Anonymous]

Programming today is a race between software engineers striving to build bigger and better idiot-proof programs, and the universe trying to build bigger and better idiots. So far, the universe is winning. [Rick Cook]

He who hasn't hacked assembly language as a youth has no heart. He who does as an adult has no brain. [John Moore]

It is practically impossible to teach good programming to students that have had a prior exposure to BASIC: as potential programmers they are mentally mutilated beyond hope of regeneration. [Dijkstra]

duminică, 9 noiembrie 2008

Dare to feel different


Cineva foarte drag mie mi-a amintit zilele trecute ce zicea Paler:

"Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai zis ca nu mai poti
(...)
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
(...)
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."

Poate acum cativa ani as fi scris despre cearcani adanci lasati de lacrimi, fum de tigara lasat in urma in loc de mirosul florilor uscate, as fi blestemat nedreptatea, as fi vorbit despre durerea nemarginita ce o pot simti cand ti se rupe sufletul, cand te separi la propriu de trecut, de el, de ceea ce stiai ca esti. Acum nu. Nu mai cred aceste lucruri. Nu se moare din asa ceva. Doare, se simte, dar nu se moare. Mi-e dor si totusi simt ca traiesc mai mult ca oricand. Iubesc o idee si sunt fericita. Cred ca suferinta tine si de alegere. Cat alegi sa stai intr-o stare aiurea. Am ales sa umplu raftul lasat gol de el, am ales sa ma las de fumat, am invatat sa imi pun singura benzina, am ales sa ma uit in ochii altuia.

Iubesc o idee.

Pussycat.

joi, 6 noiembrie 2008

I do, I do.... or not?

Am plecat intr-o sambata seara la o petrecere cu fetele mele. Piciorusele mele obosite de atata ambreiaj, acceleratie, frana, au incaltat voioase tocurile de 12, s-au uitat in sus fericite la "little black dress", iar cu parul in ochi am pornit spre party. Lume multa, noi toate la aceeasi masa. Poze shoka, panarama multa, dans si efervescenta, pana ne-am dat seama: una dintre noi s-a dus. A doua pe anul asta. Se marita, iar noi acum dansam la ea la nunta. Cred ca trebuie sa incepem sa fim oameni mari. Seriosi si maturi.


Privind la mirele care imi sorbea prietena mireasa din ochi, ma gandeam aiurea la prietenele mele, in general. Cat ma bucur ca cele care si-au gasit pe cineva au langa ele persoane care le iubesc cu adevarat, iar celelalte care sunt singure nu au pe nimeni care sa le faca sa sufere. Mai bine asa decat prin divorturi la 25 de ani. Mai bine asa decat cu nenorociti care gasesc placere sa le chinuie. Caci, da, femeia e miloasa si slaba din punctul asta de vedere, iar cand iubeste indura multe de dragul dragostei. Prea multe si nejustificat. Si nu e bine. Si pentru ce?

Pentru ca si-a imaginat de cand se stie ea ziua asta... cand va fi in alb, langa el, Printz Cearming, mai frumoasa ca niciodata radiind de atata dragoste. Trebuie sa recunosc ca niciodata pana s-a maritat vara mea nu m-am gandit cu prea multe detalii la vreo nunta, a mea sau a altcuiva. Singura chestie care ma fascina era rochia si voalul :)) Obisnuiam cand eram tare mica si ma jucam prin casa, sa imi pun in cap perdeaua alba din sufragerie, caci imi imaginam nicidecum o trena lunga (cum poate era normal), ci un ditamai voalul :D

Iar tinerele corporatiste de la multinationale sa ma lase in pace cu "cariera inainte de toate". Niste frustrate! Toate in adancul lor isi doresc si isi imagineaza ziua asta, cum visez eu acum la al 13-lea salariu... Geez... Numai ca pana le cade cu tronc un tanar pe cal alb (joke - ar fi de la Socola :P) e mult mai usor sa bravezi si sa zici ca pe tine te intereseaza altceva si momentan nu ai in targetul personal pe 5 ani si o relatie stabila... Cand te pocneste nu mai ai scapare!

Am auzit o teorie buna zilele astea. Ca de fapt nu exista the one, pur si simplu la un moment dat in viata interiorul persoanei tale decide sa se linisteasca, sa se aseze la casa lui, cum zice romanul, iar persoana cu care esti in acea perioada devine the one. M-am gandit ceva timp la treaba asta, cica e contrara principiilor mele, dar nu o data am fost tentata in viata sa zic la fel despre unele cupluri care se casatoreau. La varste mai inaintate. Imi lasau impresia ca s-au saturat de cautat, ca au trecut atata prin viata, ca s-au plictisit sa mai simta, iar ceea ce au gasit linistit langa ei e destul. Un amic animat de o dragoste platonica. Da, baietii sunt prosti, iar fetele viseaza prea mult! mi-ar zice acum din nou amicul meu cu ochi albastri/verzi... Da, inca mai visez o perioada.

Mai visez inca la sufletul acela care sa ma faca sa zambesc de dimineata doar pentru ca ma trezesc in bratele lui, sa imi bata inima mai tare cand vad ca ma suna, sa stiu ca lacrima mea va curge pe obrazul lui, iar el o va face sa dispara. Caci el cu siguranta ma va considera un dar si ma va pretui ca atare si nu va risca nimic sa ma piarda. Vorbele lui ma vor linisti mereu, iar forta mea ii va da tarie sa mearga mai departe. Langa el simti ca dansul nebun al vietii are sens, iar cu el ai dansa pana dimineata in zori. Si-l voi iubi pentru ca ma va lasa sa fiu EU. Un EU separat de el, o fiinta care l-a ales pe masura sufletului ei.

In dragoste unul iubeste mai mult, iar celalalt mai bine.

Pussycat.

joi, 30 octombrie 2008

Concertul meu de vis Metallica

  • Die, Die My Darling
  • Hero Of The Day
  • Bleeding Me
  • The Day That Never Comes
  • Sabbra Cadabra
  • Saint Anger
  • Sad But True
  • Fuel
  • Some Kind Of Monster
  • Wherever I May Roam
  • My Apocalypse

... pentru ca acum 10 ani ai mei au considerat ca eram prea mica sa ma lase de capul meu in Bucuresti la concert. Aveau dreptate. Insa anul asta nu am mai avut nici o scuza. Asa ca pana am sa ii vad pe bune, imi imaginez cam ce mi-as dori sa aud. Nu sunt singurele preferate, dar cred ca sunt foarte energice... :-)
... astept ziua cand il voi vedea pe Kirk cum isi face de cap pe scena cu chitara lui... that day will come...
... una din cele mai faine melodii ale lor... enjoy!


joi, 9 octombrie 2008

Ganduri pentru el

Singuratatea nu te-nvata ca esti singur, ci singurul...

De oameni ma separa toti oamenii.

N-as putea iubi decat un intelept nefericit in dragoste...

Viata-i eterica si funebra ca sinuciderea unui fluture.

Mi s-a facut inima ca ceara si se topeste inlauntrul meu.

Nefericirea de a nu fi destul de nefericit...

Nu exista boala de care nu ne-ar vindeca o lacrima ce-ar incepe sa cante...

A suferi e modul de a fi activ fara sa faci ceva.

Iubirea ne arata pana unde putem fi bolnavi in cadrul sanatatii. Starea amoroasa nu-i intoxicare organica, ci metafizica.

Sunt priviri feminine care au ceva din perfectiunea trista a unui sonet.

Echivocul iubirii pleaca din faptul ca esti fericit si nefericit in acelasi timp, chinul egaland cu voluptatea intr-un vartej unic. De aceea, nefericirea in dragoste creste cu cat femeia te intelege si te iubeste mai mult. O pasiune fara margini te face sa regreti ca marile au fund, si dorul de scufundare in nemarginit il stingi in nesfarsitul azurului. Cerul macar n-are granite si pare facut pe masura verticalei sinucideri.

Prin orice lacrima ne priveste Dumnezeu.

Nu ma simt "acasa" decat pe tarmurile marii. Caci nu-mi pot construi o patrie decat din spuma valurilor. In fluxul si refluxul gandurilor, stiu eu prea bine ca nu mai am pe nimeni: fara tara, fara continent si fara lume. Ramas cu suspinele lucide ale iubirilor fugare in nopti care impreuna fericirea cu nebunia.

(E. Cioran)


sâmbătă, 4 octombrie 2008

Rezolutii


Desi nu e vremea rezolutiilor pe un nou an, astazi am sa fac asa ceva. Am pus niste post-uri mai vechi, de pe alt blog, de anul trecut, pentru ca am considerat importante niste concluzii la care ajunsesem in acea perioada. E posibil pe parcursul anului sa le mai fi uitat.

Timpul trece repede si nu avem timp sa asteptam si nici sa uitam sa ne pretuim.

Visele sunt facute sa fie daramate.

Prima trebuie sa mi-o repet in fiecare dimineata, iar de a doua trebuie sa scap :) Tot ce va sta in puterea mea voi realiza, caci daca apar obstacole in calea viselor mele, ele nu sunt acolo decat sa faca o selectie: intre cei care doar incearca si cei care vor cu adevarat. Obstacolele nu sunt puse pentru a ne impiedica sa ajungem unde vrem, ci doar sa dovedim (si sa ne dovedim) ca asta ne dorim cu adevarat. Iar pentru lucrurile pe care mi le doresc cu adevarat voi merge pana la capat.


Ce as vrea sa schimb in viata mea...
  • sa citesc mai mult
  • sa calatoresc mai mult
  • sa merg la concerte
  • sa fac mai multa miscare (si sa mai imi scot fundul din masina)
  • sa mananc mai sanatos
Sper pana la sfarsitul anului sa termin toate cartile care stau pe la mine prin camera si asteapta sa isi gaseasca rostul in viata asta. La numar sunt cam 10... plus - minus una...

Iar in viata asta sper sa ajung sa vad...
  • New York
  • Tokyo
  • Egipt
  • Londra
  • LA
  • Maroc
  • Moscova
  • Istanbul
  • Ierusalim
  • Dubai
  • Cancun
  • ...
The first step to getting the things you want out of life is this: Decide what you want.

Idei... noi... (post vechi)

Odata un om s-a indragostit de o pustoaica. Ii placea cum scria. Cuvintele ei izbucnite din suferinta il faceau sa o iubeasca la nebunie. Simtea ca prin tot ce scria ea il intelegea mai bine ca oricine. Asa ca ea i-a scris o poveste de dragoste. Il privea si il iubea si ea. De aceea nu a ales pana la urma finalul initial, gandit in nopti pline de lacrimi, ci unul in care lumea avea sens si urma sa ii dea speranta.

Am citit si eu povestea ei......... am trait povestea ei............ dar cu finalul initial :)

Zapada ma intristeaza, iar aici a nins tot weekendul.... Imi aminteste parca de tot ce mi-am dorit de cand aveam cativa ani si nu am reusit sa fac pana acum. Din vina mea sau pentru ca asa a fost sa fie. Visele sunt facute sa fie daramate. De aceea am invatat sa nu mai fiu dezamagita cand visele construite cu altii nu mai reusesc; dar inca nu m-am obisnuit sa nu ma mai intristez cand visele mele nu ma fac sa ajung acolo unde vreau.
Eram vesela intr-o iarna pe strazile Parisului. Am vrut sa ajung din nou acolo cu el, sa impart intreaga dragoste care am simtit-o in acel oras.... dar e prea tarziu... Si pentru regrete, si pentru dragoste.....

Ganduri (post vechi)

Cateodata uit ce e important pentru mine, ce ma tine in viata, ce ma face om... Imi pare rau ca in viata trebuie sa suferi pentru evolutie. As fi vrut eu sa fac regulile in viata asta... Nu prea stiu ce e rabdarea, iar vara asta am avut un razboi cu limitele mele. Trebuie sa recunosc ca am luptat admirabil, iar trupele mele s-au intors victorioase... Dar in final s-a dovedit victoria mea de-a dreptul inutila. Ma bucur cateodata in sinea mea ca am ramas cu ideea ca vara asta am realizat ceva important. Chiar daca in final parca pierdusem totul. Desi niciodata nu voi uita vara asta... Praf, release-uri, munca, orase aglomerate, agitatie, griji, lacrimi... asteptare....

Nu mai vreau sa aud filosofii cu iz oriental, in care femeia asteapta :) In care sufletul barbatului, un vesnic vanator si calator de altfel, trebuie sa isi gaseasca rostul si apoi sa se intoarca... In care ea se uita zilnic in zare dupa el.... In asta sta feminitatea, iubirea si gingasia care ne sunt caracteristice? Inseamna ca ar trebui sa ma opresc din a fi sarcastica atunci cand vad titluri prin reviste de genul "Cum sa fii mireasa perfecta!" si inimioare in reclamele luminoase de la farmacii, nu?

Timpul trece... mai repede parca decat inainte... nu ne permitem sa asteptam si nici sa nu ne pretuim....

miercuri, 1 octombrie 2008

Filme de suflet

  • Closer
  • Love actually
  • The way we were
  • Our story
  • Original sin
  • Breakfast at Tiffany's
  • Lost in Translation
  • The Notebook

... ordinea nu prea are importanta... sper sa mai adaug.

Inceput de octombrie


E una din acele zile cand lucrezi o gramada si nu se cunoaste nimic... Am stat vreo 5 ore cu o compilare ca sa imi crape la sfarsit si sa nu o pot rezolva in seara asta... Sa plec acasa cu sentimentul de inutilitate... Ca a trecut o zi si parca nu am muncit mai nimic astazi. Macar daca as fi avut vreo revelatie... A fost insa soare astazi. Acel soare de toamna de care ziceam, pe care il ador. ITI MULTUMESC!! Mi-a adus zambet pe fata. Mi-a mangaiat ochii si mi-a zis ca totul va fi in ordine, ca totul se rezolva si va fi bine. Iar eu am crezut. M-am simtit mai protejata ca niciodata, mai mult si decat atunci cand el ma strangea de mana in soarele timid de primavara si ne faceam loc printre oameni in drumul spre statia de tramvai...



Astazi in timp ce asteptam compilarea sa se termine am "gugalit" dupa blogul unei prietene sa mai citesc si sa mai treaca timpul. Cum nu stiam exact adresa, am dat eu la search numele ei, niste cuvinte cheie si bineinteles cuvantul magic "blog". Am dat insa peste blogul unei cunostinte din liceu. Mi-a lasat un sentiment ciudat sa ii citesc blogul si sa vad ca in viata ei e acelasi baiat cu care era dupa liceu, chiar daca a plecat in Italia, apoi in Belgia, chiar daca pare interesanta cariera ei si hobby-urile ei... Si m-am gandit ca e adevarata faza cu ce ti-e scris... Ca nu prea conteaza cate greseli faci (dependenta in relatie, identificarea persoanei tale cu a partenerului, punerea nevoilor lui inaintea alor tale etc.) unde e dragoste mare, se merge inainte, in timp. Anyway, am citit, am zambit, am inchis.

Am plecat cu gandul ca maine voi fi mai productiva. Iar faptul ca traficul a fost mai ingaduitor astazi cu mine decat in alte dati, am ajuns acasa cu gandul ca intr-adevar lucrurile nu sunt atat de tragice si vor urma zile senine. Indiferent de meteo...

marți, 30 septembrie 2008

Nevasta ideala


Sa nu va prind ca faceti altfel!!!!!!!!!!!! =))

luni, 29 septembrie 2008

Un sunet trist

Cateodata nu gasim un erou. Poate pentru ca nu cautam unde trebuie. Inauntrul nostru... Suntem prea speriati ca vom gasi un mare gol si ne indreptam atentia spre in afara. Eu am pierdut un "hero". Sau cel putin asa cred acum, caci in fiecare moment din viata cand simteam asa, s-a dovedit mai tarziu ca nu am pierdut nimic. Poate din cauza asta nu pot zice ca am regrete.

Nu si astazi. Unul. Fata de mine. Ca am ajuns fara ajutorul nimanui din nou intr-o situatie neplacuta si desi prevedeam ca asa se va intampla am preferat sa traiesc momentul si sa aman rezolvarea problemei, sa aman inevitabilul. Nu stiu daca am sa cresc mare si nu am sa mai repet aceasta greseala.

Dar astazi pot spune doar atat....




luni, 15 septembrie 2008

Astenie de toamna




A venit frigul... toamna... ploaia... vantul rece... Scolarei grabiti cu umbrelute colorate si ghiozdane mai mari ca ei. Nu imi place toamna, ma deprima, ma face sa fiu serioasa si sa uit sa rad. Imi place doar acea toamna cu soare care nu mai arde, galben si frunze uscate pe jos. Un vanticel usor si caldut. Imi place acea toamna cand nu e rece si uiti de dogoreala din vara. Cand iti permiti sa mergi pe strada in fusta, cu o pereche de pantofi si o jacheta colorata, sa mergi la cursuri si apoi intr-o pauza la cafea. Sa vorbesti verzi si uscate cu colegele de suferinta... S-au dus acele timpuri. Acum stau in masina cate 45 de minute pana sa ajung la serviciu, stau 8 ore in fata calculatorului si fac poante cu sefu'... Imi amintesc cand stateam in Puskin, in camera 51 din P8, unde nu mai aveai loc sa arunci un ac... Cand ne adunam la un vin fiert la Gilmore Girls sau jucam Risk. Acum ma duc la nunti si fac credite :) (fara nici o legatura una cu alta).

Ador insa sa aud ploaia pe asfalt, pe frunze, pe tabla de la geam... incet, ritmic si continuu... Spre deosebire de furtunile din vara, nebune si pline de fulgere. Sunetul ploii ma linisteste. Simt ca voi gasi o motivatie, ca un an in plus la varsta imi va aduce si un pic de intelepciune. Ca am mai lasat in urma rana din "palma" si ca trebuie sa imi urmez calea mea. Clara.

sâmbătă, 23 august 2008

Un roman in Italia (partea III)



Milano l-am gasit mai linistit decat mi-l inchipuiam pentru ca multi localnici erau plecati in concedii. Numai bine de vizitat. De altfel aici e atmosfera tare aiurea daca este foarte cald. Nu prea este vegetatie si simti ca nu ai aer. Eu am prins mai innourat si a fost numai bine de plimbat si vizitat.

Inainte sa plec in concediu m-am documentat foarte mult despre ce sa vizitez in Italia si gaseam tare putine locuri in Milano care merita sa fie vizitate. Plus ca mai intram pe niste forumuri facute special pentru Milano si se mai trezea cate unul sa puna obiective turistice din Torino... Iar eu mi-am dat seama cu 2 saptamani inainte de a pleca in Italia ca cel mai mare muzeu al Egiptului nu este in Milano, ci in Torino, si tot acolo este muzeul Fiat, nicidecum in Milano... :(

Asa ca daca stati putin in Milano principalele locuri se gasesc destul de usor:
  • Duomul
  • Teatro alla Scala
  • Galleria Vittorio Emanuele II
  • Castello Sforzesco
  • Biserica Santa Maria delle Grazie care are una din cele mai cunoscute picturi ale lui Leonardo da Vinci - "Cina cea de taina"
Daca stati mai mult si sunteti pasionati de muzee de tot felul, acest link va poate ajuta. Eu una as fi vrut sa vad muzeul dedicat lui Leonardo da Vinci, insa l-am sacrificat :D pentru a vedea San Siro.


Ma bucur tare mult ca l-am vazut, ca asa am si aflat ca e al 5-lea stadion ca marime din Europa, primul fiind Camp Nou din Barcelona, al echipei mele de suflet. E un sentiment tare placut sa mergi pe unde a calcat Maldini sau Van Basten. E amuzant sa afli ce inseamna fiecare culoare de pe scaune, istoria stadionului si ce inseamna sa fie impartit intre doua echipe de fotbal rivale.

Ziceam la inceput ca am gasit putine obiective turistice in Milano. Cand am ajuns acolo mi-am schimbat parerea. Milano in sine trebuie vizitat. Tot ce inseamna centru, zona 1 pe harta, este un monument, numai cladiri vechi, refacute, marete si impunatoare. Strazi intregi de magazine cu haine, cosmetice si pantofi. Cafenele cochete si colorate in plina strada.

O chestie faina la italieni. Au acelasi bilet pentru orice mijloc de transport. Conteaza distanta pentru care il cumperi (daca iesi din oras langa o comuna limitrofa). In functie de distanta are valabilitate 75 min sau 90 min. Poti calatori cu acelasi bilet de mai multe ori in intervalul de timp pentru care este valabil. Un lucru tare bun cand ai de schimbat mai multe mijloace de transport intr-un oras mare. Se pare ca la noi la Bucuresti va mai dura mult pana se va lua aceasta masura, caci acest lucru ar veni numai in avantajul locuitorilor, nu si al primariei.... Anyway, noi in Milano am luat un bilet care avea valabilitate toata ziua (3 euro) si ne-am plimbat cat am vrut cu orice. Si a fost nevoie, caci San Siro este taaaaaarrrrreee departe si se ajunge cu tramvaiul 16 (care merge btw in stil cipriot - incet, incet :D). Dar a meritat! :)

Mancarea este buna, prajiturelele si mai bune (panini), iar inghetata - the best!!!! :D Moda... :-? Parca nu am vazut oameni innebuniti dupa shopping precum spaniolii, care cumparau de dimineata pana seara. Se imbraca interesant, insa am vazut si combinatii fatale si ce imi parea mai rau era ca parca isi achizitionasera cele mai urate articole de la firme precum Prada sau Louis Vuitton... Nah, banul nu aduce automat si bunul gust. Italienii?... :D Cei buni sunt luati, cei batrani si urati sunt disponibili :) Nu am avut ocazia sa cunoastem indeaproape pe vestitii amorezi italieni ca am avut bodyguardul dupa noi (prietenul Ancai), dar spre deosebire de ce fac cand vin prin strainatate, la ei in tara au un mod subtil de abordare. Iar ceea ce vad ca fac italienii pe la noi, fac albanezii si marocanii prin Italia.



Oricum "amore, amore" e la mare pret in Italia, sunt intr-adevar foarte romantici si visatori. Isi declara dragoste pentru totdeauna, prin lacate legate de poduri sau garduri, cred in dragostea eterna, viseaza sa ramana pentru totdeauna, chiar daca la coltul urmator isi inseala prietenul/prietena/sotul/sotia. Din exterior e amuzant. Aveam impresia ca familia e ceva mai mult in Italia, de la atatea filme cu mafia lor, insa se pare ca se pune mai mult pret pe ea in sud.

Au mai ramas locuri interesante de vazut. Calatoria mea in Italia nu se termina aici. Imi doresc sa vad Florenta, Pisa, Roma si zona Siciliei. Sper sa fiu la fel de placut impresionata ca si de calatoria prin nordul Italiei (poze).




Un roman in Italia (partea II)


"A fost frumos? E faina Italia? Cum sunt italienii?" Cred ca astea erau cele mai frecvente intrebari pe care mi le adresau toti cand m-am intors in tara. Nu as putea da un raspuns clar la nici una din intrebari, doar la faptul ca a fost frumos, a fost concediu, a fost o iesire, iar mie imi place sa calatoresc; iar cand vizitez un loc nou nu prea conteaza pe unde e.

Daca vreti sa va planificati o vacanta in Italia, e mai bine sa nu o faceti in august, decat daca planuiti sa stati mai mult de o saptamana. Pe vremuri, acum vreo 20 de ani, luna august era moarta in Italia, toti isi luau concedii si efectiv tot era inchis si nu aveai ce face. Daca ramaneai in tara iti aprovizioneai casa bine caci nici supermarketurile nu erau deschise ca in restul anului. Acum insa timpurile s-au mai schimbat, dar nu cu mult. Multi isi iau concediu in aceasta perioada sau dupa Sf Maria si isi inchid barul, cafeneaua, iar intr-un oras mic (cum am stat eu) lucrul acesta se simte. E mult mai liniste decat de obicei, iar cand te paleste vreo dorinta cam greu sa o obtii.

Insa acolo unde se puteau scoate bani din turism, Italia fierbea. Venetia am vizitat-o pe o vreme superba, cald pana la lesin, aglomerata si efervescenta. Totul costa, chiar si daca iti dau o bucata de material sa te acoperi cand intri in San Marco (daca esti ca mine in pantaloni scurti si maieu :P). De cum intri in gara la Venetia incep magazine cu suveniruri: masti, sticla de Murano si papusi din portelan. Normal la suprapret. Nu am vazut-o asa murdara precum in pozele altor prieteni care au fost prin Venetia si nici nu mi se parea ca mirosea a canal. Si zic ca m-am plimbat destul de mult. Singura data cand am simtit un iz mai ciudat a fost in plimbarea cu vaporasul pe Grand Canal, insa sincer la noi la mare miroase mai urat :D Cand am fost intr-o tabara la mare prin clasa a 11-a am stat in Venus si mergeam des pe plaja pana la Saturn. Am cunoscut atunci niste mirosuri pe care nu as fi vrut sa le aflu. Caci si la noi se pare ca in mare se duc cam toate "gunoaiele" de la hoteluri.


In rest Venetia m-a cucerit. Mi se pare unul din cele mai romantice locuri dintre cele pe care le-am vazut pana acum. INSA... din cauza aglomeratiei (care se pare ca este indiferent de anotimp) nu exista o atmosfera propice petrecerii unui concediu romantic in doi. Eu cel putin nu as putea-o simti. Insa in imaginatia mea va exista acolo o camera de hotel cu vedere spre mare, va exista o gondola care sa ne plimbe prin cele mai inguste canale din Venetia, va exista un restaurant cu multe flori pentru o cina linistita, va exista un apus de soare cu el de mana, in sunetul valurilor care se izbesc de tarm.

Trecand mai departe... E destul de usor sa te orientezi din gara pana in Piazza San Marco pentru ca sunt indicatoare pe cladiri care te indreapta spre San Marco, punctul principal de pe insula. E mai greu sa gasesti un pod anume (eu una nu am ajuns sa vad "Puntea suspinelor"). Langa San Marco sunt cam si cele mai ieftine tarabe cu suveniruri, cele de pe drum spre Piazza mai adauga 1-2 euro la fiecare prostioara. Zic asta pentru ca stand in Venetia se cheltuie mult (Venetia este scumpa...) si fiecare euro conteaza. Mai ales daca vreti sa vizitati si celelalte insule.

Am fost surprinsa sa vad ca mastile nu costa atat de mult. O masca mare si frumoasa (cam toate sunt, de altfel) e in jur de 25 de euro. Daca as fi avut o casa care sa mearga cu asa ceva si niste loc prin bagaj (ca vin cu pene sau alte accesorii care o fac si mai mare :D) cred ca mi-as fi achizitionat una ca amintire. Asa mi-am luat doar un joker smecher pe care mi l-am pus pe frigider. O mica bucata de Venetie la mine in bucatarie ;).


joi, 21 august 2008

Un roman in Italia (partea I)


Cred ca am inceput de vreo 3 ori sa scriu despre vacanta in Italia, insa imi veneau atatea lucruri in minte incat nu stiam cum sa le pun pe toate pe "foaie". Inceputul vacantei nu a fost placut (cred ca nici unul nu prea este) pentru ca a insemnat un drum la Bucuresti, traversarea orasului pana pe Baneasa, asteptarea in Baneasa si imbarcarea de pe Baneasa.

Nu cred ca exista aeroport mai urat decat Baneasa. Mic, inghesuit, abia are lumea unde sa astepte avionul, iar cand se formeaza o coada nu stii exact la ce "ghiseu" stai: "Scuzati-ma. Aici e pentru Bergamo sau Valencia? Vezi, dom'le, ca te bagi peste coada de Lyon!" Iar daca ajungi sa stai o ora sa astepti "check in"-ul reusesti sa vezi toata "crema" din Romania: romanasi care se intorc in Spania cu camasi care nu le mai ajung burtile, cu cate un ghiul pe fiecare deget mic de la mana, cu cate vreo 3-4 lanturi la gat, cate o tigancusa blonda, cu sutienul la vedere (de culoare neagra) sub un maieu portocaliu, sandale verzi, speriata toata langa pestele ei, sau tinerii care se intorc la parintii din Italia/Spania - cu o gentuta mica, cu hainute numai de firma pe ei, cu muschii bine formati la sala, cu ochelari de soare si in avion, cu cate un Red Bull in mana caci abia s-au trezit din cheful de cu o noapte in urma.... Zambet de hiena in coltul gurii...

Cand mi-am luat bilete de avion la WizzAir am fost avertizata ca sunt intarzieri la aceasta companie. Nu prea ma prindeam cum se poate intampla :) Inocenta de mine! Atat la dus, cat si la intors am avut intarzieri, adica ajungeam sa ne imbarcam (efectiv sa urcam in avion) dupa 30 de minute de la ora de plecare. La Baneasa ni s-a spus ca avionul nostru a prins o pasare la unul din motoare si se fac verificari in plus inainte sa plece. Am inteles. Era evident ca nu vroiam sa plecam cu un motor ciufulit, cu pene si pasari prin el. Insa la intoarcere nu se mai intamplase nimic. Stateam frustrati la coada si vedeam pe altii in jurul nostru se imbarcheaza desi aveau ora de plecare dupa a noastra. Ce se intampla de fiecare data cu avionul nostru??? Pana la urma misterul s-a descifrat! Fiind o companie low cost, acelasi avion face mai multe ture intr-o zi. De fiecare data cand trebuia sa plecam, trebuia mai intai sa asteptam sa aterizeze avionul nostru, sa coboare lumea si bagajele din el, sa i se faca verificarile necesare si sa i se puna combustibil, apoi sa ne primeasca pe noi, noii pasageri. Asa ca daca vreti un bilet ieftin de avion va recomand WizzAir, dar si o doza de distonocalm dupa voi.

Imediat ce am aterizat in Italia am simtit diferenta. Imi pare rau sa zic asta. Am crezut ca nu o voi mai zice. Insa la ce caldura era in Bucuresti, cei de pe Baneasa ne-au inghesuit ca niste animale intr-un singur autobuz, vechi si care abia ne tinea pe toti. In Orio al Serio ne-au asteptat cu 2 autobuze cu aer conditionat. Iar valizele le-am recuperat fara nici o urma de praf. Rest my case!

La intoarcerea in Romania am avut noroc ca am fost singurii care am aterizat la acea ora. Am fost doar noi cei din avion la "check out" si la luat bagajele de pe banda infim de mica de bagaje de la Baneasa. Cei care au mai aterizat pe Baneasa, cred ca zambesc putin...

Iar drumul prin Bucuresti... o placere ca de obicei... :) Iar taximetristii din capitala la fel de simpatici :) Imediat ce am ajuns in Bucuresti a trebuit sa ma trezesc ca nu mai exista bun simt la barbati, ca gesturi precum datul jos bagajului din portbagaj sau urcatul in autobuz sunt demodate, iar o femeie moderna trebuie sa le faca singura :D Welcome home!

Ei.... astea au fost fondantele calatoriei, fara de care nu as fi simtit ca viata e amestecata :)

miercuri, 23 iulie 2008

Ganduri pentru azi

  • As vrea cateodata sa citesc mai usor unele persoane, ca sa nu mai fie nevoie sa pun intrebari, sa pot sa ma detasez si sa am libertatea sa ma bucur doar de faptul ca respir.
  • As vrea oamenii sa specifice cateodata mai clar ce isi doresc, ca sa obtina acel lucru printr-o cale mai usoara.
  • As vrea sa mi se raspunda la unele mailuri...
  • As vrea sa gandesc pozitiv si nu realist, caci azi am aflat ca poate iesi un fir de iarba si din piatra seaca. Daca raul este sa vina, mai bine sa suferim doar cand se intampla, nu sa ne facem si griji ca va veni (E buna povestea cu drobul de sare...).
  • As vrea sa cred ca poate fi si bine.
  • As vrea sa ma schimb mai repede si sa invat mai multe.
  • As vrea sa am mai putine asteptari, iar dezamagirile sa nu mai apara.
  • As vrea sa uit vara trecuta.

Just because I'm losing doesn't mean I'm lost...
Just because I'm hurting doesn't mean I'm hurt...

marți, 22 iulie 2008

Salvati-ma de.... taxiuri

Mda... sunt fericita castigatoare a unui loc in traficul infernal din Iasi. Stiu, o sa ziceti ca e parfum pe langa Bucuresti si ca ar fi bine sa ma multumesc cu ce e in Iasi. Am sa va dau dreptate si am sa va completez spunand ca prosti sunt peste tot. Desi cred ca traficul de aici se indreapta spre cel care este acum in Bucuresti si trag aceasta concluzie prin faptul ca atunci cand am venit la facultate in orasul cu cele 7 coline (observati cat sunt de poetica) situatia statea cu totul alta. Iar Bucurestiul era atunci cum este Iasiul acum.

Bine, cred ca pot sa trec si peste asta, chiar daca suntem multi, chiar daca mergem greu, chiar daca astepti cateodata de 3 ori la un semafor la cat de lunga este coada.... Totul pana la soferii de taxiuri care marea lor majoritate sunt pe strada ca sa iti puna tie viata in pericol. Sincer, daca ar fi un joc drumul la serviciu in fiecare dimineata, ei ar fi obstacolele pana la punctul final al nivelului.

Cea mai tare intamplare pe care am avut-o cu unul a fost ieri la Podul Nicolina, cand ieseam de pe el si vroiam sa ma duc la Kaufland. Ora 5 e ora critica. Full de masini, ce sa iesi sa faci stanga. Well, taxiul din spatele meu nu intelege ca eu stau si astept masinile sa treaca si ca nu ma fardez in oglinda sau vb la mobil. Nu, el nu are rabdare, ma claxoneaza ca sa ies si cand vede ce tupeu de pitzipoanca am ca nu vreau sa ies din intersectie chiar daca trec masini, se hotaraste sa vina langa mine, sa iasa cum stie el. Bineinteles ca el poate, caci noul cod rutier da prioritate taxiurilor, nu tramvaielor, in caz ca nu stiati. Bine... Imi blocheaza complet unghiul de vizibilitate pe partea dreapta, cineva din trafic imi face loc sa trec, eu nu vad nimic ca lumea din dreapta, intru in intersectie, iar unul tocmai depasea un camion si venea cu viteza pe banda pe care ma angajam eu....

Ca prin urechile acului am scapat. Eu am franat, ala s-a dus mai in camion si intr-un fel am incaput toti pe strada... Taxiul nici o treaba... El era bine merci. Normal ca mi-am luat portia de injuraturi, am plecat capul si mi-am cerut scuze si normal ca din toata situatia femeia de la volan a fost cea nesabuita.

Asa ca din acel moment mi-am zis ca am sa imi dau de acum geamul jos la masina si daca cineva are de comentat de ce astept in intersectie am sa le explic cu voce tare (nu prin semne neortodoxe) ca nu pot iesi si ca un bou imi blocheaza vizibilitatea. Si sa ii multumeasca lui de ce nu ies.

Inteleg ca domnii taximetristi sunt saturati sa stea toata ziua in traficul mirific din Iasi, ca nu mai au rabdare si daca ar putea ar merge ca pe autostrada si in oras. Domnilor, pot merge mai repede, dar din intersectie tot la fel se iese!!!! Te uiti in stanga, apoi in dreapta si iesi. Si nici 100 la ora nu poti avea cand iesi!

Ma gandesc ca un test pentru cei ce vor sa fie taximetristi ar mai face o selectie. Si periodic ar fi fain sa mai dea testul de circulatie cu regulile din trafic, ca sa isi mai aduca aminte ca nu poti parca oriunde, ca nu iesi din parcare fara sa dai prioritate (pentru ca tu esti nea cu taxiu'), care sunt prioritatile.... Ca noi presupunem acum ca ei le-au uitat, nu ca le incalca cu buna stiinta, ca deh! el e cu masina aia galbena...

Am alergie la orice masina galbena de acum....

joi, 17 iulie 2008

Dor de vacanta

Astazi doua prietene mi s-au intors din concedii. Povestiri, poze.... Vreau si eu! Oficial mi-e pofta de concediu! Anul trecut am avut o vara tare "interesanta", fara nici o calatorie, iar acum astept ca nu stiu ce sa plec, sa imi fac bagajul si sa ajung la aeroport :) Bine, nu asta e partea interesanta a vacantei, dar inceputul mereu este agitat si fain.

Vreau sa fiu unul din acei turisti care face poze precum asiaticii, care nu isi uita incarcatorul de acumulatori acasa in Ro, care viziteaza in sfarsit orase in timpul verii cand e cald (poate am sa ies in poze fara grimase de frig), care papa in concediu cat nu a mancat tot anul :D... Care se intoarce la serviciu si nu isi mai aduce aminte macar una din parole ;)

Pana atunci insa mai sunt 3 saptamani.... Pot doar visa pana atunci.... si planifica....

marți, 15 iulie 2008

Saptamana Tarantino

Totul a inceput la serviciu, cand radeam cu un coleg si mi-a dat o replica din Pulp Fiction pe care nu o stiam. Bine, am zis, nu stiu o replica, nah! Imi povesteste faza. Nici pe asta nu mi-o aminteam. WTF??! Am memorie asa scurta? (DA :D) Well, cica Pulp Fiction e unul din filmele mele preferate... Imi zic: trebuie sa revad filmul. Dar daca tot ma uit la asta, ce-ar fi sa vad si altele (gen Reservoir Dogs sau From Dusk till Dawn) de care aminteau unii iar eu nu le vazusem inca. Mda, ma numar printre fanii Tarantino care au vazut filmele de la Kill Bill incoace. Daca exista o asemenea categorie de fani..... :D Si asa am ajuns sa ma uit o saptamana intreaga la filmele facute de Tarantino si pot zice ca nu a fost o pierdere de timp.

Mai jos e o scena tare simpatica din Death Proof. Daca nu esti fan prea infocat al unui lap dance, sa stii ca melodia merita :))



luni, 14 iulie 2008

Iar el mi-a spus....





joi, 10 iulie 2008

Caise...

Era 5 dimineata. Nu putuse dormi toata noaptea. Se hotari sa se ridice din pat. Merse in bucatarie, deschise larg fereastra si simti cum lumina limpede a diminetii ii atingea obrajii plini de lacrimi. Aprinse o tigara si incepu sa faca cafeaua obisnuita de dimineata. Tot pentru doua persoane. Din obisnuinta.

Bucataria mirosea a caise si aer racoros de dimineata. Roua. Se uita in zare printre copacii verzi din fata blocului. Era liniste. Linistea placuta a diminetii. Mai putin in capul ei. Capul ei vajaia de ganduri si framantari.

Aseara cand plecase furtunos pe usa nu ii mai pasa daca avea sa il mai vada vreodata. Se saturase de toate certurile cu el si mai ales de lipsa lui de vointa in a rezolva lucruri. Nu ii pasa daca il ranea prin indiferenta ei, faptul ca pleca din casa ii conferea o noapte de somn si de liniste. Dar numai de liniste nu a avut parte.... Acum, dimineata, ar fi vrut sa il gaseasca langa ea si sa se impace. Parca motivele nu mai erau atat de grave ca aseara.

Unde a fost aseara? La cine a dormit? Pe unde a umblat? Se va mai intoarce? Indiferent de cate tigari fuma tot nu gasea raspuns. De ce are telefonul inchis? Picioarele ii inghetau pe gresia rece a bucatariei. Mirosea a caise. El o fi dormit? Cum a putut?

Lumea a inceput sa plece la serviciu. Se duse in baie si privi in oglinda rece cearcanii adanci. Se spala pe fata, dar nu se schimba mare lucru. Lua periuta de dinti si observa ca a lui lipsea. Pentru cat timp avea sa stea plecat? Unde sta? Inima incepuse sa ii bata mai tare. Incepu sa planga. Daca nu se mai intoarce?

Batai in usa.

luni, 7 iulie 2008

Asteptarile parintilor...

Povestea de mai jos o dedic mamei mele care m-a lasat sa aleg mereu... Chiar daca a acceptat mai greu ca pana la urma voi pleca de langa ea....

"
Doamna Ginsberg, ajunsa in Rai, il intreaba cu timiditate pe ingerul de la registratura:
- Spune-mi, as putea sa ma intalnesc cu cineva care este aici, in Rai?
- Desigur, daca persoana pe care o cautati se afla aici, a raspuns ingerul.
- Cum sa nu, sunt sigura ca e aici. As vrea sa ma intalnesc cu Fecioara Maria.
Ingerul si-a dres vocea:
- Mda. Dumneaei se afla in alta sectiune, dar daca insistati, pot inainta cererea. Este o doamna plina de bunatate si poate va dori sa revada aceste meleaguri.
Cererea a fost inaintata cu incetineala functionareasca obisnuita, iar Fecioara s-a dovedit intr-adevar plina de bunatate. Nu peste multa vreme, doamnei Ginsberg i s-a facut onoarea si bucuria de a se afla in prezenta Fecioarei. Doamna Ginsberg a privit indelung chipul radiind de lumina, apoi a spus:
- Iertati-mi curiozitatea, dar mi-am dorit mereu sa pot pune aceasta intrebare. Cum se face ca aveti un fiu atat de minunat, pe care milioane de oameni il venereaza ca pe un Dumnezeu?
Fecioara a raspuns:
- Doamna Ginsberg, noi am sperat ca va fi doctor.
"

duminică, 6 iulie 2008

Inceput

La sfarsitul lunii iunie mi-am dat disertatia si as putea spune ca de acum trebuie doar sa muncesc :)) Am timp sa rasfoiesc reviste, sa imi citesc toate cartile pe care le-am cumparat de-a lungul anului dar care au fost uitate pe un raft, sa ma uit la ultimele comedii romantice "scuipate" de Hollywood, sa ma intorc dimineata din oras in weekend, sa stau 4 ore facand nu-stiu-ce prajitura,... si normal sa aberez pe spatii virtuale.