sâmbătă, 26 decembrie 2009

Decembrie diferit

Mi-e somn. Dar de vreo doua dimineti ma trezesc repede si deschid calculatorul, cu speranta ca se deschide. Am fost luna decembrie fara comp acasa. O mica drama. Pana la urma s-a rezolvat, caci am avut un mos tare inimos anul acesta si in Ajun m-a facut tare fericita.

Ce-i drept fara comp nu mi-am pus in aplicare planurile pentru concediul din iarna. Sa stau la caldurica cu un vinut bun, uitandu-ma in nestire la seriale pe care nu am apucat sa le mai vad. Sa-mi termin cele 2 carti incepute, ce troneaza pe noptiera un pic agasate de amanarile mele, ascultand muzica de dimineata pana seara. Sa fac bradutul cu un ceai caldut cu rom. Sa imi miroase casa a scortisoara si portocale. Sa stau degeaba si sa nu fac nimic.

Stiu ca nu toate "planurile" mele necesitau un calculator; ideea a fost ca totul s-a rasturnat. Zapada m-a luat prin surprindere, mi-a ingropat masina si nu am mai putut-o scoate din locul unde am parcat-o si am lasat-o cateva zile cat era jale prin Iasi. Am facut din nou cunostinta cu transportul in comun din Iasi, cu picioare inghetate, cu ore pierdute in cele 4 directii cardinale - care poate nu ar fi fost la fel de lungi pierdute in masina proprie. Am facut cunostinta cu teveu', cu ore intregi in care nu gasesti nimic bun de vazut, in care iti aduci aminte ca ai in tara multi prosti si la toti le place sa fie pe sticla. Cu discutii lungi despre Revolutie, cu interviuri cu Iliescu, care iti intorc stomacul pe dos ca pateaza memoria celor morti atunci - niste oameni sacrificati de dragul loviturii de stat mascata intr-o "revolutie" a poporului...

Dar am zis ca anul asta simt spiritul Craciunului. Ca am sa fiu happy, indiferent de micile obstacole. Am facut peste, cum ma sfatuia cineva odata. Dar mi-am dat seama clar ca iarna nu imi place. Sunt prea comoda. Sunt prea indragostita de soare si caldura. E frumoasa treaba cu cadourile si Craciunul, dar se poate rezolva si in iunie treaba asta :)

Asa ca acum asteptam Revelionul, muntele, (sper) voia buna - care sa ma mai destinda. Si daca v-ati saturat de Hrusca si Fuego, ascultati....


luni, 30 noiembrie 2009

What women DON'T want...

Motive de a fi refuzat dupa 1(-2-3) intalniri:

1. probleme cu igiena
2. nepotriviri pe plan rational / cultural
3. aspect fizic care nu e pe placul ei sau nepotrivire la pat
4. zero aspiratii de viitor
5. neplacut cand faci conversatie cu el (imbecil ori extrem de plictisitor)
6. probleme cu gramatica limbii romane - asta poate intra la pct 2, dar am scris-o explicit pentru ca m-am distrat cu Rox sambata seara pe tema asta :)

Nu le-am scris intr-o ordine premeditata. Am scris mult si am sters si mai mult. Am incercat sa ma limitez sa nu scriu comentarii malitioase la fiecare punct sau sa le dezvolt incat sa ajung sa scriu o lucrare de doctorat. Asta pentru ca insusi titlul postului e un pic frivol si nu cred cu adevarat in el. Nu pretentiile mele de femeie sunt listate mai sus, ci pretentiile unei persoane.

In definitiv stim cu totii ca am intalnit oameni "perfecti", care treceau cu 10 peste orice test si cu care totusi nu ne potriveam, nu am simtit acel ceva, nu am putut merge mai departe cu ei - dar nu le-am putut da o explicatie rationala. Si am facut cu totii acest lucru, barbat sau femeie.

Am avut norocul sa traiesc niste experiente personale superbe, niste relatii pasionale, iubiri la prima vedere, declaratii nebune, poezie, furtuni cu soare dupa. Nu stiu daca a fost din cauza varstei combinate cu o personalitate inclinata spre aventura sau doar niste coincidente m-au dus spre aceste intamplari fericite. Nu stiu daca mi se va mai intampla sa ma indragostesc la prima vedere, nu stiu daca a fost doar o copilarie si nu voi mai putea vreodata simti asa ceva.

Privind "matur" si la rece, posibil cheia sa fie tocmai in gasirea unui partener de care te indragostesti treptat, pe care il descoperi in timp. Dar ragazul de timp este strans legat de placerea de a fi alaturi de aceasta persoana - atat fizic, mental cat si emotional.


miercuri, 25 noiembrie 2009

News

Profitand de faptul ca am concediu am intrat in randul lumii. :D Mi-am facut cont de Facebook. Mda, am zis mai de mult ca nu imi voi mai face inca un cont "with friends", asa cum zic acum ca nu imi fac cont pe Twitter sa zic in fiecare zi/ora/minut ce puii mei fac.... Dar nu se stie niciodata. So, am intrat in randul lumii, inca nu e gata de vizitatori, dar deja prietenii dragi mi-au dat add. Anyway, probabil pana la sfarsitul anului va fi "aprovizionat" cu toate accesoriile ce ma caracterizeaza.

O alta veste ar fi (deja rasuflata pentru unii) ca in sfarsit Rammstein a scos ceva! :)) Si nu ma refer la un video porno, ci la intregul lor album Liebe Ist Fur Alle Da; dar din pacate nu am starea generala sa ii ascult si sa le fac o critica, pentru ca sunt mult prea preocupata de Muse zilele astea, de cand am descoperit superbul concert de la Wembley Stadium, London, si de cand am avut doua saptamani de munca anosta la serviciu (inaintea acestui concediu) - peste care am trecut victorioasa cu muzica lor in casti.

Asa ca in timp ce ma bucur de concediu (spaland chiuveta din baie :D) ascult...



vineri, 6 noiembrie 2009

Uprising

Nu imi mai vine sa scriu. Nu ca as fi scris vreodata mult. Dar am mereu ganduri si idei. Unele imi vin intr-un moment prost - la serviciu - si din cauza accesului restrictionat la internet imi fuge inspiratia.

Sunt fericita fara vreun motiv anume. Cred ca m-am mai auzit spunand asta, dar ma uit in jur si astept sa explodeze bomba. Nu am scris despre ploaie, nu am scris despre prima ninsoare in noiembrie (prima ninsoare mereu ma deprima), nici despre gripa porcina care a facut din Iasi un mic oras de paranoici si isterici, nici despre This is it! la care m-am abtinut sa nu plang (I know, I'm a cry-baby...).Nimic.

Stiu sa scriu despre stari aiurea duse spre dezgust sau sa fac panarama. Nu stiu sa scriu despre momentele cand sunt happy.

Hmm... Deci sunt happy. Fara vreun motiv anume sau datorita cuiva anume. Pur si simplu. Probabil o sa imi treaca peste ceva timp sau poate nu. Dar e infricosator de ce. Pentru ca accept ce mi se intampla in acest moment, iau totul asa cum vine. De aici si infricosarea. De obicei era o situatie clara de ce sunt happy, in nici un caz o acceptare sora cu resemnarea. In ultimul cuvant sta intreaga mea preocupare: am inteles ceva sau capitulez inainte sa fi inteles? Mda... Prea multa gandire strica momentul. Sunt happy. Sa ne intindem pe spate, sa stam chill. Just chill.

O poza de la Londra, unde am fost vara asta si despre care nu am vrut sa povestesc pentru ca in momentul cand incepeam sa imi amintesc fugeam sa imi fac bagajele...


marți, 13 octombrie 2009

I'll be true to you...

Imi las lumea si vin spre tine...
Las totul in urma...
Imi lepad hainele, cerceii, ceasul si bratara
Ma simt mai usoara,
Mai vie si mai fericita.
Simt ca din coasta ta am fost rupta,
Iar tot ce m-a tinut ma cere inapoi.
Simt ca sangele tau ma striga,
Ca sufletul tau ma asteapta,
Ca tot ce are viata in tine ii lipsesc.
Am gresit, dar ma intorc la tine.

duminică, 23 august 2009

Cum rezisti?

... am fost intrebata aseara. Si mi-a venit in gand aceasta scrisoare a lui Beethoven adresata nu se stie cui... posibil catre o iubire "interzisa"...

Though still in bed, my thoughts go out to you, my Immortal Beloved, now and then joyfully, then sadly, waiting to learn whether or not fate will hear us - I can live only wholly with you or not at all - Yes, I am resolved to wander so long away from you until I can fly to your arms and say that I am really at home with you, and can send my soul unwrapped in you into the land of spirits - Yes, unhappily it must be so - You will be the more contained since you know my fidelity to you. No one else can ever possess my heart - never - never - Oh God, why must one be parted from one whom one so loves. And yet my life in V is now a wretched life - Your love makes me at once the happiest and the unhappiest of men - At my age I need a steady, quiet life - can that be so in our connection? My angel, I have just been told that the mail coach goes every day - therefore I must close at once so that you may receive the letter at once - Be calm, only by a calm consideration of our existence can we achieve our purpose to live together - Be calm - love me - today - yesterday - what tearful longings for you - you - you - my life - my all - farewell. Oh continue to love me - never misjudge the most faithful heart of your beloved.

ever thine
ever mine
ever ours

Nu stiu ce e mai rau: sa fii iubit de la distanta sau sa nu fii iubit deloc? Sa suferi ca nu esti cu persoana draga sau pentru ca persoana draga nici nu ai intalnit-o inca? :) Dar nu am sa compar situatiile, caci este imposibil de asezat un semn matematic intre ele. Daca sunt persoane diferite implicate, e clar ca nu se pot compara, iar daca asemenea intamplari au facut parte din viata aceleasi persoane, ele nu au fost in acelasi timp, deci persoana nu a mai fost aceeasi.

Cred ca cel mai important este ceea ce realizezi in timp ce astepti ca "fate will hear us", ce esti dispus sa sacrifici, ce esti dispus sa lasi in urma, ce faci pentru fiinta ta si pentru cele din jurul tau cat dragostea propriu-zis lipseste din viata ta. Asa rezisti.


miercuri, 15 iulie 2009

Un pas inainte, doi pasi inapoi

You used to hold the door for me
Now you can't wait to leave
You used to send me flowers
If you fucked up in my dreams

I used to make you laugh
With all my silly shit I did
But now you roll your eyes
And walk away and shake your head

Ma plictisesc tare, asa ca am decis sa scriu despre barbati. M-am saturat sa fiu ironica doar cand vorbesc de trafic.

Sa nu vorbim totusi de potentiali, ci doar de categoria "never". Din aceasta categorie fac parte barbatii raci. E luna lor, asa ca asta e dedicatie pentru ei. Sa va saturati.

Asa... cum ziceam. Am terminat-o cu barbatii raci. Nu sunt intr-o doaga, nu ma apuc sa intreb care ti-e zodia cand te intalnesc, dar oricum am un al x-lea simt si stiu ce esti. Recunosc racul de la o posta. Cum? Pai imi place, imi place la nebunie posibilitatea existentei unui chin.

Vedeti voi, fac parte din acea categorie de femei care din cand in cand are nevoie de adrenalina sentimentala. Si intr-o relatie ma plictisesc repede de un tip care nu ma provoaca. Macar rational. Probabil de asta pana acum am atras multi nemernici. Oricum asta e alta poveste, alt post. Din dorinta asta de adrenalina, neuronii mei detecteaza foarte repede posibilitatea unei probleme. Asa ca il vad din departare cum se apropie si isi aduce cu el toate armele: nesiguranta, indecizia, secretomania, misterul atragator...

Ce pot sa zic? Sunt superbi, romantici, devotati, dar se hotarasc greu sa iti ofere aceste daruri. Pana atunci te tin pe jar. Mah, si arde! Te fac la psihic cu jocul lor, cu logica lor, cu modul lor de a te combate in ceea ce gandesti, in ceea ce ii pretinzi (de parca cine esti tu - ca inca nu ai fost aleasa). Acum sunt tandrii si atenti, in secunda urmatoare pot deveni indiferenti si pasivi. E o mica lupta pentru supravietuire pana se hotaraste un rac: rezista cine are nervii mai tari. Anul trecut crezusem ca ajunsesem in Nirvana - eram zen - nimic nu ma atingea si nu ma enerva. Eram in lotus oriunde ma vedeai. Ma intrebai de el imi aparea zambetul pe fata si vorbeam despre noi fara nici o emotie negativa. Pleca, se intorcea, eu asteptam cu rabdare. Zen. Dar bineinteles a gasit un alt mod sa imi taie jugulara. Si a castigat. Am depus armele si m-am decis: nu e de mine. Lupta cu un rac nu am cum sa o castig vreodata. Si atunci m-am hotarat: fara barbati raci.

Oricum daca esti norocoasa posesoare a unui rac devotat (sa ii spunem "dresat"), al tau e. Ce am cunoscut eu pot spune ca sunt niste persoane langa care merita sa iti traiesti anii, sa calatoresti, sa visezi, sa iubesti, sa inchizi ochii.