From Murakami, for me, for you...

Memories are what warm you up from the inside. But they're also what tear you apart.

Pain is inevitable. Suffering is optional.

Anyone who falls in love is searching for the missing pieces of themselves. So anyone who's in love gets sad when they think of their lover. It's like stepping back inside a room you have fond memories of, one you haven't seen in a long time.

I dream. Sometimes I think that's the only right thing to do.

It's like Tolstoy said. Happiness is an allegory, unhappiness a story.

If you remember me, then I don't care if everyone else forgets.

But I didn't understand then. That I could hurt somebody so badly she would never recover. That a person can, just by living, damage another human being beyond repair.

Whatever it is you're seeking won't come in the form you're expecting.

Death is not the opposite of life, but a part of it.

No matter how much suffering you went through, you never wanted to let go of those memories.

"Letters are just pieces of paper," I said. "Burn them, and what stays in your heart will stay; keep them, and what vanishes will vanish."

"For a while" is a phrase whose length can't be measured. At least by the person who's waiting.

Altii spun mai bine... (3)

"Esti absorbit de viata de zi cu zi si nu mai stii unde sunt ranile. Dar ele raman. Asta e natura ranilor. Nu poti sa le smulgi si sa le arati si altora. Daca poti, inseamna ca nu sunt prea grave."

(Haruki Murakami - Dans dans dans)

Happy Bunny

Intr-o zi ti-am daruit o portocala...

Luni. Nici iarba nu creste. Clar nu in lunea asta. Frig. Ninsoare. Nameti. Nu imi place iarna. Vremea asta m-a rapus si a castigat. Sunt prea plictisita sa scriu, prea deprimata sa ies din casa, prea fara vlaga sa ma distrez. Hibernez. Astept primavara sa infloresc.

Dar pentru ca se apropie "Triunghiul mortii" (V-day/Dragobete, 1 martie, 8 martie) si am auzit prea multi barbati in jurul meu plangandu-se de aceasta perioada care se apropie (parca vine ciuma dom'le!) m-am decis sa ii eliberez pe toti si le scriu reteta fericirii si a scaparii rapide din acest calvar. Nu de alta dar sunt prea sictirita sa ii mai aud plangandu-se!

Inainte de toate tin sa precizez ca mi se pare o mare minciuna ca sunteti exasperati de prea bunele jumatati. De ce zic asta? Din simplul motiv ca nu cred ca sunt atatea femei cu capul pe umeri innebunite dupa V-day sau 1 martie. De exemplu eu am extrem de putine prietene care tin la aceste sarbatori cu dintii (si nu ma refer la 8 martie, ca nu cred ca e atat de greu sa aruncati in ea cu o lalea cand tocmai a inflorit natura! - got it?). Parerea mea este ca ca sunt prea putine femei care chiar se asteapta de la voi sa faceti nu stiu ce sacrificii in perioada Triunghiului. Dar fie, sa zicem ca sunt eu Gica contra, ca nu vad ce rele e femeile si cum bietii de voi va chinuiti sa le faceti pe plac (iar ele nu sunt niciodata multumite!).

Secretul cel mai mare pe care l-au descoperit doar unii dintre barbati este ca cel mai simplu si usor cadou pe care il puteti lua unei femei este o FLOARE. Deci cu florile scapati de multe certuri, lacrimi, reprosuri, florile topesc chiar si cele mai inghetate inimi de scorpii, florile aduc zambet chiar si pe cele mai acre fete!

Reteta pe care v-o propun azi ar fi urmatoarea:

• V-day/Dragobete - bomboane
• 1 martie - un martisor handmade
• 8 martie - un buchet de flori

Am combinat ca sa va dau mai multe idei, desi varianta basic ar fi flori in toate cele 3 ocazii! Simplu? Eu zic ca da.

Daca totusi sunteti in categoria profesionistilor (adica deja stiti regula cu floarea) si vreti sa impresionati puternic schimband ceva in reteta de mai sus, am si pentru voi niste idei.

Cum tot este frig afara si ninge incat sunteti blocati (mai in gluma, mai in serios) in casa, ar merge un puzzle fain si greu. Garantez ca pana il terminati a venit primavara! Cand mai faceti pauza la puzzle alternati cu niste lenjerie dragalasa si suava de la Oysho. Cat voi spalati vasele/faceti focul/faceti mancare/spalati rufe :D, ca sa nu se plictiseasca ii puteti oferi in dar o carte despre calatorii (imi vine acum in minte Jack Kerouac - Pe drum) sau despre lumi paralele (mi-e gandul la 1Q84 a lui Murakami).

Sa vad eu care se mai plange acum! :)

Sursa foto

2011 s-a terminat!!!

Ca in nici intr-un an, 2012 nu l-am inceput facand planuri sau rezolutii. De aceea nici aici nu voi incepe cu de astea.

Desi mi-ar placea sa fac o listuta (imi plac, iar anul asta imi dau arama pe fata) cu ce as vrea sa bifez, prefer sa fac decat doar sa scriu.

Si nici un rezumat al celor mai citite postari din 2011 de pe blogul subsemnatei ca pe langa faptul ca scriu rar, ma citesc doar iubitul si doua prietene fidele plecate peste mari si tari (cred). Deci as fi nostima.

Revenind la faza cu inceputul fara planuri, ceva total necaracteristic fecioarei control freak din mine, mi-am inceput anulul fara sa ma gandesc ce as vrea de la 2012.

2011 a fost un an aiurea, nasol prin unele parti, nu tot, dar destul incat sa fie de la sine inteles ca 2012 inseamna sa fac tot ce imi sta in putere sa fie mai bun decat 2011, la capitolele la care a ramas repetent.

Sunt sigura ca sunt mai multi in situatia mea, pentru care 2011 a fost an cu rele, cu bune, cu rele, asa ca eu va doresc sa gasiti mereu migala (cum frumos mai scria Lore aici) si sa traiti cum va zice inima.

Readings from 2011

Yup... books again! :D

Ca sa va inspirati, am o lista mai jos cu ce am citit eu pana acum in 2011. Nu e prea mare lista, in comparatie cu a altora, poate cu mai mult timp la indemana, dar recunosc progrese fata de anii precedenti :D

1. Bantuitii - a lui Palahniuk
2. Flori pentru Algernon - Daniel Keyes
3. Pierderea virginitatii - autobiografia lui Richard Branson
4. Cu sange rece - Truman Capote
5. Uimire si cutremur - Amelie Nothomb
6. Igiena asasinului - Amelie Nothomb
7. Antichrista - Amelie Nothomb
8. Atentat - Amelie Nothomb
9. Orasul si cainii - Mario Vargas Llosa
10. Padurea norvegiana - Haruki Murakami
11. Iubita mea, Sputnik - Haruki Murakami
12. La sud de granita, la vest de soare - Haruki Murakami
13. Domnul cu coasa - Terry Pratchet (in seara asta isi gaseste sfarsitul)

Anul mai are vreo 2 luni pana sa se incheie, asa ca cele 4 carti de pe noptiera mea, care isi asteapta randul, sper sa incapa in acelasi 2011.

Parerea mea despre Amelie Nothomb

Am ramas datoare sa va spun despre mine si Amelie Nothomb. Tin sa rectific ce am scris, nu a fost o obsesie, ci mai degraba o curiozitate de a o citi. Dar care nu s-a oprit la primul roman, caci nu am fost convinsa. Nu am putut de la primul roman sa imi fac o impresie.

Nu sunt un mare fan "hai sa citim ce e la moda", insa auzind pe atatia cat apreciaza romanele lui Amelie Nothomb nu pot sa ascund ca am fost curioasa sa vad si eu despre ce este vorba. De asemenea, nu stiu daca mai e in voga Amelie, dar eu fiind ceva mai in urma cu stirile abia anul asta am citit mai multe recenzii (cel putin la unii) pozitive in legatura cu romanele sale.

Amelie Nothomb m-a intrigat prin faptul ca scrie mult, vreo 2-3 romane pe an, din care publica unul. Dupa cum marturiseste ea, asa se pare ca s-a vindecat de anorexie. Mi s-a mai parut fascinant, de data asta, faptul ca s-a nascut in Japonia si intreaga sa copilarie/adolescenta a fost o calatorie lunga prin lume: a trait in Japonia, China, SUA, Bangladesh, Birmania, Laos.

Uimire si cutremur - mi-a dezvaluit o fata a Japoniei care nu mi-a placut in mod deosebit. Nu stiu daca mai este valabila si in zilele noastre (totusi romanul a fost scris in 1999), dar cred ca exista stropi de actualitate; practic este un roman autobiografic, povestind socul cultural de care are parte Amelie in momentul cand se intoarce in Japonia idilica (cum o avea ea in minte, de pe vremea cand era copil si crescuse acolo) ca angajata a unei companii japoneze. "Amuzamentul" consta in faptul ca din cauza unor mentalitati culturale diferite, Amelie comite "greseala" dupa "greseala" ceea ce o retrogradeaza in job pana la pozitia de femeie de serviciu la toaleta firmei japoneze. De-alungul intregului roman scriitoarea nu isi pierde umorul si optimismul, ceea ce face din carte o lectura delicioasa. Cu toate acestea, romanul e subtirel, compozitia usurica, finalul brusc si abrupt.

Igiena asasinului - iarasi o carte subtirica, cu titlu de film, dar cu ceva mai multe idei complexe decat lasa sa se intrevada la prima rasfoire. Cartea e povestea trecutului personajului principal, un scriitor obez si misogin, laureat al premiului nobel pentru literatura si un presupus geniu. El este bolnav de un soi rar de cancer si inainte sa moara este de acord sa dea 5 interviuri la 5 ziaristi. Romanul este de fapt doar un dialog intre scriitorul arogant si acesti ziaristi, ultimul dintre ei fiind si singurul care se ridica la inaltimea cinismului personajului principal. Partea mai filozofica expune de fapt ideile scriitoarei despre literatura, ideal si dragostea absoluta. Am apreciat cartea pentru cinismul cu care este scrisa si umorul negru, dar iarasi m-a dezamagit ca pe cat de bine este structurat personajul "negativ" pe atat de repede este si lichidat la final.

Antichrista - cred ca mi-a placut cel mai putin din cele 4 citite, insa nu e de lepadat. Are umor, ironie, cinism (ingredientele care mi-au placut la Amelie Nothomb), insa probabil subiectul nu l-am savurat. Este vorba despre relatia dintre doua studente, una cam antisociala, retrasa si plina de complexe si alta foarte populara, seducatoare si mereu in centrul atentiei. Relatia (bolnava) dintre cele doua se dovedeste a fi una de sadism si manipulare, studenta singura fiind cea supusa torturii, dar care in final se hotaraste sa isi schimbe soarta.

Atentat - este povestea celui mai urat om din lume care se indragosteste iremediabil de o domnisoara (in viziunea sa, cea mai frumoasa de pe lume). Ea insa e indragostita de un pictor plin de sine, care o trateaza cu indiferenta, incat personajul principal incearca obsesiv sa o desparta de el. La sfarsit nu are nimeni de castigat :)

Plusuri:

- ma repet cand spun umorul negru, ironia si sarcasmul din plin

- personajele negative sunt atat de bine conturate incat ajungi sa le urasti chiar daca nu participi efectiv la actiune

- carti subtirele si ok de concediu

Minusuri:

- cartile sunt subtirele, mi se par mai mult nuvele si mai putin romane

- finalurile sunt prea din scurt, nu ti se da satisfactia unui sfarsit pe masura personajului negativ, ramai cu senzatia ca nici pe tine ca cititor autoarea nu te place prea mult